Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 857/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Sentința nr. 857/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 8700/118/2013

Dosar nr._

TRIBUNALUL C.

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.857

Ședința publică din 11 aprilie 2014

PREȘEDINTE: R. I. S.

ASISTENȚI JUDICIARI:

A. B.

R. G.

GREFIER: I. C.

Pe rol, pronunțarea asupra cererii formulată de reclamanții P. N.- domiciliat în C., .. 17A, județul C. și M. A.- cu domiciliul în C., .. 7, în contradictoriu cu pârâta C. N. POSTA R. SA- cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect drepturi bănești.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28 martie 2014, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 11 aprilie 2014, când s-a hotărât:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, constată următoarele:

Prin cerere înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., reclamanții P. N. și M. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Națională Poșta Română SA, obligarea acesteia la plata următoarelor drepturi salariale: 200 lei, reprezentând cadou de Ziua Poștașului 2011, 250 lei, reprezentând cadou de C. 2011 și 400 lei, reprezentând cadou în bani de Ziua Poștașului 2010.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că drepturile salariale menționate nu au fost achitate, deși au fost stabilite prin procesul-verbal nr. 101/2304/15.03.2011 și prin actul adițional la contractul colectiv de muncă nr. 101/1444 – 150/17.03.2010 încheiat între pârâtă și Federația Sindicatelor din Poștă și Comunicații.

Se învederează că de la data când au devenit exigibile sumele de bani – 0910.2010, 09.10.2011 și 21.12.2011, organizațiile sindicale au întreprins numeroase demersuri în sensul de a se efectua plata acestor cadouri, chiar și eșalonat, dar nu au fost achitate până în prezent.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune în baza art. 268 lit. e) C. Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Astfel, s-a susținut că suportarea cheltuielilor presupuse de sumele solicitate în cauză este foarte oneroasă și a solicitat o amânare a acordării lor. Se mai arată că aceste cadouri în bani au fost oferite salariaților de câte ori situația financiară a companiei a permis acest lucru, în temeiul CCM 2008 – 2018.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamanții au avut calitatea de salariați ai companiei pârâte în perioada 2009 – 2012, raporturile de muncă încetând ca urmare a emiterii deciziilor nr.694/04.07.2012 și nr.689/04.07.2012, în temeiul disp.art.65,66 C.muncii.

Asupra prescripției dreptului la acțiune:

Potrivit art. 268 lit. c) și e) C. Muncii, cererile în vederea solutionarii unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si în cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, în cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.

Textele normetive invocate de reclamanți în susținerea pretențiilor, se referă la „cadouri” acordate cu ocazia sărbătorilor respectiv C. și Ziua poștașului, alături de ajutoare materiale pentru căsătorie, nașterea unui copil sau deces, care sunt suportate din fondul pentru cheltuieli sociale. Aceste prevederi nu au legătură nici cu celelalte prevederi din capitolul respectiv, care se referă la protecția socială.

Cadourile acordate cu ocazia sărbătorilor sunt în realitate premieri acordate de angajator cu ocazia unor sărbători, ca recompensă pentru munca depusă de angajați pe parcursul anului.

Rezultă astfel că drepturile pretinse de reclamanți pentru sărbătorile de C. și Ziua poștașului au natura unor drepturi salariale, fiind vorba de premieri acordate cu ocazia unor sărbători religioase, respectiv a unei sărbători profesionale.

În concluzie, fiind stabilită natura drepturilor pretinse ca fiind drepturi de natură salarială rezultă că drepturile pretinse de reclamanți au natura unor drepturi salariale, fiind aplicabile prevederile art. 268 al.1 lit.c) din Codul Muncii.

În raport de data înregistrării cererii – 07.10.2013, instanța constată că termenul de prescripție de 3 ani nu era împlinit la data înregistrării cererii de chemare în judecată în cazul tuturor pretențiilor, motiv pentru care excepția prescripției extinctive va fi respinsă ca neîntemeiată.

Asupra fondului cauzei

Conform art.96 al.1 pct.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate înregistrat la DMPS sub nr.2576/29.04.2008, valabil pentru perioada 1.05.2008-1.05.2018, încheiat între CN POȘTA ROMÂNĂ S.A. și Federația Sindicatelor din Poștă și Comunicații, părțile au convenit constituirea la nivelul unității pârâte a unui fond pentru cheltuieli sociale conform prevederilor legale pentru oferirea unor cadouri în bani salariaților cu ocazia sărbătorii de C..

Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă nr.833/19.08.2010 s-a stabilit că, pentru anul 2010, părțile au stabilit acordarea de cadouri în bani tuturor salariaților, între care și suma de 400 lei/salariat pentru ziua de 9 octombrie (Ziua Poștașului). De asemenea, prin procesul-verbal nr.101/2304/15.03.2011, încheiat între aceleași părți s-a prevăzut că părțile de comun acord au stabilit acordarea cadourilor în bani pentru salariați, prin eșalonarea plăților, motivat de lichiditățile companiei, după cum urmează: (...) 200 lei pentru ziua de 9 octombrie (Ziua Poștașului) și 250 lei pentru C., ambele din anul 2011. Prin aceste acte nu au fost modificate prevederile din contractul colectiv de muncă, ci acestea reprezintă acorduri prin care se pun în aplicare tocmai prevederi din contractul colectiv de muncă, astfel încât nu era necesară înregistrarea lor.

Din analiza acestor texte se constată că prin prevederile citate se stabilește un drept necondiționat, modul de formulare excluzând ipoteza existenței vreunei condiții și făcând ca dreptul în cauză să fie cuvenit salariaților indiferent de preferința angajatorului ori de rezultatele financiare ale acestuia.

În acest sens, în ceea ce privește procesul-verbal încheiat pentru anul 2011, se observă că, deși se face referire la o eșalonare, nu se prevede un termen, or este evident că o obligație pentru care nu s-a stipulat că este afectată de un termen este scadentă imediat. De asemenea, deși se face referire la lichiditățile companiei, existența dreptului este certă, iar obligația pârâtei nu este una pur potestativă, argumentul lipsei de lichidități fiind teoretic posibil de a fi invocat oricând, având în vedere că însăși pârâta își elaborează bugetul de venituri și cheltuieli.

Potrivit art. 229 alin. 4 C. Muncii, contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor.

Apărarea pârâtei că a adus în mod repetat la cunoștința partenerilor sociali criza acută de lichidități și pierderile înregistrate, iar acordarea acestor cadouri în bani a devenit mult mai oneroasă decât la momentul încheierii contractului colectiv de muncă, nu poate fi primită de către instanță. Societatea pârâta trebuia să procedeze la modificarea clauzelor contractul colectiv de muncă care prevedea acordarea acestor drepturi, în sensul sistării acordării acestora sau în sensul condiționării acordării lor de posibilitățile financiare.

Modificarea clauzelor contractuale trebuia să aibă loc prin act adițional cu respectarea dispozițiilor art. 150 din legea nr.62/2011.

Faptul că pârâta s-a confruntat cu probleme financiare nu are relevanță în cauză atât timp cât acordarea drepturilor solicitate prin acțiune nu era condiționată de posibilitățile financiare ale societății.

Dimpotrivă, în temeiul prevederilor contractuale și legale indicate anterior, pârâta avea obligația de a aloca în propriul beget sumele necesare executării obligațiilor asumate. Bugetul de venituri și cheltuieli reprezintă instrumentul prin care se asigură executarea obligațiilor asumate prin acte juridice – contractul colectiv de muncă sau stabilite de lege, neputând fi folosit ca un instrument de negare a unor obligații corelative unor drepturi salariale asumate de angajator prin contractul colectiv de muncă, întrucât, în acest mod, drepturile salariaților ar fi întotdeauna incerte iar contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă ar fi în mod evident golite de conținut și forță juridică, ceea ce contravine prevederilor legale indicate.

În raport de aceste considerente, instanța va admite acțiunea, cu consecința obligării pârâtei la plata, către reclamanți, a drepturilor salriale solicitate: 200 lei - reprezentând cadou de Ziua Poștașului 2011, 250 lei - reprezentând cadou de C. 2011, și 400 lei - reprezentând cadou în bani de Ziua Poștașului 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată.

Admite acțiunea formulată de reclamanții P. N.- domiciliat în C., .. 17A, județul C. și M. A.- cu domiciliul în C., .. 7, în contradictoriu cu pârâta C. N. POSTA R. SA- cu sediul în București, ., sector 2.

Obligă pârâta să plătească reclamanților următoarele drepturi salariale:

-câte 200 lei - reprezentând cadou de Ziua Poștașului 2011

-câte 250 lei - reprezentând cadou de C. 2011

-câte 400 lei - reprezentând indemnizație de Ziua de 9 octombrie 2010.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..

Pronunțata in ședința publica azi, 11.04.2014.

PREȘEDINTE

R. I. S.

ASISTENȚI JUDICIARI

A. B.

R. G.

GREFIER

I. C.

tehnored.jud.R.S./28.05.2014/5 ex.

emis 3 .

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 857/2014. Tribunalul CONSTANŢA