Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 782/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 782/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 5458/256/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 782
Ședința publică din 4 aprilie 2014
PREȘEDINTE: R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI:
A. B.
R. G.
GREFIER: I. C.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile formulată de reclamanta . SRL C. cu sediul în C., .. 63, . cu pârâtul B. I.- cu domiciliul în Medgidia, .. 17, județul C., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14 martie 2014, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.03.2014 și 4.04.2014, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._, reclamanta S.C. P. F. SISTEM S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul B. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 310 lei, reprezentând contravaloare echipament de serviciu, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că la data de 03.08.2011 pârâtul a fost angajat în cadrul societății S.C. P. F. SISTEM S.R.L., în calitate de agent de pază, la angajare primind echipament de protecție în vederea desfășurării activității, pârâtul semnând fișa postului, prin care i s-au adus la cunoștință atribuțiile de serviciu, cât și conduita care trebuie să fie adoptată la locul de muncă.
Reclamanta a mai susținut că în perioada în care a fost angajatul societății, pârâtul a săvârșit o . abateri disciplinare, iar în perioada 25.01._13 acestuia i-a fost suspendat contractul individual de muncă în vederea cercetării disciplinare, iar ulterior i-a fost suspendat contractul de muncă în conformitate cu prevederile art. 61 lit. 1 din Codul muncii, acesta aflându-se în posesia echipamentului de serviciu la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, echipament pe care avea obligația să-l predea reclamantei.
Reclamanta a precizat că pârâtul folosește uniforma de serviciu în interes personal, încălcând prevederile art. 7 lit. b din contractul de confidențialitate și comportament, aducând prejudicii de imagine reclamantei.
Reclamanta a explicat că răspunderea angajatului este una patrimonială constituind o varietate a răspunderii civile contractuale, având anumite particularități determinate de specificul raporturilor juridice de muncă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 970 Cod civil, art. 254 Codul muncii și art. 194 Cod procedură civilă.
Prin înscrisul depus la data de 19.08.2013, reclamanta a arătat că renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, formulând și cerere reconvențională prin care a solicitat ca instanța să dispună obligarea reclamantei la plata sumei de 650 lei reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru concediul de odihnă aferent anului 2012, la plata sumei de 650 lei reprezentând drepturi bănești salariale 2012 și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că nu este de acord cu cererea reclamantei afirmând că a fost în relații conflictuale cu aceasta întrucât, în calitate de angajat, a sesizat ITM C. ca urmare a abuzurilor reclamantei, în calitate de angajator, rămânând astfel fără un loc de muncă și fără drepturile salariale neridicate, deși i se cuveneau. Pârâtul a mai susținut că s-a prezentat pentru a preda echipamentul, dar nu a fost primit, acesta transmițându-l reclamantei după ce a fost înștiințat despre existența acestui proces.
De asemenea, a mai arătat pârâtul că nu este adevărat că ar fi folosit echipamentul în scopuri personale.
Pârâtul a solicitat ca reclamanta să depună relații cu privire la programul de muncă pentru luna noiembrie 2012 și pentru luna de concediu din 2012, pontajul, toate înscrisurile necesare și deținute de către angajator cu privire la munca prestată de acesta.
La termenul din data de 07 noiembrie 2013, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale, iar prin sentința nr.2423/14.11.2013, Judecătoria Medgidia a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C. Secția I Civilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 95 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță, judecând în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, nemaifiind enumerate competențele atribuite tribunalului în diferite materii.
Astfel, legiuitorul a dorit să înglobeze într-un text unic competențele enumerate anterior intrării în vigoare a Noului cod de procedură civilă, cum ar fi de exemplu, cererile în materiile contenciosului administrativ, litigiile de muncă și de asigurări sociale, proprietatea intelectuală etc.
Față de calificarea pretențiilor reclamantei-pârâte și a pârâtului-reclamant ca derivând din contractul de muncă, având strânsă legătură cu raporturile de muncă, instanța a avut în vedere dispozițiile art. art. 269 din Codul muncii, potrivit căruia judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii, motiv pentru care a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului C., Secția I civilă.
Dosarul a fost înregistrat sub nr._ pe rolul Tribunalului C..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Pârâtul a avut calitatea de angajat al societatii reclamante, cu care a încheiat contractul individual de munca nr.108 din data de 03.08.2011 (fila 13), în calitate de agent de pază, la angajare primind echipament de protecție în vederea desfășurării activității, conform procesului verbal încheiat la data de 03.08.2011. Ulterior, prin decizia nr.112/26.02.2013 i-a fost suspendat contractul de muncă, în conformitate cu prevederile art. 61 lit. 1 din Codul muncii.
