Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1073/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1073/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 10281/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1073
Ședința publică din 05 mai 2014
PREȘEDINTE – F. M.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
L. N.
GREFIER – I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamantul R. I. cu domiciliul ales în G., ., ..3, . în contradictoriu cu pârâții C. SA cu sediul în București, ..38, sector 1 și C. SA S. MUNTENIA DOBROGEA cu sediul în C., . nr.2, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință, la a doua apelare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 154 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
În referatul cauzei se învederează depunerea răspunsului la adresă din partea pârâtei.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 cod procedură civilă constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare, respectiv excepția prescripției dreptului la acțiune și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ reclamantul R. I. a solicitat ca in contradictoriu cu piritii S. C. Marfa SA si S. C. Marfa SA S. Muntenia Dobrigea sa se dispuna obligarea piritei la plata salariului suplimentar pentru anul 2010, la plata primei de Paste pe anul 201, a primei de C. pentru anul 2010, a primei de ziua Feroviarului pentru anul 2011, a primei de vacanta pentru anul 2010 precum si contravaloarea tichetelor de masa neacordate pentru perioada decembrie 2010-8.07.2011. Totodata, reclamantul a solicitat obligarea piritilor la plata diferentelor rezultate dintre salariul de baza minim brut negociat in cuantum de 700 lei prevazut de art 41 din CCM la nivel de ramura transporturi si sumele efectiv primite pentru perioada mai 2009-1.01.2011 si diferenta dintre plata compensatorie prevazuta de CCM la nivel de ramura transporturi si cea acordata la incetarea contractului de munca.
In motivarea actiunii reclamantul arata in esenta ca este angajatul piritei iar aceasta refuza sa îi achite drepturile banesti solicitate. Arata reclamantul ca drepturile salariale si celelalte drepturi de care a beneficiat prin contractele de munca sint ridicate la rang de principiu in baza normelor constitutionale. Sustine reclamantul ca prima de ziua feroviarului pentru anii 2009, 2010 si 2011, prima de Paste si C. pe anii 2009, 2010 si 2011 si contravaloarea tichetelor de masa fac parte din drepturile de natura salariala si astfel termenul de prescriptie aplicabil este de 3 ani.
In drept au fost invocate dispozitiile art 40, 161,236,238,243,283 c.muncii, legea 130/1996, CCM pe anii 2007-2008 si 2009-2010.
Pirita a formulat intimpinare prin care a invocat exceptia prescrierii dreptului la actiune cu privire la acordarea premierii anuale acordate de Ziua Ceferistului precum si ajutorul pentru Paste si C.. Arata pirita ca ca solicitarile reclamantilor isi au izvorul in CCM. Sutine pirita ca aceasta premiere, desi este un drept stabilit in bani, nu este un drept de natura salariala ci un drept stabilit prin clauzele contractului colectiv de munca cu un regim distinct. Se arata ca premierea se acorda in temeiul unor prevedri contractuale, anual si nu lunar, in raport de munca prestata asa cum se acorda drepturile salariale.Mai mult, ccm foloseste notiunea de premiere, respectiv ajutor material echivalenta cu aceea de recompensa si nu accea de adasu sau spor. Sustine pirita ca obiectul actiunii nu consta in plata unor drepturi salariale ci in obligarea la respectarea unei clauze din CCM astfel ca sintem in prezenta unui conflict de drepturi care se prescrie in raport de art 283 alin 1 lit e c.muncii in termen de 6 luni.
A invocat pirita si exceptia prescierii dreptului material la actiune privind acordarea tichetelor de masa.
Arata pirita ca rezulta fara echivoc faptul ca solicitarea reclamantei consta in obligarea la respectarea clauzelor CCM ului la nivel de unitate, fiind astfel aplicabil termenul de prescriptie de 6 luni.
Aceeasi exceptie a prescrierii dreptului material la actiune a fost invocata si in ceea ce priveste actiunea privind obligarea la plata salariului suplimentar.
