Acţiune în constatare. Sentința nr. 386/2015. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 386/2015 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 386/2015
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 386
Ședința publică din 07.05.2015
Președinte Cășaru A. M.
Asistenți Judiciari B. D., Z. C.
Grefier P. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în constatare formulată de reclamantul G. C., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat T. A. din B., ., nr.32, județul B., în contradictoriu cu pârâta . sediul în B., ., județul B..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 22.04.2015 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, când instanța în temeiul art. 396 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 07.05.2015.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.07.2014 sub nr._, reclamantul G. C. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că în perioada 01.09._94 a lucrat în procent de 100% din timpul normal de lucru în grupa I de muncă, ca lăcătuș în cadrul secțiilor Forjă,respectiv Mecano-Energetic-Fabrica de Semifabricate Turnate și Forjate.
Reclamantul a mai solicitat ca pârâta să fie obligată să îi elibereze o adeverință cu mențiunile corespunzătoare care îi va folosi la Casa de Pensii, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că în perioada 01.09._94 a lucrat în calitate de lăcătuș în cadrul secțiilor Forjă, respectiv Mecano-Energetic - Fabrica de Semifabricate Turnate și Forjate, fiind încadrat în grupa I de muncă, așa cum reiese din carnetul de muncă și din adeverința nr. 2525/19.12.2013 eliberată de pârâtă. În momentul în care a dorit să se înscrie pentru pensie, a aflat de la Casa de Pensii că nu poate, deoarece în perioada menționată pârâta nu i-a acordat grupa de muncă decât pentru 80% din timpul efectiv lucrat. D. urmare, la data de 27.05.2014 s-a adresat pârâtei pentru a afla de ce i s-a acordat procentul de 80% din timpul efectiv lucrat în grupa I de muncă, deși ani la rând a lucrat 8 sau chiar 10 ore pe zi în condiții grele de muncă. La 24.06.2014 pârâta i-a răspuns că prin Hotărârea Consiliului de Administrație - Ședința din 27.03.1990, s-a decis ca, retroactiv, să i se acorde doar un procent de 80% din timpul efectiv lucrat in condiții grele de muncă, având în vedere prevederile art. 3, art. 6, art. 7 din Ordinul 50/1990, art. 25 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990, Scrisoarea MMPS43G/1161/26.05.1999, activitatea pe care a desfășurat-o reclamantul regăsindu-se la poziția 24, 26 din Anexa 2 la Legea nr. 263/2010, cu modificările si completările ulterioare.
Reclamantul a mai susținut că stabilirea perioadei de activitate desfășurate în locuri de muncă grele și a activităților ce se încadrează în grupa I de muncă în vederea pensionării se face atât în baza înregistrărilor din carnetul de muncă sau pe baza scriptelor și actelor oficiale existente la angajator și care să privească întregul program de lucru al salariatului, reieșit din fisa postului si specific meseriei și funcției si în care a fost încadrat la angajare, cât si din declarațiile martorilor. Deoarece fișele de pontaj, fișa postului, procesele-verbale de predare-primire la schimbarea de tură nu i-au fost puse la dispoziție de pârâtă pe motiv ca aceste documente nu se mai găsesc in arhiva societății, înțelege să se folosească de proba testimonială.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516 din Noul cod civil (1073 fostul Cod civil) și art. 7 din Ordinul 50/1990.
Pârâta a depus întâmpinare (filele 57-58) 128-164prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.
În apărare a arătat că activitatea desfășurată în meseria de lăcătuș se regăsește la pozițiile 24, 26 din Anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, societatea regăsindu-se la poziția 60 din anexa 3 la Legea nr. 263/2010. Temeiul juridic în baza căruia i s-a acordat procentul de 80% îl reprezintă Hotărârea Consiliului de Administrație din 27.03.1990 care specifică la poziția 9 că pentru meseriile lăcătuș, electrician, etc. pentru activitatea de întreținere și reparații este propus și aprobat procentul de 80% din programul normal de lucru. Întrucât din documentele existente la dosarul personal, aflat în arhiva societății, reiese că reclamantul desfășura doar activitate de întreținere și reparații, ca lăcătuș în cadrul secțiilor Forjă, F.S.T.F., legalitatea și temeinicia celor menționate în adeverință nu poate fi pusă la îndoială.
