Anulare act. Sentința nr. 677/2015. Tribunalul BOTOŞANI

Comentarii

0

Sentința nr. 677/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 677/2015

Dosar nr._ litigiu de muncă

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA NR. 677

Ședința publică din 11 IUNIE 2015

Instanța constituită din:

Președinte - L. L.

Asistenți - P. E.

Judiciari – C. D.

Grefier - U. G. D.

Pe rol pronunțarea asupra litigiului de muncă privind pe reclamanta S.C. N. APASERV S.A. B. în contradictoriu cu pârâtul L. M..

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 28 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când,

TRIBUNALUL

Asupra litigiului de muncă de față:

Prin cererea înregistrată la data de 30.05.2014 sub nr._ pe rolul Tribunalului B. – Secția I Civilă, reclamanta . B. a chemat în judecată pe pârâtul L. M. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună:

1. Constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional din data de 15 .11.2010 la contractul individual de muncă nr. 10/13.08.2010, respectiv a clauzei prin care s-a modificat lit. J a contractului individual de muncă;

2. Obligarea pârâtului la plata sumei totale de 5899 lei, reprezentând contravaloarea diferenței dintre coeficientul de ierarhizare maxim prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. și coeficientul de ierarhizare prevăzut în actele adiționale la contractul individual de muncă nr. 10/2010 pentru perioada 1.01._11 precum și a sporurilor calculate la aceste diferențe;

3. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii sale, reclamanta a arătat că pârâtul este angajatul S.C. N. APASERV S.A., acesta ocupând funcția de inginer de sistem în cadrul Serviciului comercial al societății.

Prin actul adițional din data de 15.11.2010 la contractul individual de muncă, începând cu data de 15.11.2010 a fost modificat coeficientul de ierarhizare la 3,60, salariul de bază devenind de 2880 lei.

Dar această majorare ar fi fost nelegală deoarece prin clauza de la lit. E din cuprinsul Anexei nr. 3 la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul unității pentru anul 2011, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă B., coeficientul maxim pentru personalul încadrat pe funcții cu condiția de pregătire studii superioare, este de 3,20.

Prin urmare, pârâtul ar fi încasat necuvenit în perioada 01.01._11 diferența dintre coeficientul de ierarhizare menționat în actul adițional la contractul individual de muncă și cel maxim prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2011.

Iar această diferență de 0,40, aplicată la salariul minim de 850 lei negociat la nivelul societății pentru anul 2011 conform art. 49 alin. 3 din contractul colectiv, conduce la o plată nedatorată de 4080 lei.

În plus, la aceasta se adaugă sporul de vechime (1020lei), sporul de fidelitate (340 lei) și sporul pentru condiții deosebite de muncă de (459 lei) spor care a fost calculat și plătit pârâtului.

S-a mai susținut că a fost efectuat un control de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi B. care au dispus recuperarea prejudiciului cauzat de plata drepturilor salariale cu depășirea coeficienților de ierarhizare maximi prevăzuți în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul societății.

Aceasta întrucât reclamanta este o societate cu capital majoritar de stat, supusă dispozițiilor legilor bugetului de stat ce limitează posibilitatea operatorilor care au obținut profit în anul anterior de a acorda creșteri salariale la un nivel cel mult egal cu inflația prognozată pentru anul respectiv, și anume 3,6% pentru anul 2011 și 3% pentru anul 2012.

Or ,prin plata drepturilor salariale prin raportare la coeficienți de ierarhizare pentru funcția de bază mai mari decât cei prevăzuți în contractul colectiv de muncă s-a ajuns, pe ansamblu, la acordarea unor creșteri salariale nelegale, mai mari decât inflația prognozată pe anul 2011 și pentru anul 2012.

S-a a mai arătat că în temeiul art. 5 alin. 1 din Codul muncii și angajatorul poate solicita constatarea nulității unei clauze a contractului individual de muncă, respectiv poate solicita despăgubiri, aceasta constituind o justă aplicare a principiului egalității de tratament între angajatori și angajați, în fața instanței.

În dovedirea acțiunii s-au anexat contractul individual de muncă, actele adiționale; extras din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pentru anul 2011; Decizia nr. 13/29.01.2014 emisă de Camera de Conturi B..

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 57 alin. 4 coroborat cu art. 5 alin. 1 și art. 256 din Codul Muncii.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru cel de-al doilea capăt de cerere, excepția prematurității acțiunii și a lipsei de interes în formularea acesteia, motivând că reclamanta ar fi promovat acțiunea „fără însă a dovedi că în urma achitării drepturilor salariale aferente contractului individual a înregistrat un prejudiciu cert și cuantificat care să conducă la concluzia că acordarea salariului s-a făcut în mod nelegal.”

Pe fondul cauzei a cerut respingerea acțiunii întrucât la data încheierii actului adițional la contractul individual de muncă nu era în vigoare nici unul dintre contractele colective la nivel de unitate.

Primul CCM la nivel de unitate a fost înregistrat la ITM B. sub nr. 1087 din data de 31.01.2011, aplicându-se de la această dată ( nu retroactiv ) în temeiul disp.art. 25 alin 3 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă ( prevederea fiind preluată începând din mai 2011 și în art. 144 alin.l din Legea nr. 62/ 2011 a dialogului social).

Al doilea CCM la nivel de unitate a fost înregistrat la ITM B. la data de 1.02.2012, aplicându-se de la această dată.

La data încheierii contractului individual de muncă - 13.08.2010 și a primului act adițional din data de 15.11.2010, era în vigoare doar CCM unic la nivelul ramurii de Gospodărie comunală, Locativă și Transporturi locale pe anii 2007 - 2011, ulterior acesta suferind modificări și completări prin actele adiționale nr.l / 2010 si respectiv nr. 519 / 30.08.2011- producând efecte pentru toți angajații din unitățile care fac parte din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.

Ulterior, la data de 5.01.2012, a intrat în vigoare și CCM unic nr. 1011 încheiat la nivelul grupului de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare pe anii 2012 - 2013, iar potrivit disp.art. 11 lit.b) din Legea nr.62/2011 a dialogului social, acest contract producea efecte pentru toți angajații care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă, deci și pentru reclamantă.

S-a mai susținut că actul adițional la contractul individual de muncă este legal, justificat de următoarele argumente:

Analizând clauzele celor două CCM încheiate la nivel superior anterior menționate, se constată că nu există nici o grilă de salarii care să prevadă coeficienți maximi de stabilire a salariilor angajaților, ci doar coeficienți minimi de ierarhizare care se aplică salariilor minime negociate pe unitate ( art. 50 alin.l din CCM Unic la nivel de ramură și art. 58 alin. 1 și 2 din CCM Unic la nivel de grup de operatori.).

