Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 865/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 865/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 1010/40/2015
Dosar nr._ drepturi bănești
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 3 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 865
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamantul S. Județean de Urgență ,, Mavromati’’ B., cu sediul în B.,., CF_, reprezentat prin manager ec. C. M., și pârâtul N. C. I., cu domiciliul în loc. V. .. 25, . și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București,.. 19 ., la av. Ș. N. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic H. D., pentru reclamant, și pârâtul asistat de avocat Ș. N. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Instanța constată că este primul termen de judecată cu procedură completă .
În temeiul art. 131 NCPC, se verifică competența generală, teritorială și materială a instanței, și față de obiectul pricinii, instanța constată că este competentă în soluționarea cererii principale, în conformitate cu disp. art.95 pct. 4 NCPC, art. 269 din Codul muncii și art. 208-209 din Legea 62/2011.
În temeiul art.258 și 254 alin.5 NCPC, instanța admite proba cu înscrisurile depuse de părți.
Consilier juridic H. D. depune, pentru reclamant, delegație și precizări cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtul N. C. I., însoțită de înscrisuri. Duplicatul înscrisurilor se înmânează av. Ș. N. C. în calitate de apărător al pârâtului.
Avocat Ș. N. C. arată că, întrucât clientul său a fost citat cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a se încerca împăcarea părților, dorește să se clarifice această situație.
Așadar, din punctul de vedere al pârâtului, singura modalitate de împăcare ar fi aceea a renunțării reclamantului la orice pretenție financiară față de el și atunci pârâtul va renunța la daunele solicitate prin cererea reconvențională.
În ceea ce privește decizia de sancționare, aceasta a fost emisă după cererea de demisie a pârâtului care a fost luată în evidență.
Apărătorului pârâtului mai arată că întrucât distanța de la locul de muncă actual al pârâtului și instanța de judecată este mare, clientul său nu se va mai putea prezenta în instanță, motiv pentru care a dorit să pună în discuție la acest termen împăcarea părților.
Consilier juridic H. D. arată că va pune în discuția conducerii spitalului solicitările pârâtului și dacă aceasta va fi de acord,decizia va fi comunicată pârâtului.
Instanța dă sfaturi de soluționare amiabilă a litigiului.
Întrebată fiind, avocat Ș. N. C. arată că nu insistă în excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată prin întâmpinare față de cererea de chemare în judecată, având în vedere că ulterior s-a depus decizia din care reiese calitatea de reprezentant a spitalului pentru managerul economic.
Având în vedere că nulitatea cererii de chemare în judecată este prevăzută numai pentru motivele prevăzute de art. 196 Cod procedură civilă, instanța respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârât prin întâmpinare.
În ceea ce privește excepția inadmisibilitatea acțiunii, instanța consideră că este o problemă de fond față de motivele concrete invocate de pârât și de disp. art.36 teza a 2a NCPC și va fi analizată odată cu fondul cauzei.
Față de precizările reclamantului în raport cu cererea reconvențională, av. Șebănoiu N. C. arată că nu se opune disjungerii acesteia și constatării necompetenței Tribunalului B., însă având în vedere dispozițiile Codului Muncii apreciază că ar fi competent și Tribunalul București, nu numai Tribunalul Hunedoara, ca fiind tribunalul de la locul de muncă pârâtului, ceea ce ar facilita prezența acestuia la proces.
Instanța pune în vedere apărătorului pârâtului să depună dovada locului de muncă actual al părții pe care o reprezintă.
Constatând că numai cererea principală este în stare de judecată și că nu se impune judecarea ambelor cereri pentru soluționarea unitară a procesului, în temeiul art.210 NCPC, instanța va dispune disjungerea judecării cererii reconvenționale având ca obiect contestația împotriva deciziei de sancționare și formarea unui nou dosar cu acest obiect, rămânând în pronunțare cu privire la necompetența teritorială a Tribunalului B., cu amânarea pronunțării asupra acestei excepții la data de 07.09.2015.
Instanța declară încheiată cercetarea cererii principale și deschide dezbaterile asupra cererii principale.
Consilier juridic H. D., pentru reclamant,solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se aibă în vedere Ordonanța 18/2009 care prevede clar că, în cazul în care medicul rezident își încetează contractul de muncă înainte de perioada menționată în actul adițional, este obligat să restituie spitalului cheltuielile de personal, reclamantul fiind îndreptățit la recuperarea acestora. De asemenea, să se aibă în vedere și faptul că Decizia ÎCCJ are efecte numai pentru viitor, de la data pronunțării deciziei, și nu se aplică în această cauză.