Pârâta a mai arătat că fișele de pontaj și procesele verbale de predare-primire la schimbarea turelor pentru perioada 01.09._94 nu se mai regăsesc în arhivele societății, termenul de păstrare al acestora fiind expirat. Mai mult decât atât, adeverințele eliberate reclamantului în perioada de după 1990 stabilesc că activitatea desfășurată de acesta este de 80% din programul de lucru, încadrată în grupa a II-a de muncă, or ultima adeverință eliberată în 2013 reflectă practic ceea ce se consemnase anterior.
Pârâta a solicitat respingerea probei testimoniale motivat de faptul că martorii propuși sunt foști salariați ai societății, care au îndeplinit sarcini diferite în locuri de muncă și activități diferite.
În dovedirea celor susținute, ambele părți au depus înscrisuri, iar la solicitarea reclamantului au fost audiați doi martori.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamantul G. C. a fost salariat al pârâtei ., iar în perioada 01.09._94 a lucrat în calitate de lăcătuș în cadrul secțiilor Forjă, respectiv Mecano-Energetic-Fabrica de Semifabricate Turnate și Forjate.
Așa cum reiese din înscrierile efectuate în carnetul de muncă în anii 1990, 1991 și 1992 (filele 7-9 dosar) și din adeverința nr. 2525/19.12.2013 eliberată de pârâtă (fila 10), în perioada menționată reclamantul a fost încadrat în grupa I de muncă în procent de 80%.
Acesta consideră că atât timp cât și-a desfășurat întreaga activitate în condițiile grupei I de muncă trebuia să beneficieze de încadrarea în procent de 100% în această grupă, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Din actele depuse la dosar de către pârâtă se reține că în, ședința din data de 27.03.1990, Consiliul de Administrație al . aprobat adresa nr. 2253/27.03.1990 a Serviciului Personal, Învățământ, Salarizare al . 59). Prin aceasta s-a arătat că, în vederea aducerii la îndeplinire a pct. 6 și 14 din Ordinul nr. 50/1990 al M.M.O.S. cu privire la încadrarea în grupele I și II de muncă, care se face proporțional cu timpul efectiv lucrat în programul normal de lucru, așa cum a fost stabilit prin Precizările M.M. și M.S. nr._/1969, perioada de timp în care o persoană lucrează în astfel de locuri de muncă se stabilește de către conducerea unității; drept urmare, pentru aplicarea în mod unitar a acestor prevederi s-a propus pentru fiecare funcție procentul din programul normal de lucru în care salariatul este încadrat în grupa de muncă. Astfel, pentru funcția de lăcătuș pentru activitatea de întreținere și reparații s-a propus și aprobat ca procentul să fie de 80% din programul normal de lucru.
Același procent a fost stabilit și prin Anexa nr. 11 la Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul . anul 1993 (filele 60-63).
În conformitate cu aceste acte, în anii 1990-1994 reclamantului i s-au eliberat adeverințe pentru înscrierea grupei de muncă în carnetul de muncă (filele 65-69), din care rezultă că a desfășurat activitate de lăcătuș întreținere în condiții de muncă încadrate în grupa I, în procent de 80% din programul de lucru.
Reclamantul nu a contestat niciodată această încadrare.
Văzând adeverințele și carnetele de muncă depuse în copie la dosar (filele 128-163), instanța constată că și alți salariați (M. M. și C. I.), care au îndeplinit funcția de lăcătuș întreținere reparații și și-au desfășurat activitatea în aceleași locuri de muncă cu reclamantul, au fost încadrați în grupa I de muncă în procent tot de 80% din timpul normal de lucru. De asemenea, conform depoziției martorului P. V. (fila 125), și situația acestuia este similară cu a reclamantului.