De asemenea, art. 50 alin.4 din CCM Unic la nivel de ramură a prevăzut că salariul de bază minim pe ramură este de 500 lei corespunzător coeficientului de ierarhizare 1, acest salariu minim fiind renegociat prin Actul adițional nr.l / 2010 ( înregistrat la M M FPS sub nr. 615/ 3.01.2011 ) la 810 lei de la data de 1.01.2011 și la 840 lei de la data de 1.03.2011. Totodată, prin Actul adițional nr. 519/ 30.08.2011 ,s-a modificat art.50 alin.7 din CCM unic la nivel de ramură .stabilindu-se ca, pentru anul 2012, salariul de bază minim să fie majorat și prin aplicarea ratei inflației pe anul 2011 comunicată de Institutul N. de S..

În aceste condiții, grilele de salarii cuprinse în anexele nr.3 la CCM încheiate la nivel de unitate pentru anii 2011 si respectiv 2012 - 2013 sunt nelegale în parte și anume în privința coeficienților maximi de ierarhizare stabiliți pentru următoarele motive: în primul rând rând încalcă principiul caracterului minimal al drepturilor salariaților care pot fi negociate în contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate prin comparație cu drepturile care sunt negociate în contractele colective de muncă încheiate la nivel superior ( art. 11 si 162 alin.l din Codul muncii, art. 132 din Legea nr. 62/2011 ). Iar, în al doilea rând, încalcă disp. art. 38 din Codul muncii potrivit cărora " orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate."

Nelegalitatea acestor clauze prin prisma dispozițiilor legale invocate atrage nulitatea lor absolută și în consecință ineficienta lor juridică .

În plus, atât în privința salariului negociat prin contractul individual de muncă cât și în privința majorării negociate prin actul adițional ,pârâtul a invocat disp. art. 162 alin.2 din Codul muncii potrivit cărora: " salariul individual se stabilește prin negocieri individuale între angajator si salariat ." Acest text de lege se coroborează cu disp.art. 38 din Codul muncii sus-citate .

În privința capătului de cerere de restituire a sumei de 5899 lei ,pârâtul a susținut că și acest capăt de cerere accesoriu este neîntemeiat pentru motivele deja expuse și în plus, reclamanta nu a depus un calcul explicit al sumei pretinse, iar din explicațiile sumare pe care le dă în motivarea acțiunii, rezultă că diferența pretinsă a fost calculată prin raportare la salariile întregi de care ar fi trebuit să beneficieze în perioada dedusă judecății, deși reclamanta a operat rețineri nelegale din salariu.

Prin cerere reconvențională,pârâtul a solicitat obligarea reclamantei - pârâte la:

1. plata drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate de 10%, prevăzut în CCM. la nivel de ramurii de Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007 - 2011 (Servicii Comunitare de Utilități Publice), respectiv Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul Sectorului de Activitate „ Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului pe anii 2013 - 2014, spor neacordat în perioada 1.01. 2012 - prezent - viitor;

2. plata drepturilor salariale reprezentând sporul de condiții deosebite de 15%, prevăzut în CCM. la nivel de ramurii de Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007 - 2011 (Servicii Comunitare de Utilități Publice), respectiv Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul Sectorului de Activitate „ Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului pe anii 2013 - 2014, spor neacordat în perioada 1.01.2012 - prezent -viitor, până la momentul normalizării condițiilor de muncă;

3.plata diferențelor de drepturi salariale, provenite din aplicarea salariului minim pe ramura conform Contractului Colectiv de Muncă unic la nivelul Sectorului de Activitate „ Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului pe anii 2013 - 2014, respectiv 1000 lei - corespunzător coeficientului de ierarhizare 1,0, pentru perioada 01.01. 2013 – prezent;

4. plata diferențelor de drepturi salariale, pentru perioada 1.12._13, diferențe reprezentând rețineri abuzive din salariu pe baza unor procente subiective și nejustificate legate de " nerealizarea planului de producție’’, în condițiile în care în contractul său individual de muncă nu este prevăzută forma de salarizare " în acord ", atribuțiunile de serviciu nu au legătură cu realizarea unui plan de producție și nici nu i-au fost stabiliți în prealabil indicatori de performanță pe care să nu-i fi îndeplinit;

5. plata drepturilor salariale pentru cele 8 zile de concediu fără plată ce i-au fost impus unilateral în lunile noiembrie și decembrie 2011, cu încălcarea prevederilor art. 153 din Codul muncii, situație în care intervine răspunderea patrimonială a angajatorului întemeiată pe disp.art. 253 din Codul muncii . În cele 8 zile a fost prezentă la serviciu.

6. plata de daune interese, constând în despăgubiri pentru rata inflației și dobânda legală pentru toate capetele de cerere de la data scadenței și până la data plății efective a tuturor drepturilor salariale solicitate în temeiul disp.art. 166 (4) din Codul muncii raportat la art.2158 și urm. din Codul civil și art. 2 și art.3 alin. 2-4 din OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești;

7. întocmirea și comunicarea către Inspectoratul Teritorial de muncă și către Casa Județeană de Pensii B. de declarații rectificative privind veniturile realizate în perioada 1.10._13 constând în salariul 100% ce trebuia să-i fie plătit;

8. plata cheltuielilor de judecată în temeiul disp.art. 453 din NCPC .

În motivarea cererii reconvenționale, s-a arătat:

Începând cu data de 01.03.2011, s-a pus în aplicare prevederea art. 50 al(l) lit. i din CCM încheiat la nivel de unitate pe anul 2011: „Spor de fidelitate pentru vechime neîntreruptă în ramură de minim 10 ani -10% - aplicat la salariul de bază - se va aplica începând cu data de 01.03.2011", prin emiterea unei Decizii colective nr.37/15.03.2011, astfel încât a beneficiat, ca oricare salariat care întrunea condițiile, de spor de fidelitate de 10%.

Începând cu data de 01.04.2011, prin semnarea Actului Adițional nr.1 la CCM. la nivel de S.C. N. APASERV S.A. B. pe anul 2011, s-au acordat sporurile de condiții deosebite, respectiv sporul de nocivitate, materializat prin emiterea unei Decizii Colective nr. 98/29.04.2011, astfel încât a beneficiat ca salariat de la T., de un spor de condiții deosebite în cuantum de 15%. (Fluturași din 2011)

În luna ianuarie 2012, urmare aplicării noului Contract Colectiv de muncă la nivel de unitate se încheie un nou Act adițional la C.I.M. nr.8/2010. Salariul de bază lunar brut este stabilit la 3256 lei, la care se adaugă un spor de vechime de 25%.

Deși CCM. la nivel de ramurii de Gospodărie Comunala, Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007 - 2011 (Servicii Comunitare de Utilități Publice) înregistrat sub nr. 872/2/21.03 2007 prevedea acordarea distinctă a sporului de condiții deosebite de 15% si a sporului de fidelitate de 10%, societatea nu a mai acordat aceste sporuri motivând, în mod nereal, introducerea acestora în salariu. Valabilitatea acestui CCM fost prelungită și în anul 2012 prin Actul Adițional nr. 1/2011, înregistrat la M.M.S.F.P.S. sub nr.519/30.08.2011.

