Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 36/2015. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 36/2015 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 36/2015
Codul operatorului de date personale: 4481
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă nr. 36
Ședința publică din 23.01.2015
PREȘEDINTE: L. M.
Asistenți judiciari: D. B., C. Z.
Grefier: A. E. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei, în materia litigii de muncă, formulată de contestator G. G., domiciliat în B., ., cu domiciliul procesual ales în B., Calea Călărașilor, nr. 54, ., ., în contradictoriu cu intimata . B., cu sediul în B., . A, având ca obiect contestare decizie de concediere.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 15.01.2015 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.396 C.p.civ. a amânat pronunțarea succesiv la data de 22.01.2015 și 23.01.2015.
TRIBUNALUL
Asupra procesului față;
Prin contestația, înregistrată la acest Tribunal sub nr._ /16.07.2014, G. Giorgică solicită anularea decizie de concediere nr. MIE – 0492/25.06.2014, emisă de . B., reintegrarea sa în postul deținut anterior, plata de despăgubiri egale cu contravaloarea drepturilor salariale neachitate de la data concedierii și până la data reintegrării efective, drepturi indexate, majorate și actualizate cu rata inflației, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, contestatorul susține că a fost angajatul societății pârâte.
Prin decizia de concediere contestată, societatea a motivat încetarea raporturilor de muncă prin dificultățile economice, care au condus la desființarea locului său de muncă.
În decizie, nu se concretizează cauzele reale care au condus la luarea măsurii, motiv pentru care se impune anularea actului de concediere.
Nerespectarea dispozițiilor art. 76 alin.1 Codul Muncii are semnificația unei lipse de informări a salariatului, cu privire la temeiurile de fapt și de drept ale concedierii, precum și pentru a se asigura posibilitatea controlului de către instanța de judecată a legalității și temeiniciei concedierii.
Contestatorul susține că activitatea angajatorului nu numai că nu înregistrează pierderi, dar realizează profit.
Societatea pârâtă . B., prin întâmpinare, a cerut să se constate că desființarea postului contestatorului a fost efectivă și determinată de cauze reale și serioase.
În cauză, s-au administrat probe cu înscrisuri.
Analizând contestația pe baza probelor de la dosar și a ndispozițiilor legale incidente, tribunalul reține cele ce vor fi expuse în continuare.
Înainte de a analiza pe fondul contestației, în temeiul art. 248 C.proc.civ., tribunalul va examina excepția nulității invocate de contestator, nulitate dată, în opinia sa, de neindicarea în decizie, a instanței la care contestatorul să o poate ataca.
Excepția nu este fondată.
Tribunalul constată că în decizie este indicată generic instanța competentă „în circumscripția căreia își are sediul angajatorul”, ceea ce este contrar dispozițiilor art. 269 Codul Muncii, care stabilesc competența în sarcina tribunalului în a cărei circumscripție își are sediul, domiciliul sau reședința după caz, reclamantul.
În cauză, reclamantul este contestatorul, care are domiciliul în mun. B., iar instanța sesizată este Tribunalul B., adică instanța competentă potrivit textului citat.
O anulare a deciziei de concediere în temeiul art. 78 în referire la art. 252 alin.2 lit.f C. Muncii, ar însemna un formalism excesiv, contrar celorlalte principii ale procesului civil.
Pe fond, tribunalul constată că petentul a fost angajatul societății pârâte, în baza contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. B. sub nr._/21.03.2007, pe post de șofer, cu o durată normală a timpului de muncă.
Prin decizia nr. 0407/15.05.2014, Consiliul de Administrație al societății a aprobat desființarea postului ocupat de contestator, având în vedere că societatea se afla într-o perioadă dificilă din punct de vedere economic, înregistrând pierderi la 31.12.2013, pentru că activitatea din punctul de lucru B., urma să se realoce la punctul de lucru G., anumite posturi devenind astfel inutile și pentru că societatea intenționa să aplice o politică de reducere a costurilor și de valorificare a activelor în scopul redresării financiare.
