Contestaţie act. Sentința nr. 690/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 690/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 10065/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.690
Ședința publică din 24 martie 2014
PREȘEDINTE – F. M.
ASISTENȚI JUDICIARI
M. A. B.
L. N.
GREFIER – I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții D. P., C. G., N. N., C. N. prin Sindicatul Tomis al Lucratorilor din Administratia Publica si Servicii Publice-Nucleul Sindical . cu domiciliul ales în C., ..10, ., . cu pârâții P. C. I. C. cu sediul în C., ..50, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință răspunde pentru reclamanți, avocat I. N. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea prevederilor art.154 și următoarele din noul cod de procedură civilă .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se învederează depunerea întâmpinării, care a fost comunicată.
Întrebat, apărătorul reclamanților arată că nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat, solicitând constatarea prezentei cauze în stare de judecată și acordarea cuvântului, pe fond, pentru dezbateri.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 din cod procedură civilă constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de față.
Apărătorul reclamanților solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ reclamantii prin Sindicatul Tomis al Lucratorilor din Administratia Publica si Servicii Publice Locale au solicitat ca in contradictoriu cu piritul P. C. I. C. sa se dispuna anularea Dispozitiei nr. 217/31.10.2013 emisa de P. C. Comana.
In motivarea actiunii reclamantii arata ca primarul C. Comana a emis Dispozitia 133/2013 prin care a dispus imputarea sumei de_ lei reprezentind prejudiciu cauzat prin incasarea unor drepturi speciale necuvenite, pentru anul 2011.
Sustin reclamantii ca dispozitia nr. 217/2013 este nelegala si netemeinica contravenind dispozitilor imperative a art 169 c.muncii. In ceea ce priveste legalitatea dispozitiei de imputare arata reclamantii, aceasta procedura de recuperare a pretinsului prejudiciu de la angajat nu mai este posibila dupa intraraea in vigoare a noului cod al munciii, nemaifiind prevazuta de lege. Reclamantii sustin ca prevederile legale in vigoare exclud posibilitatea recuperarii pretinsului prejudiciu provocat angajatorului prin alte proceduri nereglementate de lege.
Precizeaza reclamantii ca toate drepturile de care a beneficiat au fost acordate in conformitate cu prevederile contractului/acordului colectiv de munca nr._/2008, contract legal, valabil incheiat si opozabil autoritatilor publice locale.
Mai sustin reclamantii ca acordarea drepturilor speciale nu este nelegala din moment ce nu exista nici un text de lege care sa o interzica, ci dimpotrivă, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, in raporturile juridice dintre partile sociale, intervine principiul liberei negocieri.
In drept au fost invocate dspozitiile art 1, art 6 alin 1, art 39 alin 1,art 40 alin 2 lit b c.muncii.
Piritul, legal citat nu s-a prezentat in instanta si nu a depus intimpinare.
Analizind actele dosarului instanta retine urmatoarele:
Reclamantii sint angajatii C. I. C..
In urma controlului Curtii de Conturi s-a emis decizia 722/2012 in care s-a constatat ca unele dintre drepturile salariale au fost acordate numai in baza prevederilor actului aditional/contractului colectiv de munca.
Prin dispozitia nr. 217/2013 P. C. I. C. a dispus ca in vederea recuperarii sumelor reprezentind drepturi speciale se imputa reclamanilor suma totala de_ lei.
Potrivit art 229 alin 1 din C.muncii ” Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.”, iar conforma aliniatului 4 din acealsi articol „Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. ” In acelasi sens statueaza si Legea 62/2011 prin art 148 in care se arata „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.”
Totodata, art 142 alin 2 din legea 62/2011 arata ca „Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanțele judecătorești competente, la cererea părții interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.”
Din textele de lege citate mai sus rezulta forta obligatorie a contractului colectiv de munca, faptul ca acesta constituie legea partilor si ca executarea lui este obligatorie pentru partile semnatare.
F. de cele expuse instanta apreciaza ca un contract colectiv de munca isi produce efectele pina la incetarea sa, in conditiile art 151 din legea 62/2011 (împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia; la data dizolvării sau lichidării judiciare a angajatorului; prin acordul părților), sau pina la declararea de catre o instanta judecatoreasca a nulitatii clauzelor acestuia.
Astfel, in lipsa unei hotariri judecatoresti care sa constate nulitatea contractului colectiv de munca, acesta isi produce efectele in virtutea principiului care guverneaza contractul-pacta sunt servanda- principiul fortei obligatorii a contractului.
In cauza instanta constata ca piritul, P. C. Comana, nu a obtinut o hotarire judecatoreasca de anulare a dispozitiilor din CCM nr._/208 referitoare la drepturile speciale acordate salariatilor, hotarire pe care sa-si intemeieze dispozitia nr. 217/2013, ci a emis aceasta dispozitie in baza deciziei nr. 722/2012 a Curtii de Conturi Constanta .
Or, actul de control al Curtii de Conturi nu are caracterul unei hotariri judecatoresti si nu se poate impune cu putere de lucru judecat partilor contractului colectiv de munca.
Mai mult, Curtea de Conturi nu poate analiza si nu se poate pronunta cu privire la legalitatea unor clauze contractuale negociate de parti si prin urmare nu poate sa constate nulitatea unor astfel de clauze. In caz contrar s-ar incalca dispozitiile din legea 62/2011 mai sus citat si s-ar excede competenta speciala a Curtii de Conturi intrindu-se in aria de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.
Potrivit art 169 alin 1 si 2 c.muncii „Nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. „
F. de textul de lege citat mai sus rezulta ca orice retinere pe care angajatorul o face asupra salariului angajatilor trebuie sa fie mai intîi constatata printr-o hotarire judecatoreasca, astfel ca datoria sa fie lichida si exigibila.
Instanta constata ca in cazul de fata piritul a procedat la emiterea dispozitiei 217/2013 fara ca in prealabil sa se stabileasca existenta unei datorii certe, lichide si exigibile de catre o instanta judecatoreasca.
Mai mult, legiuitorul a acordat o amnistie fiscala personalului din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului ale carui venituri de natura salariala au fost stabilite pina la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice în baza contractelor sau acordurilor colective de munca încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente.
In acest sens, in art 2 din legea 84/2012 privind unele masuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice se arata „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.”
Pentru motivele de fapt si de drept expuse mai sus instanta apreciaza ca dispozitia nr. 217/2013 este nelegala astfel ca va admite actiunea si va anula dispozitia nr. 217/2013.
Avind in vedere ca in urma demersului judiciar al reclamantilor piritul a cazut in pretentii, fiind in culpa procesuala, instanta, in baza art 453 c.pr.civ va obliga piritul sa plateasca reclamantilor suma de 1116 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentind onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulata de reclamanții D. P., C. G., N. N., C. N. prin Sindicatul Tomis al Lucratorilor din Administratia Publica si Servicii Publice-Nucleul Sindical . contradictoriu cu pârâtul P. C. I. C. cu sediul în C., ..50.
Anulează Dispoziția nr. 217/31.10.2013.
Obliga pârâtul sa plătească reclamanților suma de 1116 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu apel in 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
F. M. M. A. B.
L. N.
GREFIER,
I. D.
Tehnored.jud.F.M.
7 ex./31.03.2014
Emis 5 comunicări
01.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