Din orice calcul efectuat, pentru oricare dintre salariați, rezultă în mod clar că sporurile respective nu au fost evidențiate distinct si nu au fost introduse în salariul total brut.

Sporurile neacordate (de fidelitate, condiții deosebite) sunt evidențiate în mod distinct și în Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul Sectorului de Activitate „ Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului pe anii 2013 -2014, înregistrat sub nr. 59.419/ 04.12.2012.

Deși la art. 41 din CCM la nivel de unitate pe anul 2012, se prevedea că părțile convin includerea sporurilor în salariul tarifar, un calcul elementar infirmă acesta aspect, astfel:.

- art. 41 din CCM pe unitate prevedea un salariu minim de bază de 800 lei, corespunzător coeficientului de ierarhizare nr1. Prin înmulțirea acestei sume de 880 lei, cu un coeficientul de ierarhizare de 4,9, prevăzut în AA din ianuarie 2012, reiese un salariu de bază de 4312 lei, rezultând în mod clar faptul că sporul de condiții deosebite și sporul de fidelitate nu sunt incluse în acesta, cele 2 sporuri nefiind de fapt acordate;

- în raport cu coeficientul 4,1 pentru 2011, dacă s-ar fi inclus în salariul de bază de la 01.01.2012 și sporul de vechime de 15%- 0,61, sporul de confidențialitate de 10%- 0,41, sporul de condiții deosebite de 15% - 0,61, sporul de mobilitate de 15% - 0,61 și sporul de confidențialitate de 15% - 0,61, rezultă, în mod clar, fără echivoc, un coeficient de ierarhizare care ar fi trebuit să reflecte acest lucru și care ar fi fost 6,95.

Pârâtul a mai invocat faptul că S.C. N. APASERV S.A. B. nu a ținut cont și nu a aplicat prevederle minimale obligatorii ale contractului colectiv de muncă la nivel superior - CCM la nivelul ramurii de Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007-2011 (Servicii Comunitare de Utilități Publice) înregistrat sub nr. 872/2/21.03.2007, respectiv Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul Sectorului de Activitate „ Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului pe anii 2013 - 2014, înregistrat sub nr. 59.419/ 04.12.2012, contracte care conțin prevederi minimale imperative pentru contractele inferioare.

S-au nesocotit astfel dispozițiile legale cuprinse în art.11 și art.162 alin.2 din Codul muncii si art. 162 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Mai mult, CCM unitate pe anul 2011, respectiv pe anii 2012 - 2013 prevăd la art. 14: " în cazul în care, din diferite motive părțile au încheiat CCM. la un nivel inferior înaintea CCM la nivel superior, cele la nivelurile inferioare se vor adapta CCM. la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora au fost atinse".

Iar, art.11 al(2) prevede:"" în situațiile în care în privința drepturilor ce decurg din prezentul CCM., intervin reglementări mai favorabile, acestea vor face parte de drept din contract. "

Buletinul de expertizare, înregistrat la S.C N. APASERV S.A. B. nr. 1771/01.03.2011, consemnează faptul că personalul T. este expus la un cumul de noxe activitatea trebuind încadrată în categoria locurilor de muncă cu condiții vătămătoare. Obligativitatea acordării sporului de condiții deosebite rezultă așadar atât din prevederile CCM invocate, cât și din încadrarea făcută de autoritatea competentă ce a efectuat expertizarea locurilor de muncă, la cererea angajatorului.

În legătură cu daunele-interese solicitate ,reclamanta a invocat Decizia nr.2 / 17.02.2014 pronunțată în ds.nr. 21/ 2013 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care a admis recursul in interesul legii declarat de Procurorul general.

Reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională a pârâtului( f.93), prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

În apărare, reclamanta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece pârâtul-reclamant a menționat ca temei juridic în ceea ce privește plata sporurilor solicitate contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv:

- Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură "Gospodărie comunală, locativă și transporturi locale", înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 872/21.03.2007 pentru anii 2007 - 2011 și a Actului adițional nr. 1/17.08.2011, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 519/30.08.2011;

- Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul Sectorului de activitate "Servicii Comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activităților de decontaminare și de protecția mediului" pe anii 2013 - 2014, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr._/04.12.2012;

Or, în conformitate cu prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

Astfel, termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit e din Codul muncii privește, după caz, ori neexecutarea contractului colectiv de muncă în totalitatea sa, ori doar neexecutarea unor clauze ale acestuia, indiferent de natura lor.

În practica judiciară și în literatura juridică s-a considerat că o astfel de clauză se poate referi și la stabilirea salariilor sau la criteriile de negociere individuală a acestora (ex Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ ).

Referitor la capătul de cerere numărul 4 din cuprinsul cererii reconvenționale,reclamanta a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 01.12.2010 - august 2011,motivat de faptul că, în conformitate cu prevederile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor| drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.

De asemenea, s-a invocat excepția litispendenței raportând pretențiile din reconvențională la cele ce constituie obiectul dosarului_ .

Reclamanta a mai cerut suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului B. în care a contestat actul de control încheiat de auditorii publici externi de pe lângă Camera de Conturi.

Sub aspectul aplicabilității contractelor colective de muncă menționate în cererea reconvențională, s-au precizat următoarele:

Valabilitatea Contractului Colectiv de Muncă unic la nivelul de ramură pe anii 2007-2011 a încetat la data de 21.03.2012, astfel încât acesta nu poate constitui temeiul de drept al solicitărilor pârâtului-reclamant decât pentru perioada de valabilitate a acestuia.

În ceea ce privește Contractul colectiv de muncă unic nr._ din 04.12.2012 la nivelul Sectorului de activitate "Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului" pe anii 2013 - 2014, reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr. 1183 din data de 02.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, instanța a admis în parte acțiunea formulată și a anulat înregistrarea contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului" pe anii 2013 - 2014> înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr._ din data de 04,12.2012.

D. urmare, poate constitui temei juridic al acțiunii formulate de către pârâtul-reclamant numai Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură pe anii 2007 - 2011, iar acesta doar pentru perioada 21.03._12

S-a mai arătat că potrivit art. 51 alin. 1 lit. g din CCM unic la nivel de ramură, sporul de fidelitate în cuantum de 10% se acordă pentru o vechime ce se stabilește la nivel de contract colectiv de muncă pe unitate, dar nu mai puțin de 10 ani iar în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2011 (art. 50 alin. 1 lit. i din CCM S.C. N. APASERV S.A. 2011) s-a prevăzut că sporul de fidelitate în cuantum de 10% se acordă pentru vechime neîntreruptă în ramură de minimum 10 ani.