Totodata, pirita a invocat exceptia prescrierii dreptului la actiune pentru drepturile banesti aferente in temeiul dispozitiilor art 268 alin 1 lit e c.muncii.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
S-a sustinut ca pirita s-a aflat in imposibilitate legala de a executa clauzele contractuale referitoare la acordarea salariului suplimentar, intrucit nu au avut aprobate in bugetele de venituri si cheltuieli sume pentru aceste salarii. Mai mult, arata pirita ca potrivit dispozitiilor anexei 6 din CCM la nivel de unitate, salariul suplimentar sa acorda pentru munca ireprosabila prestata in cursul unui an calendaristic, or nu toti reclamantii indeplinesc conditiile aratate in anexa.
In ceea ce priveste acordarea tichetelor de masa, pirita sustine ca a fost alocata suma de 7594,81 mii lei, suma care acopera contravaloarea tichetelor de masa doar pentru perioada ianuarie-martie 2009, ulterior acestei perioade societatea aflindu-se in imposibilitate legala de a mai acorda salariatilor tichete de masa.
S-a invocat exceptia lipsei capacitatii de folosinta si a lipsei calitatii procesual pasive a Sucursalei Muntenia Dobrogea. Se arata ca S. Muntenia Dobrogea este persoana juridica fara personalitate juridica in temeiul legii, neavind organe proprii de conducere, conform prevederilor HG 582/1998, astfel ca nu poate sta in judecata ca pirita, fiind lipsita de capacitate juridica civila. Totodata sustine pirita ca S. nu poate avea calitatea de angajator, astfel ca nu poate fi obligata in raportul juridic dedus judecatii.
In ceea ce priveste diferenta de drepturi salariale pirita arata ca partile au inteles de comun acord ca pentru anii 2009 si 2010 sa stabileasca un alt salariu minim la nivel de societate precum si alti coeficienti de ierahizare decit cei prevazuti in CCM la nivel de ramura, astfel ca cerera trebuie analizata prin prisma prinicpiului fortei obligatorii a conventiilor. Mai mult, sustine pirita ca salariul a fost calculat avindu-se in vedere dispozitiile CCM la nivel de unitate care este singurul contract care are incidenta in cauza. Precizeaza pirita ca prin CCM la nivel de unitate sint prevazute clase si coeficienti de ierarhizare specifici activitatii feroviare, si mai mult, clasa 1 de salarizare nu poate fi asimilata cu salariul minim de 700 lei prevazut de CCM la nivel de ramura deoarece in acest contract nu sint prevazute calse de salarizare ci numai coeficienti de ierahizare pentru diferite categorii profesionale.
Pirita sustine ca, caluzele contractelor colective de munca incheiate la nivel inferior care contin drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective d emunca incheiate la nivel superior sint lovite de nulitate, insa nulitatea va fi constata de instanta competenta la cererea persoanei interesate. Mai arata pirita ca reclamanta solicita practic inlocuirea unor clauze ale CCM la nivel de unitate si CCM la nivel de grup de unitati, a caror existenta s-a incheiat la 31.12.2010 cu clauze mai favorabile existente in CCM la nivel de ramura, expirat si acesta la data de 31.12.2010, inlocuire ce nu se poate face decit in urma sesizarii instantei cu o cerere de constatare a nulitatii clauzelor respective.
In privinta cererii de plata a diferentelor din platie compensatorii pirita arata ca nu se poate aplica retroactiv ccm la nivel de ramura, contract denuntat si incetat la data concedierii din 8.07.2011. sustine pirita ca reclamantei i s-au acordat plati compensatorii in baza HG 1193/2010.
Prin inceherea din data de 17.09.2012 instanta a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta a piritei S. C. Marfa SA S. Muntenia Dobrogea .
Cu privire la exceptia lipsei capacitatii de folosinta a S. C. Marfa SA-S. Muntenia Dobrogea instanta a retinut urmatoarele :
Potrivit art 13 alin 6 lit c din HG 582/1998 „Adunarea Generala a actionarilor hotărăște cu privire la înființarea și desființarea de sucursale, agenții și de alte subunități fără personalitate juridică;”
Prin urmare, persoana juridica dobindeste capacitate de folosinta de la data dobindirii personalitatii sale juridice.