Urmare a celor stabilite de Consiliul de Administrație, contestatorul a fost notificat cu privire la desființarea postului pe care era angajat și cu privire la acordarea preavizului de 20 de zile, începând cu data de 19 mai 2014. Contestatorului i s-a făcut cunoscut că pe durata preavizului va fi plătit, fără să fie necesară prezența sa la locul de muncă.
Prin decizia nr. MIE- 0492/25.06.2014 după data expirării preavizului, angajatorul a dispus concedierea lui G. Giogică în temeiul art. 65 alin.1 Codul Muncii, începând cu data de 02.07.2014, cu motivarea că postul deținut de G. Giorgică a fost desființat datorită dificultăților economice.
Din situația financiară prezentată la dosar (fila 30), rezultă că în anul 2013 societatea a înregistrat pierderi.
Potrivit facturilor fiscale prezentate în copie la dosar, societatea a vândut două autoturisme în luna iunie și septembrie 2014 (fila 31 și 33).
Din lista salariaților angajați în ianuarie 2014 (fila 43), tribunalul constată că în total erau 60 de persoane, din care un singur șofer - contestatorul, iar în septembrie 2014, lista angajaților mai cuprindea numai 50 de salariați, printre care nu erau niciun post de șofer (fila 44).
Tribunalul mai reține că, prin contractul de prestare serviciu nr. 1763/16.05.2014, societatea pârâtă a înțeles să folosească sistemul de transport tip taxi – auto pentru situația în care va fi necesar, considerând a fi mai economic.
Pârâta a depus la dosar încă 10 decizii de concediere a altor salariați în perioada ianuarie – iulie 2014, în temeiul art. 55 lit.b Codul Muncii (filele 77-86).
Pe baza înscrisurilor prezentate, tribunalul constată că postul deținut de contestator a fost efectiv desființat, ca urmare a exercițiului financiar negativ înregistrat la 31 decembrie 2013, ceea ce se traduce prin dificultăți economice.
Împrejurarea că societatea a apelat la serviciul unei societăți de taxi, dovedește faptul că realmente urmărește o reducere a cheltuielilor, după cum vânzarea autoturismelor poate constitui tot o dovadă a intenției de valorificare a activelor în scopul redresării financiare.
Susținerile petentului că motivul care a dus la concediere nu a fost detaliat, argumentat, nu poate fi primit de instanță. Decizia asupra modului de redresare a societății și de reorganizare este atributul exclusiv al angajatorului, atribut care nu poate fi cenzurat de instanța de judecată.
Ceea ce verifică instanța sunt condițiile stabilite de dispozițiile art. 65 Codul Muncii, respectiv dacă reducerea postului este efectivă, iar această reducere are o cauză reală și serioasă, condiții care în cauză au fost probate de pârâtă.
Tribunalul apreciază ca nerelevante nici susținerile contestatorului conform cărora, ulterior concedierii sale, societatea a făcut alte angajări, întrucât deși este reală susținerea, angajările nu au fost pe postul de natura celui ocupat de contestator.
Așadar, pentru toate considerentele expuse, tribunalul constată că nu este fondată contestația, urmând să o respingă ca atare. Pe cale de consecință, sunt nefondate și celelalte capete de cerere.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari, care au făcut parte din completul de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestator G. G., CNP_,domiciliat în B., ., cu domiciliul procesual ales în B., Calea Călărașilor, nr. 54, ., ., împotriva deciziei de concediere nr. MIE-0492/25.06.2014 emisă de intimata . B., cu sediul în B., . A.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 Ianuarie 2015.
Președinte, Cu vot consultativ Grefier,
L. M. Asistenți judiciari, A. E. G.
D. B. C. Z. |
Red. M.L.
Dact. P.M.
4 exp/09.02.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 76/2015. Tribunalul BRĂILA | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 478/2015.... → |
|---|