În anul 2011 acest spor a fost acordat salariaților care îndeplineau condițiile referitoare la vechimea neîntreruptă în ramură -în contractul individual de muncă fiind prevăzut sporul de fidelitate în cuantum de 10% - însă ulterior, în actele adiționale semnate și, implicit, însușite de către pârâtul-reclamant este prevăzut doar sporul pentru vechime în muncă.

Iar prin contractele colective de muncă încheiate după anul 2011 la nivelul S.C. N. APASERV S.A. nu a mai fost prevăzut în mod expres sporul de fidelitate în cuantum de 10%.

Mai mult decât atât, în ceea ce privește contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, sporul de fidelitate a fost prevăzut doar în cuprinsul Contractului colectiv de muncă nr. 872 din 21.03.2007 unic la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale pe anii 2007-2011, valabil pentru perioada 21.03._12, iar Contractul colectiv de muncă unic nr._ din 04.12.2012 nu poate produce efecte, motivat de faptul că înregistrarea la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a fost anulată prin Sentința civilă nr. 1183 din data de 02.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ .

În ceea ce privește plata sporului pentru condiții deosebite de muncă de 15%, se observă că în cuprinsul Anexei nr. 4 la CCM S.C. N. APASERV S.A. 2011 sunt prevăzute categoriile de personal care beneficiază de spor de condiții deosebite de muncă în cuantum de 15%, aplicat la salariul de bază.

Acest spor a fost acordat începând cu data de 01.03.2011, dată la care a fost întocmit Buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 30 din data de 16.02.2011, emis de Direcția de Sănătate Publică B.. Serviciul de Evaluare a Factorilor de Risc de Mediu și Muncă, înregistrat la S.C. N. APASERV S.A. sub nr. 1771 din data de 01.03.2011.

În conformitate cu prevederile pct. 4 din Actul adițional nr. 1, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 678 din data de 06.01.2010 la Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul grupului de operatori din Serviciile Publice de Alimentare cu A. și de Canalizare pe anii 2009 - 2010, art. 60 a fost modificat, părțile contractante fiind de acord ca până la data de 31.12.2010 să acționeze pentru includerea sporurilor în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă.

D. urmare, S.C. N. APASERV S.A. B. a procedat la includerea sporurilor în salariul de bază, cu excepția sporului de vechime și a sporului de noapte, încheind în acest sens și acte adiționale la contractele individuale de muncă.

În ceea ce privește plata diferențelor de drepturi salariale provenite din aplicarea salariului minim pe ramură, acesta a fost întemeiat pe Contractul colectiv de muncă nr._ din 4 decembrie 2012 - care nu poate produce efecte, motivat de faptul că înregistrarea la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a fost anulată prin Sentința civilă nr. 1183 din data de 02.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ .

Reclamanta a mai menționat și că este o societate comercială pe acțiuni, cu capital integral de stat, căreia îi sunt aplicabile atât legile bugetului de stat, cât și actele normative ce privesc operatorii din domeniul serviciilor comunitare de utilități publice, definite prin Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006.

Astfel, există acte normative care obligă societatea să aibă în vedere mai multe criterii în vederea fundamentării fondului de salarii, acestea fiind specificate atât în Ordinul nr. 222/2009 al Ministerului Administrației și Internelor, cât și prin O.G. nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară.

În acest sens, fundamentarea fondului de salarii anual, prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al S.C. N. APASERV S.A., s-a făcut pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, condiționat de îndeplinirea următorilor indicatori de performanță:

- asigurarea continuității calitative și cantitative a serviciului, la nivelul parametrilor contractuali, prin reducerea perioadelor de întrerupere a furnizării serviciilor de alimentare cu apă, respectiv a duratei intervențiilor planificate pentru revizii și reparații la sistemele de utilități publice, raportat la anul anterior ca nivel de referință;

- reducerea consumurilor specifice de energie, combustibili și materii prime pe serviciu furnizat utilizatorilor, în raport cu anul anterior adoptat ca nivel de referință;

- creșterea gradului de încasare a facturilor emise, raportat la gradul de încasare realizat în anul anterior, inclusiv prin promovarea contractelor individuale de furnizare a serviciilor de alimentare cu apă.

Indicatorii prevăzuți în Ordinul nr. 222 din 15 septembrie 2009 pentru aprobarea indicatorilor specifici de fundamentare a fondului de salarii în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice au fost avuți în vedere la elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli al S.C. N. APASERV S.A.

La fundamentarea bugetelor de venituri și cheltuieli au fost avute în vedere criteriile de performanță specifice, precum și obiectivele cuantificate privind reducerea plăților și creanțelor restante, reducerea pierderilor cu apa brută, creșterea productivității muncii.

În vederea reducerii consumurilor de energie electrică, precum și de materii prime utilizate pentru serviciile de furnizare a apei potabile, subscrisa a fost nevoită să realizeze lucrări de modernizare a sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, atât prin programele de investiții și dotări finanțate din fonduri europene, cât și prin contractarea unor credite ce urmează a fi achitate din surse proprii

Potrivit prevederilor art.-l.18 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A., înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă B., reluate în Contractul colectiv de muncă pentru anii 2012 - 2013 la art. 97, salariile cresc sau se diminuează cu 0,5% pentru fiecare procent de depășire sau nerealizare a indicatorilor din planul de producție.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 119 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pe anul-2011, respectiv art. 97 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2012 - 2013, plata salariilor va fi condiționată de realizarea planului de producție aprobat, iar procentul de nerealizare a planului de producție conduce la reducerea proporțională a salariilor, cu respectarea salariului minim brut pe țară garantat.

Această clauză a fost negociată cu salariații S.C. N. APASERV S.A. prin Sindicatul A. Canal B..

Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 61 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul grupului de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare pe anii 2012 - 2013, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 1011/02 din 05.01.2012, angajatorul poate stabili anual obiective și/sau indicatori de performanță pe total de unitate și/sau la nivelul structurilor organizatorice, urmând ca salarizarea lunară să fie efectuată în funcție de gradul de realizare a acestora și de performanțele financiare ale societății.

Astfel, având în vedere procentele de realizare/nerealizare a producției față de plan, salariul a suferit unele modificări, proporțional cu procentele de realizare a planului, însă cu respectarea salariului minim brut negociat la nivelul grupului de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare, respectiv a salariului minim brut pe țară.

Așadar, temeiul neplății în integralitate a salariului l-au constituit dispozițiile contractului colectiv de muncă

D. urmare, nivelul salariului rămâne același, numai modul de acordare depinzând de realizarea sau nu a planului de producție și de situația economico-financiara a societății, indicii aplicându-se în continuare la același salariu de bază.