Potrivit art 19 alin 2 din HG 582/1998 privind atributiile directorului general al C. Calatori „Directorul general poate delega din atribuțiile sale directorilor executivi sau oricărei alte persoane din cadrul C.F.R. Marfă.„
In cauza nu s-a facut dovada acestei delegari de competente.
Totodata, chiar daca s-ar retine ca a operat o delegare de competente in ceea ce priveste atributia de a incheia contracte de munca, acest lucru nu inseamna decit faptul ca directorul sucursalei actioneaza in numele directorului general care se degreveaza de executarea efectiva a atributiei respective, insa care raspunde in continuare de actele si faptele efectuate in numele sau de catre directorul regionalei.
Prin urmare, chiar daca contractul de munca ale reclamantei este incheiat de catre directorul sucursalei, acesta actioneaza ca un mandatar al directorului general, calitatea de angajator fiind astfel pastrata de S. C. Marfa SA.
In litigiul de fata persoana care are calitatea de angajator si capacitate de folosinta este S. C. Marfa SA, asfel ca instanta apreciaza ca pirita S. C. Marfa SA S. Muntenia Dobrogea nu are capacitate de folosinta fapt pentru care va admite exceptia lipsei capacitatii de folosinta a acestui pirit.
F. de solutionarea exceptiei lipsei capacitatii de folosinta a piritei instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesual pasive a acesteia ca ramasa fara obiect si pe cale de consecinta va respinge actiunea formulata in contradictoriu cu pirita S. Muntenia Dobrogea.
Cu privire la exceptia prescrierii dreptului material la actiune instanta a retinut urmatoarele pentru acordarea drepturilor banesti solicitate aferente anilor 2009.
Potrivit art 268 lit c si e c.muncii „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.”
Din textul de lege citat mai sus rezulta ca pentru drepturile salariale termenul de prescriptie al dreptului la actiune este de 3 ani, iar pentru neexecutarea clauzelor contractului colectiv de munca termenul de prescriptie al dreptului la actiune este de 6 luni.
Potrivit art 160 c.muncii „ Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.”
Din cuprinsul contractului colectiv de munca, rezulta ca dreptul la salariul suplimentar este un drept salarial. Acest aspect rezulta fara echivoc din faptul ca dreptul la plata unui salariu de baza de incadrare dupa expirarea aunui an calendaristic este reglementat in capitolul II din CCM, capitol in care se reglementeaza sistemul de salarizare. Mai mult, partile au inteles sa denumeasca expres sumele de bani ce se vor acorda ca fiind salariu suplimentar si nu prima, ajutor, premiu sau bonus.
Apreciind deci, ca dreptul la salariul suplimentar este un drept salarial neacordat, instanta constata ca termenul de prescriptie aplicabil este cel de 3 ani prevazut de lit c a art 268 alin 1 c.muncii. Avindu-se in vedere ca dreptul la plata salariului suplimentar se naste la inceputul anului urmator celui pentru care se calculeaza, instanta constata ca dreptul la actiune al reclamantului la plata salariului suplimentar aferent anului 2010 nu este prescris.
In ceea ce priveste ajutorul material ce urma sa se acorde cu ocazia sarbatorilor de Paste si C., premiul anual ce urma sa se acorde cu ocazia Zilei Ceferistului, instanta apreciaza ca dreptul la actiune nu s-a prescris.
Aceste drepturi au fost reglementate de catre parti in art 64 si 81 din ccm la nivel de unitate care arata „In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariatii vor mai beneficia din fondurile angajatorului de urmatoarele: a) cu ocazia sarabatorilor de Paste si de C. se vor acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare,…Aceste prevederi se aplica cu 1 ianuarie 2010 b) pentru Ziua ceferistilor se va acorda o premiere stabilita de Consiliul de Administratie cu consultarea delegatilor alesi ai sndicatelor cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare…aceste prevederi se aplica cu 1 ianuarie 2010 ……art 81 incepind cu data de 1.01.2007 salariatii unitatilor componente ale grupului de unitati feroviare vor beneficia de tichete de masa in cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucratoare din luna, in conditiile legislatiei in vigoare” .
Asa cum rezulta din coroborarea art 159, 160 si 164 c. muncii drepturile salariale sint acele sume de bani constind in salariu de baza, indemnizatie, sporuri, alte adaosuri ce se cuvin salariatului ca o contraprestatie a muncii depuse in baza contractului individual de munca si care se plateasc lunar.
