Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 388/2015. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 388/2015 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 388/2015
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 388/
Ședința publică din 07.05.2015
Președinte Cășaru A. M.
Asistenți Judiciari B. D., Z. C.
Grefier P. M.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatoarea E. G., cu domiciliul ales la C.. Av. Bamiopol V. în B., ., nr.32, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în B., ., nr.84A, județ B., având ca obiect contestație decizie concediere.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 22.04.2015 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, când instanța în temeiul art. 396 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 07.05.2015.
TRIBUNALUL
Asupra conflictului de drepturi de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.10.2014 sub nr._, contestatoarea E. G. a chemat în judecată pe intimata ., solicitând anularea deciziei de concediere nr. 18/07.10.2014 emisă de intimată, reintegrarea în funcție și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale inclusiv pentru perioada de preaviz, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației a arătat că a fost salariata societății intimate, care avea ca obiect de activitate jocurile de noroc; a lucrat la un punct de lucru al intimatei în care își desfășura activitatea și o altă persoană juridică ce aparținea aceluiași patron, astfel că se ocupa și cu servirea cu băuturi alcoolice sau nealcoolice pentru cealaltă societate, cu toate că nu avea încheiate raporturi de muncă cu aceasta.
Contestatoarea a mai susținut, în esență, că măsura concedierii nu a avut un caracter efectiv și o cauză reală și serioasă, ci a urmărit îndepărtarea ei din societate.
În acest sens a arătat că deși s-a motivat că locul de muncă i-a fost desființat din cauza dificultăților economice prin reducerea numărului de clienți la jocurile de noroc, în realitatea s-a dispus concedierea ei din cauza suspiciunii că împreună cu alți angajați ar fi încercat să înșele societatea intimată, ajutând un anumit client să câștige la aparatele de jocuri de noroc, lucru total neadevărat.
A mai arătat că, după ce li s-a dat preavizul, salariații concediați nu au mai fost primiți la punctul de lucru, în locul lor fiind aduse alte salariate de la alte puncte de lucru.
Contestația nu a fost întemeiată în drept.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că măsura concedierii contestatoarei este legală și temeinică.
Intimata a învederat că societatea are mai multe puncte de lucru, iar la cel în care s-a desfășurat activitatea contestatoarei aceasta avea obligația, potrivit fișei postului, să servească clienții din sala de jocuri de noroc. În perioada iulie-octombrie 2014, la acel punct de lucru încasările au scăzut, astfel că raportat la cheltuieli punctul de lucru a funcționat pe pierderi. Pentru atragerea clienților s-a luat măsura ca același salariat să servească clienții de la jocurile de noroc cu băuturi alcoolice sau nealcoolice. În urma controalelor desfășurate, intimata a constatat că erau din ce în ce mai puțini clienți, deoarece din cauza indiferenței totale manifestate de contestatoare, clienții nu erau atrași să intre în sala de jocuri, ci veneau doar să consume cafea și să stea de vorbă. Astfel, încasările au devenit tot mai mici. De asemenea, văzând că la jocurile de noroc câștiga o anume persoană, intimata a verificat aparatul respectiv, după care acea persoană nu s-a mai prezentat să joace, fapt care a dus la concluzia că avea concursul contestatoarei.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a susținut că nu avea atribuția să servească băuturi clienților, acesta fiind obiectul de activitate al celeilalte societăți comerciale care avea punctul de lucru în același loc, că acea societate nu avea salariați, dar avea venituri și că existe nereguli cu privire la documentele fiscale vizând plata chiriei intimatei pentru spațiul ocupat de punctul de lucru.
În dovedirea celor susținute, ambele părți au depus înscrisuri.
De asemenea, instanța a solicitat intimatei, prin avocat, să depună situația personalului de la toate punctele de lucru înainte și după concedierea contestatoarei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin decizia nr. 18/07.10.2014 intimata . B. a hotărât că începând cu data de 07.10.2014, când expiră avizul de 20 de zile lucrătoare, contractul individual de muncă al contestatoarei E. G., având funcția de casier, încetează conform art. 65 (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
În motivarea deciziei s-a arătat că măsura concedierii este determinată de desființarea locului de muncă ocupat de contestatoare, ca urmare a dificultăților economice, respectiv de reducerea numărului de clienți jucători și limitarea cheltuielilor cu forța de muncă pe care intimata le aplică, în condițiile unei scăderi a activității pentru anul în curs.
În decizie s-a mai menționat că angajatorul a fost în imposibilitate să ofere salariatei alt loc de muncă compatibil cu pregătirea sa profesională.
Contestatoarea a semnat că a luat cunoștință de această decizie la data de 07.10.2014, iar în termenul prevăzut de art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011 a contestat-o în ce privește legalitatea și temeinicia motivului de concediere.
Examinând decizia sub acest aspect instanța reține că, potrivit art. 65 din Codul muncii, „(1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. (2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții, iar cauza este reală și serioasă atunci când este impusă de dificultăți economice, are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Așadar, măsura concedierii se justifică dacă se face dovada că efectiv a avut loc o reorganizare și o restrângere reală, impusă de nevoile unității.