Această modalitate de acordare a fost convenită prin contractele colective de muncă de către conducerea societății, împreună cu sindicatul unității, care are reprezentativitate pentru toți salariații, angajând legal și pe pârâtă în respectarea clauzelor stipulate prin negociere.

În ce privește plata salariului cuvenit pentru cele 8 zile de muncă prestate și neplătite în lunile noiembrie și decembrie 2011, s-a arătat că prin Nota de serviciu nr._ din data de 26.10.2011 s-a stabilit obligația ca fiecare angajat să efectueze un număr de 8 zile de concediu fără plată în lunile noiembrie și decembrie 2011, motivat de situația financiară deficitară a societății.

Adoptarea acestei măsuri temporare a fost determinată de situația financiară dificilă cu care s-a confruntat S.C. N. APASERV S.A. B. în cursul anului 2011, fiind dispusă în vederea redresării financiare a societății.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea S.C. N. APASERV S.A. la plata de daune-interese constând în despăgubiri pentru rata inflației și dobânda legală pentru toate capetele de cerere, a solicitat respingerea acestuia, având în vedere faptul că nu datorează diferențele salariale solicitate de către pârâtul-reclamant.

Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:

Cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ a fost respinsă, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.413 alin.1 pct.1 NCPC, întrucât decizia nr.13 din 29.01.2014 și încheierea nr.64 din 17.04.2014 ale Camerei de Conturi B. reprezintă doar mijloace de probă invocate de reclamantă în susținerea acțiunii, iar caracterul nedatorat al sumelor pretinse de reclamantă de la pârât va fi stabilit de instanță conform art.169 alin.1și 2 din Codul muncii în raport cu întreg ansamblul probator administrat în cauză și cu dispozițiile legale incidente, pretențiile deduse judecății fiind specifice specializării litigiilor de muncă, astfel încât instanței de față îi revine prioritar competența stabilirii valabilității contractelor de muncă, a modului de aplicare și a efectelor clauzelor contractuale, precum și a cuantumului salariilor.

În temeiul art.248 alin.1 NCPC, a fost soluționată la 13 .11.2014 excepția de litispendență în privința cererii reconvenționale, invocată în raport cu dosarul_ . Această excepție a fost respinsă întrucât pretențiile din cele două cauze nu sunt identice.

De asemenea, la același termen de judecată a fost rezolvată excepția prescripției dreptului la acțiune și la cererea reconvențională.

S-a avut în vedere potrivit jurisprudenței constante de la nivelul Curții de Apel Suceava, că în cazul pretențiilor ce vizează diferențe de drepturi salariale prevăzute de contractele colective de muncă, termenul de prescripție aplicabil este cel special prevăzut de art. 166 alin.1 din Codul muncii, respectiv art.171 alin.1 din Codul muncii în forma în vigoare după republicarea din 15. 05.2011: ,, Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.’’

Din acest motiv ,excepția prescrierii dreptului material la acțiune a fost admisă pentru pretențiile reclamantei aferente intervalului 1.01-30.04.2011 și va fi admisă pentru cele ale pârâtului formulate pe cale reconvențională pentru intervalul 1.12._11 în privința diferențelor salariale reținute ca urmare a formei de retribuire în acord global

Excepția prematurității și a lipsei de interes în formularea acțiunii vor fi respinse, constatându-se că motivarea invocată de pârâtă nu are legătură cu aceste excepții ,ci vizează de fapt temeinicia pretențiilor deduse judecății, interesul de a acționa în cauză îndeplinind condițiile speciale prevăzute de art. 33 NCPC.

I. Pe fondul acțiunii principale, tribunalul reține că pârâtul este angajatul reclamantei conform contractului individual de munca 10 din 2010. Din acesta rezultă ca pârâtul și-a desfășurat activitatea în calitate inginer în cadrul Serviciului comercial al societății. Prin actul adițional din 15.11.2010 părțile au înțeles să modifice contractul inițial stabilindu-se că pârâtul ar trebui să beneficieze de un coeficient de ierarhizare de 3,60, față de cel inițial.care era de 2,40

Reclamanta a solicitat instanței să constate nulitatea absoluta parțială a acestui act adițional întrucât coeficientul 3,60 este mai mare decât coeficientul maximal stabilit în Contractul colectiv de munca la nivel de unitate nr.1087 pe anul 2011 .A făcut trimitere la Anexa nr. 3 a acestui contract în care pentru personalul de specialitate care ocupă funcția pe care o are pârâtul coeficientul maxim este 3,20

Potrivit articolelor invocate de către reclamantă ca temei al acțiunii - 57 alin. 4 -7 și 256 alineatul 1 din Codul muncii:

Art.57: „(4) În situația în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.

(5) Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu.

(6) Constatarea nulității și stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părților.

(7) Dacă părțile nu se înțeleg, nulitatea se pronunță de către instanța judecătorească.”

Art.256: „ (1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”

Tribunalul reține însă că prevederile actului adițional nu contravin dispozițiilor legale invocate de reclamantă .

Motivul principal al nulității a fost acela că noul act încheiat de părți ar contraveni grilei de salarii stabilită în Anexa nr 3 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Nu există însă nici un temei legal pentru ca instanța să declare această nulitate . Dimpotrivă, potrivit art. 8 din Legea 130/1996 și art. 132 alin 2 și 4 din Legea 62/2011:

„ 2) La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal (...)

(4) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile”

Prin urmare ,din coroborarea acestor două texte de lege rezultă, per a contrario, că în orice situații contractele individuale pot stipula drepturi superioare celor prevăzute în contractele colective..

Cu alte cuvinte, părțile contractului individual pot să deroge de la contractul colectiv existent, în sensul acordării unor drepturi salariale mai mari decât cele minimale .

Totodată ,se va avea în vedere că pentru a se putea invoca nulitatea absolută a unui contract individual de muncă, trebuie ca acesta să fie încheiat cu nerespectarea prevederilor legale exprese din Codul muncii sau din Legea privind contractul colectiv de muncă 130/1996 respectiv Legea dialogului social nr 62 / 2011 . Iar aceste prevederi legale trebuie să protejeze interesele generale și nu particulare pentru a se putea discuta despre o eventuală nulitate absolută. D. în aceste condiții se poate analiza excepția nulității absolute, regimul juridic al acestei nulități fiind diferit fata de regimul excepției nulității relative din punctul de vedere al termenului în care poate fi invocată si respectiv al interesului ocrotit .

Or, în speță nu s-a dovedit că prevederile contractului individual și al actului adițional ar încălca vreo normă legală.

De asemenea, instanța constată că dispozițiile art. 57 alin. 4 din Codul Muncii potrivit cărora doar salariatul are drept la despăgubiri ,nu sunt aplicabile în cauză întrucât acestea protejează doar drepturile salariaților și nu și pe cele ale angajatorilor ,astfel încât reclamanta nu ar putea pretinde despăgubiri în temeiul acestora.

Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art.. 57 alin 2) din Codul muncii: ”Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.”

Așadar, chiar dacă s-ar constata o eventuală nulitate a clauzei contractuale privind coeficientul de ierarhizare, aceasta nu ar avea relevanță în speță în condițiile în care și-ar produce efectul juridic doar după data pronunțării sentinței, or pretențiile deduse judecății se întind doar până la 31 decembrie 2011.

De altfel, la data încheierii actului adițional în discuție, contractul colectiv de muncă invocat - în raport cu care se invocă nulitatea - nici nu era încă încheiat.

Prin urmare, actul adițional la contractul individual de muncă a fost legal, astfel încât rezultă că drepturile salariale care au fost stabilite pornind de la coeficientul de ierarhizare prevăzut de acesta au fost corecte, neconstituind plăți nedatorate.

În acest context, acțiunea principală privind anularea actului adițional și obligarea pârâtului la plata sumei de 5899lei pentru anul 2011 este nefondată

II. Cererea reconvențională.

Pretențiile pârâtului de plată a sporului de fidelitate în procent de 10 % și a sporului pentru condiții deosebite de muncă în procent de 15 % au fost întemeiate pe clauzele:

- Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură "Gospodărie comunală, locativă și transporturi locale", înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 872/21.03.2007, pentru anii 2007 – 2011, și a Actului adițional nr. 1/17.08.2011 înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 519/30.08.2011;

- Contractului colectiv de muncă la nivelul Sectorului de activitate,, Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și protecția mediului’’ pe anii 2013- 2014, înregistrat la MMFPS- SDS sub nr._/4.12.2012.

Prin Contactul colectiv de muncă la nivel de ramură 872/21 martie 2007 valabil pe anii 2007 – 2011 așa cum a fost prelungit și modificat prin Actul adițional nr. 1 din 30 august 2011 au fost prevăzute sporul de fidelitate cât și cel pentru condiții deosebite.

Astfel, conform art. 51 alin. 1 lit. a din acest contract la nivel de ramură: „Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract (...) se vor aplica la salariul de bază negociat: a)pentru condiții deosebite de muncă – grele 15%; periculoase 15% (...)”.

Prin urmare, această clauză are caracter neechivoc și imperativ, astfel încât acordarea sporului pentru condiții deosebite salariaților care lucrează în locurile de muncă în care există asemenea condiții este obligatorie.

De asemenea, art. 51 lit. g din CCMR susmenționat prevede imperativ și necondiționat acordarea sporului de fidelitate „pentru o vechime ce se va stabili la nivel de contract colectiv de muncă la nivel de unitate, dar nu mai puțin de 15 ani – 10%”.

Iar pârâtul îndeplinește această condiție de vechime.

Or, conform art. 132 alin. 3 și4 din Legea 62/2011 privind dialogul social:

„(3)Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.

(4) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.”

a)În privința aplicabilității CCM nr.872/2007 instanța constată că acesta este valabil doar până la data de 21.03.2012 întrucât în conformitate cu art. 4 alin. 1 din contract, acesta s-a încheiat pe o perioadă de 4 ani, iar potrivit alin.2: „Dacă nici una dintre părți nu denunță Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii servicii comunitare de utilități publice cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește o singură dată, până la data încheierii unui nou contract colectiv de muncă, dar nu mai mult de 12 luni.”

Deoarece contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii servicii comunitare de utilități publice a fost înregistrat la data de 21 martie 2007, durata de 4 ani a expirat la 21 martie 2011. Cum anterior expirării nu a fost denunțat, durata acestuia s-a prelungit până la încheierea unui nou contract dar nu mai târziu de 12 luni. Cum nu s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă la acest nivel, durata vechiului contract s-a prelungit până la data de 21 martie 2012.

Într-adevăr, la data de 30 august 2011, s-a înregistrat un act adițional la contractul colectiv de muncă prin care s-au modificat anumite clauze, însă nu s-a convenit nimic în legătură cu durata sa, astfel încât, în lipsa unor dispoziții contrare, valabilitatea contractului rămâne cea stabilită anterior, respectiv până la data de 21 martie 2012.

Rezultă așadar, că pretențiile pârâtului întemeiate pe acest contract colectiv de muncă pentru intervalul 21 .03. 2012 – 31.12.2012 sunt lipsite de temei legal/ contractual,așa încât, în temeiul art.51 alin.1 lit. g și a din CCM ramură nr.872/2007, reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei diferențele salariale reprezentând sporul de fidelitate în procent de 10 % din salariul de bază și sporul de condiții deosebite de muncă în procent de 15% din salariul de bază pentru intervalul 01.01._12, reținând în plus că angajatorul nu a dovedit includerea acestor sporuri în salariul de bază.

b)În privința CCM nr._/2012, se va observa că reclamanta a contestat aplicabilitatea acestui contract la nivelul S.C.N. APASERV SA B., iar tribunalul apreciază că această susținere este neîntemeiată din următoarele considerente.

Prin sentința civilă nr.1183/2.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ (f.209-210 vol. I), Curtea de Apel București a anulat înregistrarea acestui contract reținând, în esență, că a fost nelegală înregistrarea contractului la nivel de sector de activitate, deoarece reclamantele Federația Națională a Patronatelor Serviciilor Publice din România și Federația Națională a Sindicatelor din Serviciile Publice - SIGOL nu au fost invitate și nu au participat la negocierea acestui contract, deși aveau reprezentativitate la nivelul sectorului de activitate, și nu a fost respectată condiția stipulată de art.143 alin.3 din Legea 62/2011, respectiv:

,, În cazul contractelor negociate la nivelul sectoarelor de activitate, contractul colectiv de muncă va fi înregistrat la nivelul respectiv numai în situația în care numărul de angajați din unitățile membre ale organizațiilor patronale semnatare este mai mare decât jumătate din numărul total al angajaților din sectorul de activitate. În caz contrar, contractul va fi înregistrat drept contract la nivel de grup de unități.’’

Însă, prin aceeași sentință, a fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a efectelor contractului colectiv de muncă, iar prin decizia nr.3888/21.10.2014( f.169), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1183/2013 și a modificat sentința în sensul respingerii acțiunii, formulată de reclamantele Federația Națională a Patronatelor Serviciilor Publice din România și Federația Națională a Sindicatelor din Serviciile Publice – SIGOL, ca rămasă fără obiect – întrucât contractul colectiv a fost reînregistrat la grup de unități sub nr._/12.09.2013.

Pentru reclamanta ., pârâtul a făcut dovada calității de membru al Federației Patronatului Român – organizația patronală care a participat la negocierea și semnarea CCM nr._/2012 - cu adeziunea nr.4/17.05.2012, înregistrată la federația patronală sub nr.2186/21.05.2012

În același timp, însă, reclamanta a depus la dosar adresa nr.5083/14.04.2014 (f.164 vol II), prin care a notificat Federației Patronatului Român ,, nulitatea absolută a ,,Adeziunii’’( denumită în continuare ,,înscris’’) prezentată ca fiind înregistrată la dvs. sub nr.2186 din 21.05.2012’’.