Partile, prin negocierea clauzelor contractului, au inteles sa includa aceste drepturi la capitolul VI care reglementeaza protectia salariatului.
Partile, prin negocierea clauzelor contractului, au inteles sa includa aceste drepturi la capitolul VI care reglementeaza protectia salariatului.
Prin urmare aceste drepturi nu au fost incluse la drepturile ce tin de salarizarea angajatului in capitolul II al ccm, ci au fost avute in vedere doar pentru ajutorarea salariatului.
Cu toate acestea, practica judecatoreasca si doctrina au apreciat ca aceste drepturi au natura salariala, fiind considerate de catre parti adaosuri la salariu, in sensul art 155 c.muncii si reprezinta o contraprestatie a muncii depuse de salariati, nu numnai un ajutor material oferit din motive sociale de catre angajator.
Stabilindu-se, deci, ca aceste drepturi au natura salariala, instanta constata ca solicitarea de a se plati aceste drepturi face sa nu fie aplicabile in speta dispozitiile a art 283 lit e din c.muncii ci doar cele ale art 268 lit c c.muncii.
Prin urmare instanta va respinge exceptia prescrierii dreptului la actiune intemeiata pe dispozitiile art 268 alin 1 lit e c.muncii.
Cum actiunea a fost introdusa la data de 11.12.2013, instanta apreciaza ca termenul de 3 ani prevazut de art 268 alin 1 lit c nu era implinit la data sesizarii instantei numai in ceea ce priveste ajutorul de Ziua Feroviarului aferent anului 2009 ( acordat pe data de 23.04.2011), a celui de Paste aferent anului 2011 ( acordat in aprilie 2011) precum si a tichetelor de masa datorate pe perioada aprilie decembrie 2010-8.07.2011, astfel ca instanta va respinge exceptia prescriptiei dreptului material la actiune ca nefondata
Asupra fondului
Reclamantul a fost salariatul piritei pina la data de 8.07.2011.
Potrivit dispozitiilor CCM la nivel de unitate reclamantul, in calitatea sa de salariat al piritei putea avea dreptul la plata unui salariu suplimentar pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic.
Acest drept este expres stabilit si in art 30, din CCM-ul la nivel de grup de unitati pe perioada 2006-2008 si 2008-2010, care arata „Pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
Din acest articol rezulta clar ca acest salariu suplimentar era obligatoriu a fi acordat neprevazindu-se doar posibilitatea acordarii lui. In acest sens, in alin 3 din acelasi articol se arat a ca pentru plata salariului suplimentar se va constitui un fond aparte din veniturile realizate.
Din anexa 6 la contractul colectiv de munca rezulta criteriile care conditioneaza acordarea salariului suplimentar pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic.
In aceasta anexa se arata la punctul 1 ca „ salariul suplimentar se acorda pentru munca ireprosabila prestata in cursul anului calendaristic”, iar la punctul 2 se arata „ de salariul suplimentar nu beneficiaza salariatii carora, in perioada aferenta acordarii acestuia li s-a aplicat una dintre urmatoarele sanctiuni: … salariatilor carora in cursul anului calendaristic respectiv li s-au aplicat repetat sau cumulat sanctiunile: B9 reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz a indemnizatiei de condicere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%.”
Potrivit art 229 alin 4 c.muncii „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.” Acest text de lege instituie forta obligatorie a contractului colectiv de munca pentru partile semnatare, contract care se impune intocmai ca si legea..
Executarea vizata de art 229 presupune aducerea la indeplinire a clauzelor contractului, respectarea drepturilor si obligatiilor asumate de parti.
Totodata, art 41 alin 5 din Constitutie garanteaza caracterul obligatoriu al conventiiilor colective intre parti.
Instanta va inlatura sustinerile piritei potrivit carora constituirea fondului necesar platii salariului suplimentar depinde de veinturile realizate, fiind deci conditionata acordarea acestui drept, aceasta sustinere nefiind intemeiata.
Astfel, din intregul cuprins al art 32 nu rezulta ca plata salariului este conditionata de vreun factor.