Din declarația acestui martor, cât și a martorului F. T. (fila 124) se reține că era necesar ca lăcătușii de întreținere să fie prezenți în secție pe toată durata timpului de lucru, pentru a putea interveni imediat ce apărea o defecțiune la utilajele din secție, astfel că suportau aceleași condiții de muncă cu forjorii care își desfășurau 100% din programul de lucru în condiții de muncă încadrate în grupa I. Se mai reține însă că perioada în care lăcătușii de întreținere lucrau efectiv în aceleași condiții cu forjorii era cea în care interveneau pentru efectuarea reparațiilor, iar aceste reparații nu se desfășurau pe tot parcursul programului, ci sporadic, atunci când se apăreau avarii.
Prin urmare, declarațiile martorilor nu pot duce la modificarea procentului stabilit de unitate privind timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în grupa de muncă.
Aceasta deoarece Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării prevede că:
„ 6. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). 7. Încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru. … 8. Perioada de timp în care o persoană are sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilește prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită. 15. Dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.”
Din aceste dispoziții legale reiese că încadrarea în grupa de muncă și stabilirea perioadei de timp în care o persoană are sarcina să lucreze în astfel de locuri sunt un atribut exclusiv al unității, a cărei conducere are obligația, împreună cu sindicatele, să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupe superioare de muncă. Aceste măsuri au caracterul unor acte de organizare interna a unităților, putând fi făcute numai după procedura instituita de lege, respectiv Ordinul nr. 50/1990 aplicabil in perioadele la care se raportează acțiunea reclamantului.
În cauză, societatea angajatoare, căreia potrivit art. 272 din Codul muncii ii revine sarcina probei in conflictele de muncă, a administrat dovezi care justifică mențiunile referitoare la grupa de munca si ponderea procentuală lucrată de reclamant în aceste condiții, pentru perioada in litigiu.
În consecință, față de prevederile art.249 Cod procedură civilă, reclamantul are obligația de a dovedi ca mențiunile din carnetul de muncă referitoare la ponderea procentuală lucrată în grupa I de muncă sunt eronate.
Or, declarațiile martorilor atestă aspecte generice privind activitatea desfășurată de reclamant în condiții de muncă ce se încadrează în grupa I, astfel că nu pot fi reținute drept o probă certă, de natură să infirme înscrierile din carnetul de muncă și celelalte acte prezentate de societatea pârâtă.
Este adevărat că, așa cum reiese din adeverințele depuse de pârâtă la dosar (filele 169-171), salariatul C. M., care și-a desfășurat activitatea ca lăcătuș - forjă în perioada 01.10._10, a fost încadrat în grupa I de muncă în procent de 100% din timpul normal de lucru pe perioadele 25.08._97 și 16.03._01.
Acest fapt nu constituie însă un argument temeinic pentru admiterea cererii reclamantului, în condițiile în care nu există dovezi care să ateste că modalitatea în care acesta și salariatul C. M. și-au desfășurat activitatea este similară.
Pentru considerentele expuse, instanța constată că acțiunea este nefondată, urmând să o respingă ca atare.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, conform art. 55 din Legea nr. 304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul G. C., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat T. A. din B., ., nr.32, județul B., în contradictoriu cu pârâta . sediul în B., ., județul B..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.05.2015.
Pt. Președinte, Cu vot consultativ Pt. Grefier,
Cășaru A.-M. Pt. Asistenți Judiciari P. M.
(C.O.) B. D. Z. C. (încetat activitatea) Președinte Tribunal (C.O.) (C.O.) Grefier-șef secție
P. B. Președinte Tribunal Președinte Tribunal G. D.
P. B. P. B.
Red./Tehnored. CAM
04.08.2015/4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 388/2015.... → |
|---|