D. urmare, instanța a cerut la ultimele trei termene de judecată Federației Patronatului Român să comunice, potrivit evidențelor sale, care a fost perioada în care reclamanta a avut calitatea de membru al acestei organizații patronale.

În pofida aplicării amenzii judiciare, aceste relații nu au fost trimise așa încât, în raport de înscrisurile menționate, tribunalul apreciază că reclamantei . îi sunt aplicabile prevederile CCM nr._/2012 în perioada 01.01.2013 – 31.12.2014, din considerentele ce urmează:

Nu este dată nulitatea adeziunii nr.4/17.05.2012 respectiv nr.2186/21.05.2012, întrucât, contrar aprecierii reclamantei, nu sunt incidente cauzei disp. art.143/2 alin.1 din Legea 31/1990, ci cele ale alin.4 al aceluiași articol, conform cărora:

,, (1) Consiliul de administrație reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție. În lipsa unei stipulații contrare în actul constitutiv, consiliul de administrație reprezintă societatea prin președintele său….

(4) În cazul în care consiliul de administrație deleagă directorilor atribuțiile de conducere a societății în conformitate cu art. 143, puterea de a reprezenta societatea aparține directorului general. Dispozițiile alin. (2) - (4) se aplică directorilor în mod corespunzător. Consiliul de administrație păstrează însă atribuția de reprezentare a societății în raporturile cu directorii.’’

Aceasta întrucât potrivit art.17.2 din actul constitutiv al . ,, Consiliul de Administrație va delega conducerea societății unui Director General’’, iar conform art.18.2 din același act ,, Directorul General reprezintă Societatea în relațiile cu terții…’’ Prin urmare, adeziunea din 2012 poartă semnătura persoanei autorizate a reprezenta societatea, respectiv a directorului general, așa încât nu este dată nulitatea acesteia; în plus, este de remarcat că și adresa nr.5083/14.04.2014 poartă tot semnătura directorului general, care este îndreptățit a reprezenta societatea tot din aceleași considerente.

Așadar, la data negocierii și semnării de către Federația Patronatului Român a CCM nr._/2012, reclamanta avea calitatea de membru al acestei organizații patronale, așa încât îi sunt aplicabile prevederile acestui contract în conformitate cu:

- disp. art.133 alin.1 lit. c din Legea 62/2011:

,,Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:…

c) pentru toți angajații încadrați în unitățile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă și care fac parte din organizațiile patronale semnatare ale contractului

- și ale art. 133 alin.1 lit. b din Legea 62/2011, care indică angajații încadrați în ,,unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă’’ – ca urmare a reînregistrării acestui contract la nivel de grup de unități.

Potrivit art.152 alin.1 din Legea 62/2011 ,, Contractul colectiv de muncă nu poate fi denunțat unilateral.’’, așa încât CCM_/2012 s-a aplicat și reclamantei pe întreaga durată a acestuia, respectiv 2013 – 2014( astfel cum a stabilit și Curtea de Apel Suceava în dosarul nr._ ).

Cu toate acesteia, tribunalul apreciază că notificarea reclamantei . nr.5083/14.04.2014 reprezintă voința acesteia de retragere din Federația Patronatului Român, așa încât la încheierea actului adițional nr.1733/ 23.12.2014 la CCM nr._/2012 – prin care s-a negociat aplicabilitatea pentru anul 2015- nu a participat și societatea reclamantă, așa încât nu-i sunt aplicabile clauzele acestui CCM în anul 2015.

În consecință, în temeiul art.65 alin.1 lit. g și a din CCM nr._/2012, reclamanta va fi obligată să plătească pârâtului diferențele salariale reprezentând sporul de fidelitate în procent de 10 % din salariul de bază și sporul de condiții deosebite de muncă în procent de 15% din salariul de bază pentru intervalul 01.01._14, pretențiile ulterioare acestei date fiind lipsite de temei legal.

Așadar, aceste capete de cerere vor fi admise doar în parte, pentru intervalele de timp arătate.

Din considerentele arătate anterior în legătură cu perioada de aplicare a clauzelor CCM nr._/2012 la nivelul angajatorului, în temeiul art.64 alin.4din acest CCM și față de pretențiile concrete ale pârâtulu, reclamanta va fi obligată să plătească diferențele dintre salariul calculat în funcție de salariul de bază minim la nivelul sectorului de activitate și respectiv grupului de operatori, de 1000 lei corespunzător coeficientului 1,00 și cel efectiv plătit pentru intervalul 01.01._14.

Pentru soluționarea capătului din reconvențională referitor la retribuirea în acord global, se va observa că angajatorul a recunoscut diminuarea lunară a drepturilor salariale plătite pârâtului în perioada 01.05._13 (rămasă în discuție după aplicarea prescripției), justificat de clauzele CCM unitate pe anii 2011 și 2012-2013, respectiv art. 119 alin.2 și 97 alin.3 din contracte.

Cu toate acestea, tribunalul apreciază că pretențiile pârâtului sunt întemeiate, față de dispozițiile art.41 alin.3 lit. e și art. 41 alin.1 din Codul muncii ce prevăd cu caracter imperativ: „Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților”, nefiind incidente cauzei dispozițiile legale ce permit, cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă.

Astfel, legea prevede în mod expres că unul dintre elementele contractului ce pot fi modificate în aceste condiții restrictive este și salariul, ori prin schimbarea unilaterală de către reclamantă a formei de salarizare a pârâtului, din regie în acord, au fost încălcate dispozițiile legale imperative citate.

Este de remarcat, sub acest aspect că, deși în perioada din acțiune s-au încheiat acte adiționale la contractul individual de muncă, acestea nu menționează acordul părților la stabilirea unei alte forme de salarizare decât cea rezultată din contractul individual de muncă.

Cât privește împrejurarea că prin clauzele contractelor colective de muncă la nivel de unitate s-a prevăzut acordarea salariilor de bază în funcție de performanțele economico-financiare ale societății, aceasta nu poate constitui un temei legal pentru diminuarea salariilor pârâtului în raport cu cele negociate de salariat cu angajatorul și înscrise în contractul individual de muncă .

Aceasta întrucât potrivit art. 38 din Codul muncii: ,, Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.”

Prin urmare, în condițiile în care nu s-au stabilit pentru pârâtă, prin act adițional la contractul individual de muncă, în mod concret obiective/ indicatori proprii de performanță precum și condițiile efective de influențare a salariului în ipoteza nerealizării acestora, clauza negociată astfel de sindicat nu poate determina modificarea formei de salarizare a salariatului în lipsa acordului acestuia.