Avocat Ș. N. C., pentru pârât, arată că sunt două situații de analizat, una privind inadmisibilitatea cererii în raport cu decizia ICCJ, fiind două texte de lege incidente - art. 517 alin .2 și 4 NCPC - care ar trebui să fie supuse analizei .
Astfel, conform art. 517 alin 2 NCPC, decizia ÎCCJ pronunțată în interesul legii nu este aplicabilă cauzelor examinate pentru că recursul în interesul legii privește unificarea practicii judiciare, dar art. 517 alin.4 NCPC spune că, de la momentul publicării, hotărârea ÎCCJ este obligatorie, deci și pentru cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată.
Prin această decizie, ÎCCJ a statuat în mod clar că orice acțiune este inadmisibilă din punctul de vedere al solicitării restituirii drepturilor salariale.
Trecând peste această decizie, care reprezintă un aspect separat, se poate observa că însuși temeiul de drept invocat de spital în susținerea acțiunii, respectiv OG 18/2009, prevede o excepție, statuând în mod clar că dacă unitatea este desființată prin reorganizare, atunci obligația medicului nu mai există.
S. susține că dl N. ar fi fost confirmat pe post în cadrul reclamantului, acest aspect nu este adevărat, dl N. a fost confirmat pe post la S. de copii B. care a fost desființat prin reorganizare - ipotezele prevăzute de textul legal fiind îndeplinite, respectate .
Un alt aspect: contractul de muncă este încheiat cu S. de copii B., dar mai departe nu a fost încheiat un act adițional prin care clientul său să-și fi asumat obligația de a restitui sumele către S. Județean, numai către S. de copii B..
D. pentru care consideră că, în primul rând, acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă în raport de decizia ÎCCJ, în subsidiar ca neîntemeiată, datorită faptului că există o excepție prevăzută de lege, care îl exonerează pe clientul său de această obligație.
În susținerea afirmațiilor sale a depus înscrisuri doveditoare. Nu solicită cheltuieli de judecată, urmând ca acestea să fie cerute separat.
Instanța închide dezbaterile și reține spre soluționare cererea principală.
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ , reclamantul S. Județean de Urgență ,, Mavromati’’ B.,reprezentat prin manager ec. C. M., a chemat în judecată pe pârâtul N. C. I., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 110.821,00 lei, reprezentând cheltuieli de personal și tichete de masă pentru perioada rezidențiatului, precum și a dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului.
În fapt, reclamantul a arătat că, prin Ordinul MSP nr. 1980/04.12.2008, pârâtul a fost confirmat rezident,pe post, la S. Județean de Urgență „Mavromati"B..
Astfel, începând cu data de 01.01.2009, a fost încadrat cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea si finanțarea rezidențiatului, cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata in funcția de medic rezident pe post anul I, specialitatea radiologie si imagistica medicala la Laboratorul de Radiologie si Imagistica Medicala din . 12.
La data angajării, pârâtul a semnat un act adițional la contractul individual de muncă nr. 40 din data de 12.12.2008, prin care se obliga sa lucreze in folosul angajatorului un număr de ani cel puțin egal cu durata pregătirii in rezidențiat; in caz contrar,salariatul se obliga la pct.4 al actului adițional sa restituie (suporte) toate cheltuielile ocazionate pe perioada pregătirii in rezidențiat, proporțional cu durata lucrată.
Paratul a solicitat demisia începând cu data de 03.03.2014 și, prin Decizia nr. 300/11.02.2014, s-a încetat contractul de muncă.
Reclamantul a susținut și că pârâtul nu a respectat prevederile OG nr. 18/2009 - art. 18 alin(7) și (8) și nici dispozițiile Actului Adițional nr.40/12.12.2008 încheiat la contractul individual de muncă.
În dovedire, reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâtul N. C. I. a depus întâmpinare( f.14-20), prin care a solicitat respingerea acțiunii in pretenții formulata de reclamant si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, pârâtul a apreciat că, în raport de motivele invocate in susținerea cererii, aceasta este in principal lovită de nulitate, iar in subsidiar neîntemeiată, date fiind argumentele mai jos expuse.
