Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 654/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 654/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 4527/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.654
Ședința publică din data de 19 martie 2014
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
L. N.
GREFIER – R. B.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect contestație decizie concediere, acțiune formulată de reclamantul B. C., cu domiciliul în C., .. 14, ..A, ., județul C., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, .. 75, .. Building, ..5.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 martie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 19 martie 2014, când a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea formulată de reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâta . înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ se solicita anularea deciziei nr.DJ 3147/06.03.2013 (comunicată la data de 20.03.2013) ca fiind nelegală și netemeinică;reintegrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei atacate, respectiv acela de gestionar;obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective în funcție;Cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul arată că prin decizia nr. DJ 3147/06.03.2013, comunicată la data de 20.03.2013, i s-a desfăcut contractul individual de muncă în baza art. 61 lit a coroborat cu dispozițiile art. 248 alin. 1 lit e din Codul muncii, reținându-se în sarcina mea două abateri disciplinare:în cuprinsul deciziei se arată că în intervalul 01 - 09.11.2012 aș fi procedat la preluarea fizică în gestiunea magaziei C. a unor "diferențe fizice majore de lungimi ale colacelor de fibră optică predate de către societățile subcontractoare ca efect al recuperării din teren".
De asemenea, s-au sesizat "abaterile săvârșite de către salariat în îndeplinirea atribuțiunilor de cogestionar, ce constau în lipsuri în gestiunea Magazie C. în valoare de 34.014,68 lei la momentul inventarierii anuale efectuate în intervalul 07-11.01.2013 ".
Reclamantul consideră decizia nelegală și netemeinică prin prisma următoarelor argumente:
Cu privire la nelegalitate, reclamantul invocă excepția tardivității emiterii deciziei nr. DJ 3147/06.03.2013 raportat la dispozițiile art. 252 alin. 1 care prevede că: "Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare(...)", apreciind că decizia este tardiv emisă în condițiile în care, așa cum se arată în cuprinsul deciziei, angajatorul a arătat că în intervalul 01-09.11. 2012 ar fi preluat colaci de fibră optică ce prezentau diferențe fizice de lungimi. Așadar, pentru această pretinsă abatere disciplinară decizia ar fi trebuit să fie emisă până la data de 9.12.2012.
Reclamantul consideră că aceeași situație se regăsește și cu privire la așa-zisa lipsa din gestiune, care a fost cunoscută de angajator la data de 11.01.2013, dată la care s-a încheiat inventarierea anuală și de la care curge termenul de 30 de zile până la care trebuia emisă decizia potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 1 Codul muncii, respectiv 11.02.2013.
Decizia a fost emisă cu încălcarea acestui termen, curgerea termenului de 30 de zile calendaristice conducând la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancțiuni disciplinare.
Astfel, potrivit art. 252 alin. 1 din Codul muncii "Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei. "
Cele două termene trebuie respectate cumulativ, nefiind alternative, iar angajatorul este obligat să aplice sancțiunea în termenul de 30 de zile, care este unul de prescripție. In speță, momentul în care angajatorul a luat cunoștință de săvârșirea abaterii este cel în care s-a constatat că în intervalul 1-9.11.2012 as fi săvârșit prima abatere disciplinară, respectiv, finalizarea inventarierii anuale în ^ perioada 7-11.01.2013.
Acest termen este un element esențial pentru protejarea salariatului împotriva unui comportament arbitrar al angajatorului, impunându-se lămurirea cu celeritate a situației raporturilor de muncă dintre părți.
De bună-seamă, angajatorul avea posibilitatea suspendării contractului individual de muncă pe durata cercetării disciplinare, care ar fi atras și suspendarea curgerii termenului de 30 de zile.
Pe cale de consecință, reclamantul apreciază că de la data de 11.01.2013 și până la data aplicării sancțiunii disciplinare - a fost depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 252 alin 1 Codul muncii, fără să fi intervenit vreo cauză de întrerupere sau suspendare a acestuia, ceea ce face ca aplicarea sancțiunii să fie lovită de nulitate.
Al doilea motiv de nelegalitate vizează încălcarea termenului imperativ statuat prin dispozițiile art. 252 alin. 3 cu privire la obligativitatea comunicării către salariat a deciziei de sancționare în termen de cel mult 5 zile de la data emiterii. Decizia a fost emisă la data de 6.03.2013, dar a fost comunicată la data de 20.03.2013, cu nerespectarea termenului arătat, ceea ce atrage nulitatea acesteia.