Din contra, textul alineatului 1 este imperativ, in sensul ca se arata „..personalul companiei va primi…”
De asemenea, alineatul 3 al aceluiasi articol arata modul in care sa constituie fondul necesar pentru acordarea acestui salariu fara a se face mentiuni de genul conditionalului optativ, aratindu-se „… fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar..”, deci nu se mentioneaza ca se poate constitui sau se constituie in functie de un anumit nivel al veniturilor sau daca se obtin venituri.
Prin urmare, chiar daca situatia economica a societatii pirite este una grea, nu se poate retine, din inscrisurile depuse, ca aceasta nu a realizat venituri, ci doar ca acestea nu a fost suficiente astfel ca societatea nu a avut profit si a inregsitrat pierderi.
Instanta nu va retine apararile piritei conform carora nu a avut aprobat bugetul de venituri si chetuieli si ca nu a realizat suficiente venituri pentru a putea plati salariile suplimentare, acestea nefiind intemeiate.
Existenta sau inexistenta resurselor bugetare nu poate avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoasterii drepturilor salariale prevazute in contractul colectiv de munca. Pirita este obligata sa-si indeplineasca obligatia asumata odata cu semnarea acestui contract colectiv de munca la nivel de unitate.
F. de cele expuse, instanta va obliga pirita sa plateasca reclamantului salariul suplimetar aferent anilor 2008 si 2009.
In ceea ce priveste acordarea contravalorii bonurilor de masa instanta retine urmatoarele:
Potrivit art 1 din legea 142/1998 „Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. „
Conform art 81 din CCM la nivel de grup de unitati „Incepand cu data de 01.01.2007 salariatii unitatile componente ale grupului de unitati feroviare vor beneficia de tichete de masa in cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucratoare din luna, in conditiile legislatiei in vigoare”
Or, dificultatile economice intimpinate de catre angajator nu sint suficiente pentru ca acesta sa se exonereze de plata unor drepturi la care era obligat potrivit legii si la care se obligase el insusi prin aprobarea in buget a acestor cheltuieli.
Instanta nu va retine nici sustinerea piritei conform careia in anul 2011 plata primei de Paste si de C. a fost suspendata.
Astfel, in CCM la nivel de grup de unitati C. pe anul 2008 prelungit succesiv pina la 31 ianuarie 2011 prin actele aditionale nr. 370/2008 si 4294/2010 se arata la art 71 „In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariatii vor mai beneficia de urmatoarele:- cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C. se va acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare… pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al carei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administratie, la nivelul clasei 1 de salarizare;.”
Din intregul cuprins al art 71 nu rezulta ca plata ajutoarelor este conditionata de vreun factor.
Din contra, textul alineatului 1 este imperativ, in sensul ca se arata „..salariatii vor mai beneficia … se va acorda o premiere…”
Potrivit art 133 din legea 62/2011 „ Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: a) pentru toți angajații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel; b) pentru toți angajații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă; c) pentru toți angajații încadrați în unitățile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă și care fac parte din organizațiile patronale semnatare ale contractului.”
In corelatia dintre diferitele tipuri de contracte colective de munca, contractele colective de munca de la nivel superior constituie, potrivit legii, izvor de drept pentru contractele colective de munca de la nivelurile inferioare. Sub aspectul drepturilor salariatilor, contractul colectiv de munca de la nivelul superior reprezinta pentru contractul colectiv de munca de la nivelul inferior o baza minimala. Prin urmare, in contractul colectiv de munca de la nivel inferior se pot stabili numai drepturi egale sau mai mari decit cele din contractul colectiv de la nivel superior.( art 238 c.muncii in forma in vigoare la data nasterii drepturilor reclamantului „Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior” )
Din cele expuse, rezulta ca, contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati este aplicabil pentru acele unitati care fac parte din asociatiile patronale si sindicale din ramura respectiva si care au fost nominalizate in anexa la fiecare contract.
Prin urmare, fiind o dispozitie mai favoarabila pentru salariati, instanta apreciaza ca aceasta ( art 71 CCM la nivel de grup de unitati) se aplica cu prioritate fata de dispozitiile art 64 si 81 din CCM la nivel de unitate.