I. Pârâtul a invocat nulitatea cererii de chemare in judecată
A. În conformitate cu dispozițiile art. 194 lit. a) C. pr. civ., cererea
de chemare in judecată trebuie sa cuprindă si mențiunea contului bancar al
reclamantului, or așa cum se poate observa din conținutul cererii adresate de
reclamant, aceasta mențiune lipsește.
B.Totodată, potrivit dispozițiilor art. 194 lit. c) C. pr. civ., cererea
de chemare in judecată trebuie sa cuprindă obiectul cererii și valoarea lui,
precum si modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori,
cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.
In acest sens, este de observat că obiectul cererii nu este descris in mod corespunzător, mențiunea ca suma de 110.821,00 lei reprezentând cheltuieli de personal si tichete de masa pe perioada rezidentiatului nefiind suficienta, atâta timp cat reclamantul nu precizează in ce consta respectivele cheltuieli de personal.
Valoarea obiectului cererii nu este precizata in mod complet, in condițiile in care reclamantul nu a indicat suma la care se ridica dobânda legala si perioada pentru care aceasta este solicitata.
Totodată, nici modalitatea de calcul nu a fost menționata de reclamant, ca atare, atat pârâtul cat si instanța de judecata nu sunt in măsura sa verifice aceasta modalitate de calcul.
II. Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii in raport de dispozitivul Deciziei nr. 5/2015 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Recurs in interesul legii in măsura in care cheltuielile de personal solicitate de reclamant constau in drepturi salariale (salariu si tichete de masa).
Astfel, prin Decizia nr. 5/2015 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție - Recurs in interesul legii, s-a reținut faptul ca:
,, În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art 6 alin. (7/1) din O.G. nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențialului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 179/2008, respectiv art. 18 alin. (8) din O.G. nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare, prin raportare la art. 38 și art. 159 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sintagma „cheltuieli de personal" nu include salariile primite de medicul rezident pentru munca desfășurată în perioada rezidențiatului, iar drepturile salariale încasate nu pot fi restituite cu titlu de cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională, în situația în care medicul rezident nu își respectă obligația asumată de a continua raporturile de muncă pentru o anumită perioadă cu spitalul în care a desfășurat programul de rezidențiat, chiar dacă o atare clauză ar fi prevăzută în actul adițional la contractul individual de muncă, încheiat în condițiile art. 196 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii".
D. pentru care, in măsura in care reclamantul ințelege sa precizeze faptul ca obiectul cererii sale consta in obligarea sa la restituirea drepturilor salariale, a considerat ca aceasta cerere este inadmisibilă.
III. Pârâtul a invocat și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant întrucât, in raport de dispozițiile art. 194 lit. b), cererea de chemare in judecata trebuia sa fie însoțita de dovada calității de reprezentant al dlui. Manager Ec. Comeliu M., respectiv a întinderii mandatului acestuia, in forma prevăzuta de art. 151 C.pr. civ.
D. fiind faptul ca aceasta dovada lipsește cu desăvârșire, in măsura in care reclamantul nu intelege sa atașeze înscrisurile prevăzute de lege, a solicitat admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant si, in temeiul dispozițiilor art. 82 C. pr. civ. 2010, anularea cererii.
IV. Asupra fondului cauzei, pârâtul a menționat că la data de 12.12.2008 a incheiat contractul individual de munca nr. 40 si actul adițional in temeiul ari. 6 alin. (7) din O.G. nr. 12/2008, cu angajatorul S. de Copii B..
Contrar susținerilor reclamantului, a fost confirmat pe post, prin intermediul Ordinului MSP nr. 1980/04.12.2008 ca medic rezident la S. de Copii B., specialitatea Radiologie - Imagistica Medicala, și nu in cadrul Spitalului de Urgență "Mavromati" B..
Prin H.G. nr. 52/2012, s-a dispus potrivit Art. 1:
,, (1) Se aprobă desființarea următoarelor imitați sanitare publice cu paturi,
cu personalitate juridică, al căror management fost preluat de către Consiliul Județean B.:…
b) S. de Copii B., unitate sanitară publică cu paturi, cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul B., .. 12;’’.
Totodată, potrivit aceluiași act normativ – art.1 alin.2:
,, Desființarea unităților sanitare prevăzute la alin. (1) se realizează prin reorganizarea acestora în structuri fără personalitate juridică în cadrul Spitalului Județean de Urgență "Mavromati" B., unitate sanitară publică cu paturi, cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul B., .. 11, al cărui management a fost preluat de către Consiliul Județean B.