Cu privire la nelegalitatea și netemeinicia deciziei prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă, reclamantul învederează următoarele:
In cursul anului 2012, . a preluat doi operatori de cablu, . si ., ce-si desfășurau activitatea în C. și Năvodari, după care a procedat la modernizarea infrastructurii acestor operatori prin scoaterea cablurilor vechi și înlocuirea lor cu cele utilizate în mod obișnuit de .. Pentru recuperarea cablurilor au fost folosite firme subcontractoare, respectiv, M&C București, LAROFIX, CABLATINO ș.a.
Acești subcontractori colectau cablurile vechi potrivit hărților întocmite de Departamentul Tehnic al . și le aduceau la punctul de lucru din C. situat pe . în Incinta Agrostar, unde erau preluate de 2 angajați, L. L. M. și G. P., care primeau metrajele declarate de subcontractori pe baza etichetelor aplicate pe colaci.
Ulterior, aceste bonuri erau predate către gestionari, reclamantul și colega sa, după care erau introduse în programul informatic de gestiune.
La paragraful 2 din decizia atacată se arată că reclamantul ar fi preluat în gestiunea magaziei C. colaci de fibră optică predați de societățile subcontractoare cu diferențe fizice majore de 87.573 ml. Se arată că în magazie erau înregistrați scriptic 262.021 ml de cabluri recuperate, în condițiile în care potrivit hărților Departamentului Tehnic s-au recuperat 174.488 ml, iar subcontractorii raportaseră un număr de 244.153 ml de cabluri predate.
In lipsa unor elemente suplimentare pe baza cărora să refacem calculul, dar și mecanismul logic prin care s-a ajuns la diferența ce mi se impută, aceea de 87.573 ml, putem face doar speculații, după cum urmează: dacă luăm ca bază de calcul "suprafața totală a rețelelor de telecomunicații dezafectate, potrivit hărților Departamentului Tehnic care înregistra un număr de doar 174.488 ml" și făcând diferența cu înregistrările scriptice din magazie, rezultă 87.533 ml și nu 87.573 ml așa cum reiese din conținutul deciziei atacate.
Reclamantul face calculul prin raportare la datele oferite de subcontractori, constatând că diferența dintre acestea și hărțile Departamentului Tehnic ar fi de 69.665 ml.
Așadar, diferența constatată scriptic este în plus, atât față de hărți, cât și față de datele raportate de subcontractori, astfel încât nu se poate afirma că a fost prejudiciat în vreun fel patrimoniul angajatorului. Cauza diferenței trebuie căutată în altă parte, nicidecum în activitatea reclamantului de gestionar.
Ca urmare, în lipsa unor date riguros corecte, reclamantul consideră că nu i se poate imputa o abatere disciplinară în condițiile în care nu sunt deslușite toate împrejurările în care presupusa faptă ar fi fost săvârșită, iar fapta ca atare nu este descrisă corect și clar, ceea ce conduce la nulitatea absolută a deciziei, potrivit art. 252 alin.2 pct a din Codul muncii.
Reclamantul mai arată că așa cum a arătat în cuprinsul notei explicative din data de 21.02.2013, încă din primele zile în care s-a început activitatea de recuperare a cablurilor de către subcontractori, acesta a constatat că acei colaci prezentau diferențe în minus față de ceea ce era scris pe etichete și a solicitat măsurarea acestora în prezența sa. Se mai susține că Din luna octombrie 2012 subcontractorii veneau zilnic cu mașinile încărcate de cabluri recuperate, se proceda în maniera descrisă de mine în nota explicativă și nu exista timpul fizic necesar, dar nici disponibilitate din partea angajaților subcontractorilor pentru măsurarea lor. La inițiativa subsemnatului, s-a schimbat procedura de recepție a acestor colaci, în sensul că erau derulați în curte si măsurați cu roata de măsură.
Reclamantul precizează că inițial subcontractorii erau plătiți pe metru liniar de cablu recuperat, astfel încât aveau interesul să raporteze cantități mai mari. Ulterior, au fost plătiți corespunzător zilelor lucrate. Acesta ar fi unul dintre motivele pentru care presupun că există diferențe între hărțile Departamentului Tehnic al RCS&R. și metrajele raportate de către subcontractori.
în egală măsură, învederez și faptul că aceste cabluri erau ținute în curtea unității, sub cerul liber, fără să fie asigurată paza. Ca urmare, în repetate rânduri au fost sustrase cantități de cabluri, iar la Secția 4 Politie Constanta există un proces-verbal prin care s-a constatat furtul de cabluri din incinta RCS&R., iar bunurile respective au fost predate către juristul societății, în lipsa mea, deoarece nu am fost anunțat despre acest lucru.