In ceea ce priveste prima de vacanta pentru anul 2010 instanta constata ca aceasta a fost platita reclamantului asa cum rezulta din statul de plata de la fila 18, cererea reclamantului fiind astfel nefondata.
Pentru cele expuse, avind in vedere dispozitiile art 64 si 81 din CCM la nivel de unitate mai sus citate si dispozitiile art 229 si 30 din legea 130/1996 si instanta va obliga pirita sa plateasca reclamantului prima de C. pe anul 2010, salariul suplimentar aferent anului 2010 si contravaloarea bonurilor de masa neeliberate pe perioada decembrie_11, drepturi banesti ce vor fi actualizate cu rata inflatiei din data platii si dobinda legala aferenta acestor drepturi.
In calitatea sa de salariata a piritei reclamantul a avut in anul 2010 salariul de baza brut de 1431 lei.
Acest salariu s-a stabilit de catre pirita in baza Contractului colectiv de munca la nivel de unitate, contract ce contine dispozitii similare cu cele din Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati.
Potrivit art 12 si 13 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate „Salariile de baza pentru muncitorii calificati se stabilesc pe categorii de incadrare sau functii….Fiecarei categorii de incadrare sau functii îi corespund clase de salarizare conform anexei 2”
Astfel, potrivit dispozitiilor din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, salariul de baza brut al reclamantei s-a calculat prin incadrarea mai intîi a acesteia in clasa 35 de salarizare. Ulterior, avind in vedere coeficientul de ierarhizare stabilit pentru clasa 35 de salarizare, anume cel de 2,770 ( conform anexei 1-fila 176) si cuantumul stabilit pentru o clasa de salarizare de 570 lei si, respectiv 600 lei, pirita, folosind algoritmul de calcul: salariul de baza brut ═ coeficientul de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare X valoarea clasei de salarizare, a stabilit pentru reclamanta salariul de baza brut de 1579 lei ( 570 X 2,770) si ulterior de 1662 lei ( 600 X 2,770).
Reclamantul pretinde ca salariul sau de baza brut trebuia calculat prin utilizarea salariului minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei, stabilit prin art 41 alin 3 contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.
Potrivit art 41 alin 1, 2 si 3 din ccm la nivel de ramura transporturi „ Se stabilesc urmatorii coeficienti minimi de ierarhizare pentru urmatoarele categorii de salariati: D. personal incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este 3. studii superioare ing – 2,0. Coeficientii minimi de ierarhizare de la alin 1 se aplica la salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi stabilit prin art 40 alin 3 lit a. Salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din data de 1.01.2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna este de 700 lei…”.
Din dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de ramura citate mai sus instanta constata ca, algoritmul de calcul al salariului prevazut de acest contract consta in formula: salariul de baza brut ═ salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi X coeficient minim de ierarhizare.
In speta, salariul de baza brut al reclamantului, care se incadreaza in categoria muncitorilor calificati ( art 41 alin 1 lit A pct 2), ar fi avut cuantumul de 1400 lei ( 700 X 1,5 ) in masura in care pirita ar fi stabilit acest salariu in functie de dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.
Din cele expuse, instanta constata ca prin aplicarea dispozitiilor prevazute in contractul colectiv de munca la nivel de unitate referitoare la stabilirea salariilor de baza ale muncitorilor calificati, pirita a acordat reclamantului un salariu de baza brut mai mare decit cel care rezulta din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi ( 1431 lei fata de 1050 lei).
Ceea ce doreste reclamantul este o modificare a algoritmului de calcul a salariului prin utilizarea formulei de calcul prevazute de contractul colectiv de munca la nivel de unitate dar cu unul din elementele de calcul - salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi prevazut de contractul colectiv de munca la nivel de ramura.
Se vrea astfel obtinerea unei formule de calcul care constanta in: salariul de baza brut ═ salariul de baza minim brut la nivel de ramura transporturi ( 700 lei) X coeficientul de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare ( 2,191 ), deci combinarea dispozitiilor care reglementeaza aceiasi institutie – cea a salarizarii, din doua acte diferite - ccm la nivel de unitate si ccm la nivel de ramura.