Într-adevăr, art. 61 din CCM unic la nivelul grupului de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare nr. 626/14/7.01.2011 (aplicabil și pârâtului conform pct. 004 din Anexa nr. 1 la contract ) permite angajatorului să stabilească anual obiective și/sau indicatori de performanță, urmând ca salarizarea lunară să fie efectuată în funcție de gradul de realizare a acestora și de performanțele financiare ale unității.

Însă această clauză nu înlătură în nici într-un caz obligația angajatorului de a respecta dispozițiile legale imperative incidente, respectiv - cum este cazul în speță - a celor privind condițiile de modificare a contractelor individuale de muncă.

De altfel, în acest sens, art. 132 alin.1 din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevede în mod expres:„Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.”

Prin urmare, față de cele reținute și având în vedere și practica unitară de la nivelul Curții de Apel Suceava, tribunalul constată că reclamanta a procedat la diminuări și rețineri din salariile pârâtului cu încălcarea disp. art. 169 alin.1 și 2 din Codul muncii, respectiv în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, așa încât va fi admis acest capăt de cerere, reclamanta urmând a fi obligată să plătească/restituie pârâtului sumele astfel reținute pentru perioada 01.05._13.

Apărările formulate de reclamantă ce vizează modalitatea de fundamentare a fondului de salarii anual la nivelul societății au fost înlăturate ca nefiind pertinente în cauză, pentru că obiectul cererii pârâtului a determinat analiza modului de acordare a salariului deja stabilit și nu însăși stabilirea lui, neputându-se accepta ca eventuala respectare a legislației incidente să se realizeze prin diminuări nejustificate de salarii și nu prin negocierea lor conformă.

Tribunalul va admite și cererea pârâtului privind drepturile salariale pentru cele 8 zile de concediu fără plată din lunile noiembrie și decembrie 2011,prin schimbarea propriei practici în conformitate cu opinia Curții de Apel Suceava din dosarul nr._, reținând că art. 153 din Codul muncii reglementează concediul fără plată ca un drept al salariatului, ce se poate acorda pentru rezolvarea unor probleme personale ale acestuia.

Așadar, întrucât acest drept nu a fost prevăzut în beneficiul angajatorului, reclamanta nu poate uza de această cale pentru a-și rezolva anumite probleme financiare, pentru aceste situații existând posibilitatea suspendării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului potrivit art. 52 lit. „c” și art. 53 din Codul muncii.

Prin urmare, uzând de o procedură nelegală, reclamanta a lipsit salariații de posibilitatea de a presta activitatea pentru care s-au angajat și de a obține drepturile salariale corespunzătoare, fiind îndeplinite condițiile atragerii răspunderii patrimoniale a angajatorului prevăzute de art. 253 alin.1 din Codul muncii.

. În temeiul art.166 alin.4 din Codul muncii, art.1531 alin.1 și art.1535 alin.1 NCC, reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei și actualizarea conform indicelui de inflație precum și dobânda legală a sumelor din prezenta hotărâre, de la data scadenței și până la data plății efective,pentru repararea integrală a prejudiciului produs pârâtului prin neachitarea diferențelor salariale stabilite a fi cuvenite.

. În raport cu pretențiile reconvenționale admise, reclamanta -în temeiul art.40 alin.2 lit.c și f din Codul muncii - va fi obligată să întocmească și să comunice Inspectoratului Teritorial de Muncă B. și Casei Județene de Pensii B. declarațiile rectificative în raport de sumele dispuse a fi plătite prin prezenta hotărâre.

.În temeiul art.452- art453 NCPC instanța va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârât reprezentând onorariul pentru avocat, având în vedere măsura preponderentă în care va fi admisă reconvenționala.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca prescrise pretențiile aferente intervalului 1.01._11.

Respinge excepția lipsei de interes și excepția de prematuritate.

Respinge ca nefondate capetele de cerere având ca obiect:

-constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional din data de 15.11.2010 la contractul individual de muncă nr. 10/13.08.2010;

-obligarea pârâtului la plata sumei de 5899 lei, reprezentând contravaloarea diferenței dintre coeficientul de ierarhizare maxim prevăzut de Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și coeficientul de ierarhizare prevăzut de contractul individual de muncă nr. 10/13.08.2010,pentru perioada 1.05._11,precum și plata sporurilor calculate la această diferență;

-obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant L. M. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă S.C.N. APASERV SA B..

Respinge excepția prescrierii dreptului material la acțiune vizând cererea reconvențională,excepție întemeiată pe dispozițiile art.268 alin.(1) litera e din Legea nr. 53/2003.

Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru diferențele salariale aferente perioadei 1.12._11 și, pe cale de consecință, le respinge ca prescrise.

Obligă reclamanta pârâtă să plătească pârâtului reclamant:

-sporul de fidelitate de 10% din salariul de bată pentru perioadele 1.01._12;1.01._14;

-sporul pentru condiții deosebite, de 15% din salariul de bază pentru perioadele 1.01._12 și 1.01._14;

- diferențele salariale dintre salariul cuvenit potrivit contractului individual de muncă și cel efectiv plătit în perioada 1.05._13 urmare a reținerilor determinate de forma de retribuire în acord global;

-diferențele salariale pentru 8 zile de concediu fără plată din noiembrie și decembrie 2011;

-diferențele salariale provenite din aplicarea salariului de bază minim la nivelul sectorului de activitate și respectiv grupului de operatori, de 1000 lei corespunzător coeficientului de ierarhizare 1,00 și cel efectiv plătit în perioada 1.01._14;

-daune interese constând în inflația și dobânda legală aplicată la sumele dispuse a fi plătite prin prezenta hotărâre, de la data scadenței până la data plății efective;

-1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Obligă reclamanta –pârâtă să întocmească și să comunice către Inspectoratul Teritorial de Muncă B. și Casa Județeană de Pensii B., declarații rectificative în raport de sumele dispuse a fi plătite reclamantului - pârât prin prezenta hotărâre.

Executorie de drept.

Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..

Pronunțată în ședința publică din 11.06.2015.

PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,

L. L. P. E., C. D. U. D.

Red. L.L./25.09.2015

Dact. D.U.

Ex, 5/28.09.2015

← Reconstituire vechime. Sentința nr. 1066/2015. Tribunalul...		Pretentii. Sentința nr. 686/2015. Tribunalul BOTOŞANI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Reconstituire vechime. Sentința nr. 1076/2015. Tribunalul BOTOŞANI Reconstituire vechime. Sentința nr. 1077/2015. Tribunalul BOTOŞANI Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1081/2015. Tribunalul BOTOŞANI Reconstituire vechime. Sentința nr. 1066/2015. Tribunalul BOTOŞANI Pretentii. Sentința nr. 686/2015. Tribunalul BOTOŞANI Despăgubire. Sentința nr. 933/2015. Tribunalul BOTOŞANI