Prin decizie se arată faptul că reclamantul ar fi înregistrat lipsuri în gestiune în cuantum de 34.014,68 lei, dar nu sunt specificate reperele ce lipsesc și valoarea lor, astfel încât să poată formula apărări cu privire la acest aspect.
RCS&R. a preluat operatorul de cablu ILINK ce-și desfășura activitatea în județul Tulcea și s-a decis modernizarea și redimensionarea rețelei de cablu prin sporirea numărului de abonați.
Materialele necesare erau preluate din magazia centrală din București sau de la terți furnizori și ajungeau direct la Tulcea. întrucât la Tulcea nu exista un punct de lucru RCS&R., transferul scriptic al materialelor opera prin magazia din C., care, în opinia mea, era utilizată ca un punct de tranzit.
Până la momentul inventarierii, respectiv 7-11.01.2013, activitatea la Tulcea s-a desfășurat după mecanismul arătat mai sus. Materialele rămase neutilizate ar fi trebuit aduse la C. pentru a fi inventariate și făcut stocul, lucru care nu s-a întâmplat. în realitate, printr-o dispoziție a conducerii centrale, s-a decis ca acele materiale să rămână la Tulcea. Ca urmare, la data inventarierii nu se făcuse confruntarea dintre stocurile scriptice de la C. și stocurile faptice de la Tulcea. Este posibil ca diferența ce i se impută să fie regăsită la Tulcea.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care se solicită respingerea acțiunii în totalitate. Pe cale de excepție pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune, în condițiile în care fostul salariat a luat la cunoștință de emiterea deciziei nr. 3147/06.03.2013 încă de la data de 06.03.2013 - este adevărat că s-a convenit cu acesta semnarea pentru luarea la cunoștință peste câteva zile tocmai pentru a i se acorda timp pentru a-și reglementa operațiunile contabile în cadrul Magaziei C., fostul salariat a semnat de primire decizia nr. 3147/06.03.2013 la data de 20.03.2013, iar acțiunea a fost înregistrată la registratura Tribunalului C. la data de 23.04.2013.
Cu privire la apărările formulate de către contestator. în referire la excepția tardivității emiterii deciziei nr. DJ 3147/06.03.2013, pârâta consideră că reclamantul interpretează eronat prevederile art. 252 alin. 1 Codul Muncii în mod incomplet, fără a se avea în vedere interpretările și lămuririle cu putere de lege emise de către înalta Curte de Casație și Justiție.
Pârâta solicită a se avea în vedere prevederile art. 252 alin. 1 Codul Muncii, potrivit cu care "Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștința despre săvârșirea abaterii disciplinare, iar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei".
In acest sens, se invocă faptul că potrivit Deciziei nr. 16 din_ a înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 817 din_, "în interpretarea și aplicarea art. 252 alin. 1 din Codul muncii, republicat, momentul de la care curge termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura societății", situație în care ne raportăm la data de 25.02.2013 - data înregistrării procesului verbal de finalizare a cercetărilor disciplinare care privesc ambele aspecte - preluarea de cabluri de la subcontractori și încărcarea scriptică suplimentară nejustificată a gestiunii Magaziei C. cu peste 87 km cabluri, respectiv diferențele cantitative și valorice în valoare de 34.014,68 lei constatate cu prilejul inventarierii efectuate în intervalul 07.-11-01.2013, fapt pentru care apărările contestatorului nu pot fi admise.
In ceea ce privește comunicarea oficială a deciziei de încetare disciplinară a contractului individual de muncă la data de 20.03.2013, peste termenul de 5 zile calendaristice de la emitere, jurisprudenta, literatura de specialitate și practica judiciară au statuat faptul că termenul de 5 zile calendaristice prevăzut in cadrul art. 268 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, nu este un termen de decădere din drepturi, adică necomunicarea deciziei de sancționare in cadrul acestui termen nu va atrage nulitatea sancționării disciplinare. Este vorba in speța despre un termen de recomandare, sancțiunea care intervine consta in lipsa producerii efectelor deciziei în cauză până la momentul comunicării propriu - zise a deciziei de sancționare in condițiile art. 268 alin. (4) din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce a si urmărit subscrisa, în condițiile în care la data de 11.03.2013 celălalt magaziner -T. M. - cogestionar împreună cu contestatorul B. C. - și-a depus demisia, și evident că în această situație excepțională predarea gestiunii Magaziei C. către un alt salariat ce ar fi trebuit recrutat și angajat în aceeași zi nu s-ar fi putut efectua, nici măcar pe reperele principale. în acest sens, acest termen de recomandare nu ar fi putut fi respectat, tocmai în defavoarea salariatului respectiv, care nu ar fi avut efectiv timp să efectueze predarea gestiunii.