Caracterul efectiv, real și scris al desființării locului de muncă ocupat de salariat rezultă din documente precum: programul de restructurare și reorganizare a societății, tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele și statele de funcții ale unității anterioare și ulterioare concedierii.
Deși la termenul din data de 01.04.2015 instanța a solicitat intimatei, prin avocat, să depună situația personalului de la toate punctele de lucru înainte și după concedierea contestatoarei, la ultimul termen de judecată aceasta a prezentat o notă de relații (fila 91) care nu răspunde cerinței instanței.
Astfel, intimata a arătat că sunt încadrați în muncă supraveghetori jocuri (cazino) întrucât cei 31 de casieri au încetat activitatea, în locul lor fiind angajați 8 supraveghetori; măsura pentru viitor este ca toți casierii să fie înlocuiți cu supraveghetori, deoarece aparatele încasează direct banii, nemaifiind nevoie de casieri; vor rămâne pentru toate punctele de lucru 3 casieri, care la terminarea programului încasează toate sumele de bani, din fiecare punct de lucru și le predau la casieria societății, tot aceștia deplasându-se la punctul de lucru pentru plata câștigurilor.
Intimata nu a probat cu nici un înscris aceste susțineri, iar statele de plată și foile colective de prezență pe care le-a depus (filele 45-59) sunt irelevante sub aspectul modificării organigramei, întrucât vizează doar perioada iulie-octombrie 2014, nu și situația personalului ulterior datei concedierii contestatoarei.
Dimpotrivă, conform situației comunicate de Inspectoratul Teritorial de Muncă B. prin adresa nr. 2724/06.02.2015 (filele 83-90), în luna februarie 2015 societatea intimată avea încadrați în continuare 31 de casieri, iar ulterior lunii octombrie 2014 angajase în plus opt supraveghetori jocuri (cazino).
Pe de altă parte, intimata nu a făcut nici dovada dificultăților economice invocate în motivarea deciziei de concediere.
În acest sens, instanța reține că s-a depus o situație privind veniturile și cheltuielile realizate la punctul de lucru din .. 67, însoțită de acte doveditoare (filele 39-45), din care reiese că în perioada iulie-octombrie 2014 s-au înregistrat lunar pierderi, cheltuielile totale fiind mai mari decât veniturile.
Balanțele analitice prezentate de intimată pentru aceeași perioadă (filele 60-67) relevă însă că la nivelul societății soldul final la debit a fost egal cu cel de la credit, astfel că nu se poate reține că, în ansamblu, intimata ar fi avut probleme economice de natură să justifice o reducere a numărului de salariați.
Chiar dacă intimata avea interesul să reducă cheltuielile de personal pentru a obține profit, probele administrate în cauză dovedesc că măsura concedierii contestatoarei nu a avut acest scop.
Aceasta întrucât din contractul de muncă al contestatoarei (filele 13-15) reiese că salariul brut al acesteia era cel minim pe economie, iar ulterior concedierii sale au fost angajate alte 8 persoane, al căror salariu nu putea fi mai mic decât minimul legal.
Pe de altă parte, prin apărările invocate în întâmpinare intimata a relevat nu doar situația economică a punctului de lucru, ci și modul deficitar în care contestatoarea își desfășura activitatea, fapt care conduce la concluzia că motivul real al concedierii l-a constituit nemulțumirea intimatei față de comportamentul contestatoarei.
Or, art. 79 Codul muncii prevede că în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere, iar decizia în speță nu a fost întemeiată pe motive ce țin de persoana salariatului, ci pe desființarea locului de muncă, aspect care nu a fost dovedit.
Față de cele expuse, instanța constată că decizia prin care s-a dispus concedierea contestatoarei este netemeinică și nelegală.
Pentru aceste considerente apreciază că este fondată contestația și în temeiul art. 80 alin. 1 și 2 Codul muncii va dispune anularea deciziei și reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior concedierii.
De asemenea, va obliga pe intimată să plătească contestatoarei salariile de care acesta ar fi beneficiat începând de la data concedierii (07.10.2014) și până la data reintegrării efective.
Cât privește cererea privind plata drepturilor aferente perioadei de preaviz, instanța o va respinge ca nefondată, întrucât statele de plată aflate la dosar dovedesc că intimata a achitat contestatoarei toate drepturile bănești cuvenite până la data încetării contractului individual de muncă.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, conform art. 55 din Legea nr. 304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de contestatoarea E. G., cu domiciliul ales la C.. Av. Bamiopol V. în B., ., nr.32, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în B., ., nr.84A, județ B..
Anulează decizia de concediere nr. 18/07.10.2014 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior concedierii.
Obligă pe intimată să plătească contestatoarei drepturile bănești constând în salariile de care ar fi beneficiat acesta începând de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
Respinge ca nefondată cererea privind plata preavizului.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.05.2015.
Președinte, Cu vot consultativ Pt. Grefier,
Cășaru A.-M. Pt. Asistenți Judiciari P. M.
B. D. Z. C. (încetat activitatea)
(C.O.) (C.O.) Grefier-șef secție
Președinte complet Președinte complet G. D.
Cășaru A.-M. Cășaru A.-M.
Red./Tehnored. CAM
23.07.2015/4 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 386/2015. Tribunalul BRĂILA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 76/2015. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