In ceea ce privește acțiunea formulata de reclamant, aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile art. 18 alin. 7) si 8) din O.G. nr.18/2009.
F. de dispozițiile art. 18 alin.(9) din O.G. nr. 18/2009:
,, Prevederile alin. (7) nu se aplică în cazul în care prin reorganizare este desființată unitatea sanitară în care se află postul în care este confirmat ca rezident.’’
Pe cale de consecință, ne aflăm în prezența unei situații excepționale reglementate în mod strict și expres de lege, care înlătură obligația pârâtului de a presta muncă pentru un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat.
Toate condițiile impuse de textul de lege anterior menționat sunt îndeplinite, motiv pentru care reclamantul nu este creditor al obligației de restituire a sumelor aferente, dat fiind faptul ca pârâtul nu este debitorul obligației de a presta muncă în favoarea reclamantului pentru un număr de ani cei puțin egal cu durata pregătirii în rezidențiat.
În dovedire, pârâtul a depus înscrisuri.
La aceeași dată, pârâtul a depus și cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței:
1. să constate tardivitatea/ nulitatea absolută a Deciziei de concediere
nr. 304/31.03.2015 emisa de S. Județean Mavromati B.;
2. să constate încetarea raporturilor de munca prin demisie;
3. să oblige reclamantul la plata daunelor in cuantum de 5000 euro;
4.să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel cum rezultă din partea introductivă a prezentei sentințe, cu privire la cererea reconvențională s-a dispus disjungerea în temeiul art.210 NCPC – constatându-se că numai cererea principală este în stare de judecată și că nu se impune judecarea ambelor cereri pentru soluționarea unitară a procesului – așa încât urmează a fi cercetată în prezentul dosar numai cererea principală.
Așadar, analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză,tribunalul reține următoarele:
Reclamantul S. Județean de Urgență ,, Mavromati’’ B.,reprezentat prin manager ec. C. M., a chemat în judecată pe pârâtul N. C. I., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 110.821,00 lei, reprezentând cheltuieli de personal și tichete de masă pentru perioada rezidențiatului, precum și la plata dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului.
În conformitate cu disp. art.248 alin.1 NCPC, au fost cercetate cu prioritate excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare, constatându-se renunțarea pârâtului la invocarea excepției lipsei calității de reprezentant a managerului economic C. M. și fiind respinsă excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru motivele arătate.
În privința excepției inadmisibilității acțiunii, s-a constatat incidența disp. art.36 teza a 2a NCPC, urmând a fi analizată odată cu fondul cauzei.
Prin urmare, se va observa că, potrivit tabelului anexat de reclamant la răspunsul la întâmpinarea pârâtului( f.45-50), suma de 110.821 lei pretinsă de la pârât, este compusă din:
- suma de 81.717 lei, reprezentând salariile nete încasate de pârât în perioada ianuarie 2009 – decembrie 2013;
- suma de 22.580 lei, reprezentând contribuțiile plătite de angajator pentru aceste salarii;
- suma de 6.524 lei, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă acordate pârâtului în aceeași perioadă.
De asemenea, se va reține că temeiul de drept al pretențiilor reclamantului de restituire a acestei sume este reprezentat de dispozițiile art.18 alin. 8 din OG 18/2009 – text de lege pentru a cărui interpretare și aplicare unitară, Înalta Curte de Casație si Justiție a pronunțat, în recurs in interesul legii, decizia nr.5 din 16 februarie 2015, prin care a stabilit următoarele:
,, În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (7^1) din Ordonanța Guvernului nr. 12/2008 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 179/2008, respectiv art. 18 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare, prin raportare la art. 38 și art. 159 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "cheltuieli de personal" nu include salariile primite de medicul rezident pentru munca desfășurată în perioada rezidențiatului, iar drepturile salariale încasate nu pot fi restituite cu titlu de cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională, în situația în care medicul rezident nu își respectă obligația asumată de a continua raporturile de muncă pentru o anumită perioadă cu spitalul în care a desfășurat programul de rezidențiat, chiar dacă o atare clauză ar fi prevăzută în actul adițional la contractul individual de muncă, încheiat în condițiile art. 196 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.’’