Asupra acțiunii principale
Reclamanta a arătat că pârâtul folosește uniforma de serviciu în interes personal, încălcând prevederile art. 7 lit. b din contractul de confidențialitate și comportament și aducând prejudicii de imagine reclamantei, precum și faptul că acesta refuză restituirea echipamentului, fiind astfel angajată răspunderea patrimonială a fostului salariat, ca o varietate a răspunderii civile contractuale.
Acțiunea principală nu este fondată.
Apărările pârâtului referitoare la faptul că a trimis angajatorului echipamentul de serviciu sunt susținute prin înscrisurile depuse la dosar. Astfel, la fila 32 din dosar a fost depus în original un document de transport prin care se face dovada că pârâtul a expediat printr-o firmă de curierat, la data de 29.08.2013, către societate, un colet.
Acest aspect este de altfel recunoscut și de pârâtă prin răspunsul la întâmpinare, dar se susține că respectivul colet era gol. Instanța va înlătura apărarea pârâtei având în vedere că pachetul expediat avea o greutate de 4 kg, conform mențiunilor făcute de către firma de curierat.
De asemenea, se constată că reclamanta nu a administrat probe prin care să facă dovada faptului că fostul său salariat a folosit uniforma de serviciu în interes personal.
Conform dispozițiilor art. 254 din codul muncii ” - (1) Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor”.
Din analiza dispozitiilor legale invocate, instanta constata ca pentru a fi antrenata raspunderea patrimoniala este necesar sa fie întrunite cumulativ urmatoarele conditii: calitatea de salariat la angajatorul pagubit, a celui care a produs paguba, fapta ilicita si personala a salariatului savârsita în legatura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul și vinovăția salariatului. Inexistenta sau nedovedirea chiar si a uneia dintre aceste cerinte face sa nu poata fi angajata raspunderea patrimoniala a salariatului.
Analizând coroborat probele administrate, instanța constata că în cauză nu s-a făcut dovada prejudicierii societății angajatoare și cu atât mai mult nu se poate face dovada culpei paratului în producerea unui prejudiciu. Din analiza coroborată a probelor administrate, instanța constată că nu s-a făcut dovada săvârșirii de către salariat a unei fapte cauzatoare de prejudicii, respectiv a faptului că acesta a întreprins actiuni pagubitoare pentru societatea reclamantă, întrucât refuză restituirea echipamentului ori că a folosit uniforma de serviciu în interes personal.
Raportat la considerentele expuse, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, potrivit art.254 Codul muncii.
Pe cale de consecință, instanța urmează să respingă acțiunea, ca fiind nefondată.
Asupra cererii reconvenționale
Pârâtul a solicitat obligarea societății la plata sumei de 650 lei reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru concediul de odihnă aferent anului 2012 și a sumei de 650 lei reprezentând drepturi salariale aferente anului 2012.
Cererea reconvențională formulată de către pârât nu este fondată.
La fila 54 a fost depusă copia unui mandat poștal prin care se face dovada expedierii sumei de 1549,97 lei, către pârât, la data de 26.04.2013.
Conform procesului verbal de control nr._/30.04.2013 și a anexei de constatare, întocmite de către ITM C. (filele 58 – 61), societatea P. F. SISTEM S.R.L. a făcut dovada achitării drepturilor salariale și a contravalorii concediului de odihnă, aferente perioadei lucrate, către salariatul B. I., prin state de plată semnate și mandate poștale.
Având în vedere că potrivit art.272 din C.muncii în conflictele de muncă sarcina probei incumbă angajatorului, se constata ca pârâta a făcut dovada achitării efective a tuturor drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada de referință.
Raportat la considerentele expuse, instanța urmează să respingă și cererea reconvențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea formulată de reclamanta . SRL C. cu sediul în C., .. 63, . cu pârâtul B. I.- cu domiciliul în Medgidia, .. 17, județul C. ca fiind nefondată.
Respinge cererea reconvențională ca fiind nefondată.
Cu apel în 10 de zile de la comunicare, care va fi depus la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.04.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
R. I. S. A. B.
R. G.
GREFIER,
I. C.
tehnored.jud.R.S./_/ 4 ex.
emis 2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