In cauza, asa cum am aratat, contractul colectiv de munca la nivel superior - cel de la nivel de ramura transporturi, prevede drepturi salariale mai mici decit cel de la nivel inferior- la nivel de unitate astfel ca, in mod corect, pirita a respectat si aplicat dispozitiile contractului colectiv de munca de la nivel de unitate.
Interpretarea reclamantului in sensul obtinerii unei formule de calcul prin luarea unor elemente de calcul dintr-un contract colectiv de munca ( de ramura) si alte elemente din alt contract colectiv de munca (de unitate) in scopul obtinerii unui rezultat favorabil este profund eronata.
O regula de baza in interpretarea si aplicarea legii constituie interdictia crearii pe cale juridiciara a unei noi legi ( lex tertia) prin combinarea unor dispozitii mai favorabile din mai multe legi.
Ca si in cazul dispozitiilor legale, si dispozitiile contractuale (care constituie legea partilor) nu se pot interpreta de asa maniera incit sa duca la obtinerea unei legi tertiare ( lex tertia).
In masura in care in contractul colectiv de munca la nivel de unitate ar fi existat o lacuna in modul de stabilire a salariului de baza brut al salariatilor calificati, atunci aceasta lacuna ar fi putut fi acoperita cu dispozitii din contractul colectiv de munca de la nivel de ramura mai favorabile.
In speta insa, nu este vorba despre nici o lacuna in reglementarea modului de calul a salariului de baza brut, algoritmul de calcul stabilit fiind clar, chiar daca diferit de cel prevazut in contractul colectiv de munca de la nivel de ramura.
Or, atita timp cit in formula de calcul a salariului de baza brut prevazuta de contractul la nivel de unitate se utilizeaza alte notiuni decit in cea prevazuta de contractul la nivel de ramura ( clasa de salarizare si nu salariu minim de baza; coeficienti de ierarhizare corespunzatori clasei de salarizare si nu coeficienti minimi de ierarhizare pentru categorii de salariati) instanta apreciaza ca are aplicabilitate deplina contractul la nivel de unitate, acesta continind dispozitii mai favorabile reclamantei.
Instanta nu va retine sustinerile piritei potrivit carora trebuia mai intîi sa se obtina anularea clauzelor privind salarizarea din contractul colectiv de munca la nivel unitate, aceasta nefiind intemeiata.
Asa cum am aratat mai sus, atita timp cit un contract colectiv de munca contine dispozitii mai favorabile atunci acesta se aplica cu prioritate fata de cel care are dispozitii mai putin favorabile, fara a fi insa necesar sa se constate nulitatea dispozitiilor mai putin favorabile.
Pentru motivele expuse, apreciind ca cererea reclamantului de acordare a diferentelor banesti rezultate din neaplicarea salariului de baza minim de 700 lei prevazut de CCM de ramura este nefondata,instanta o va respinge.
In ceea ce priveste prima de vacanta pentru anul 2010 instanta constata ca aceasta a fost platita reclamantului asa cum rezulta din statul de plata de la fila 18, cererea reclamantului fiind astfel nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune întemeiata pe dispozițiile art 268 alin 1 lit e si c c.muncii ca nefondata.
Admite în parte acțiunea formulata de reclamantul R. I. cu domiciliul ales în G., ., ..3, . în contradictoriu cu pârâții C. SA cu sediul în București, ..38, sector 1 și C. SA S. MUNTENIA DOBROGEA cu sediul în C., . nr.2.
Obliga pârâta sa plătească reclamantului salariul suplimentar aferent anului 2010, ajutorul material de C. pe anul 2010 si contravaloarea tichetelor de masa pe perioada decembrie 2010- 31 ianuarie 2011, drepturi bănești actualizate cu indicele de inflație din data plații precum si dobânda legala aferenta acestor drepturi.
Respinge restul pretențiilor ca nefondate.
Cu recurs in 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 mai 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
F. M. A. B.
L. N.
GREFIER
I. D.
Tehnored.jud.F.M.
5 ex./07.05.2014
Emis 3 comunicări
08.05.2014
| ← Anulare act. Sentința nr. 2973/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