În conformitate cu disp. art.517 alin.4 NCPC:
,, Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.’’
Cum această decizie a fost publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 234 din 6 aprilie 2015, interpretarea dată în cuprinsul ei este obligatorie și în prezenta cauză, astfel încât tribunalul urmează a constata că cererea reclamantului de restituire de către pârât a sumei de 110.821 lei este lipsită de temei legal, neputând fi întemeiată pe disp. art. 18 alin.8 din OG 18/2009, întrucât suma a fost plătită acestuia în executarea contractului individual de muncă nr.40/12.12.2008 încheiat cu angajatorul S. de copii B.( f.34).
Potrivit considerentelor finale ale deciziei menționate:
,,… în măsura în care obligația de restituire a cheltuielilor de personal se referă la sumele ce reprezintă remunerarea muncii rezidentului pe post, aceasta reprezintă o încălcare a dreptului la muncă și o pretenție abuzivă, în raport cu dispozițiile art. 38 și art. 159 din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare.’’,
așa încât tribunalul constată că nu sunt supuse restituirii salariile primite de pârât pentru munca prestată în perioada ianuarie 2009 – decembrie 2013, dar nici tichetele de masă (contravaloare) de care a beneficiat în același interval de timp deoarece, conform Legii 142/1998, acestea au reprezentat o alocație individuală de hrană acordată tot în considerarea muncii desfășurate în baza contractului individual de muncă.
Așadar, pretenția reclamantului este nefondată din această perspectivă, dar și în considerarea disp. art. 18 alin.9 din OG 18/2009 și a situației concrete a fostului angajator al pârâtului - S. de Copii B. - care a fost desființat prin HG 52/2012.
Astfel:
- conform art.18 alin.7 și 9 din OG 18/2009:
,, (7) Medicii, medicii dentiști și farmaciștii care promovează concursul de rezidențiat pe post încheie un contract individual de muncă cu unitatea sanitară publică care a publicat postul respectiv, înainte de începerea pregătirii în rezidențiat. Prin acest contract se prevede obligația de a lucra la unitatea sanitară publică cu care a încheiat contractul individual de muncă un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat.
(9) Prevederile alin. (7) nu se aplică în cazul în care prin reorganizare este desființată unitatea sanitară în care se află postul în care este confirmat ca rezident.’’
- iar potrivit art. 1 din HG 52/2012:
,, (1) Se aprobă desființarea următoarelor unități sanitare publice cu paturi, cu personalitate juridică, al căror management a fost preluat de către Consiliul Județean B.:…
b) S. de Copii B., unitate sanitară publică cu paturi, cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul B., .. 12;…
(2) Desființarea unităților sanitare prevăzute la alin. (1) se realizează prin reorganizarea acestora în structuri fără personalitate juridică în cadrul Spitalului Județean de Urgență "Mavromati" B., unitate sanitară publică cu paturi, cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul B., .. 11, al cărui management a fost preluat de către Consiliul Județean B..’’
Prin urmare, față de ansamblul celor ce preced, urmează a fi respinsă excepția inadmisibilității acțiunii în considerarea disp. art.36 teza a 2-a NCPC dar și respinsă cererea reclamantului ca nefondată,respectiv atât capătul principal de cerere privind suma de 110.821,00 lei, cât și capătul de cerere accesoriu privind dobânda legală aferentă acestei sume.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
I. Respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtul N. C. I..
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
În temeiul art.406 din Codul de procedură civilă, constată renunțarea pârâtului la invocarea excepției lipsei calității de reprezentant a managerului economic C. M..
Respinge ca nefondată acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamantul S. Județean de Urgență,,Mavromati” B. cu sediul în B.,., CF_, reprezentat prin manager ec. C. M. în contradictoriu cu pârâtul N. C. I., cu domiciliul în loc. V. .. 25, . și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București,.. 19 ., la av. Ș. N. C..
II. Disjunge judecarea cererii reconvenționale formulate de pârâtul-reclamant N. C. I. în contradictoriu cu reclamantul –pârât S. Județean de Urgență ,,Mavromati” B. și dispune înregistrarea acesteia sub un nou număr de dosar, în care amână pronunțarea cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului B. în soluționarea cererii la data de 7.09.2015.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse, sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 3.09.2015
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored. BC
5 ex/14.09.2015
..09.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 415/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie act. Sentința nr. 108/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