Pe de altă parte, pârâta apreciază că chiar cei doi cogestionari ar fi trebuit să fie interesați în a se preda în condiții optime toată gestiunea corespunzătoare Magaziei C., atât valoric cât și faptic, și evident că nu ar fi fost posibilă parcurgerea unui nou inventar al magaziei C. în cadrul unei singure zile.
În mod evident, având în vedere măsurile de sancționare disciplinară cu desfacerea contractului individual de muncă dispuse anterior de către conducerea executivă a companiei și pentru ceilalți salariați care își desfășurau activitatea în cadrul Magaziei C. în condițiile în care aceștia aveau o mai redusă competență și răspundere gestionară, salariatul B. C. avea cunoștință cu siguranță de măsura sancțiunii emisă la data de 05.03.2013 încă de la acea data, însă pentru considerentele expuse mai sus de comun acord s-a convenit prelungirea acestui termen de comunicare, respectiv tocmai pentru a se oferi timp cogestionarilor in a-și efectua toate operațiunile contabile de intrări și ieșiri de materiale și echipamente din cadrul Magaziei C. și în final pentru a preda o valoare reală a soldurilor faptice și scriptice.
Pe fondul cauzei, pârâta menționează următoarele:
Reclamantul B. C. a devenit salariat în cadrul S.C. RCS&R. S.A. la data de 12.03.2007, pentru postul de "magazioner" în cadrul magaziei Constanta, sens în care acesta a deținut, potrivit fisei postului asumate, următoarele atribuțiuni principale:
" - răspunde de gestiunea din Punctul de Lucru, de tot ce intra si iese din aceasta gestiune, precum si de ordinea, controlul si evidenta materialelor din gestiune;
-efectuează incarcari si descărcări ale bunurilor singur sau cu ajutorul colegilor, conform dispozițiilor anterioare referitoare la destinație, produse si cantități;
-recepționează materialele si echipamentele si verifica intotdeauna exactitatea documentelor acestora (in cazul diferentelor se obliga sa anunțe imediat factorii implicați)";
- operează în Socrate toate intrările si ieșirile din magazie";
interacțiunea cu ceilalți gestionari de magazie si agenți de aprovizionare . si politicoasa;
propune și urmărește soluționarea tuturor problemelor legate de gestiunea sa;
răspunde de curățenia, ordinea si disciplina in interiorul magaziei pe care o are in gestiune;
trimite, cu sau fara pregătire prealabila, colete si pachete către sediul central sau alte filiale din tara, pe baza instrucțiunilor de la agenții de aprovizionare sau de la Directorul Filialei;
-realizarea altor sarcini la cererea șefului direct".
De asemenea, intre abilitățile reglementate in fișa postului salariatului B. C. este menționată "capacitatea de învățare în timp scurt a utiliza Socrate și a-l folosi cât mai mult și eficient".
Cu privire la aspectele menționate în cuprinsul deciziei de sancționare, urmare verificărilor inopinate efectuate la sfârșitul lunii octombrie 2013 de către Departamentul Tehnic cu privire la modul în care se procedează la predarea de către societățile subcontractoare și respectiv la preluarea de către Magazia C. a cablurilor provenite din dezafectarea unei lungimi de 174.488 ml rețea telecomunicații pe raza municipiului C., s-a constatat faptul că rapoartele de lucru ale respectivelor societăți comerciale nu concordă cu bonurile de intrare materiale în magazie și respectiv cu lungimile segmentelor de rețele telecomunicații predate spre dezafectare către aceste societăți prestatoare, în sensul că valorile prezentate de către subcontractori și acceptate de către gestiunea Magazie C. nu concordă cu evidențele Departamentului Tehnic.
în aceste condiții, prin decizia nr. 1856/09.11.2012 a fost constituită o comisie |pentru verificarea condițiilor de efectuare a procedurii de predare-primire de către societățile subcontractoare către magazia din cadrul punctului de lucru C. a cablurilor recuperate de pe raza municipiului C..
Urmare verificărilor efectuate, la data de 05.02.2013 a fost întocmit "Tabel centralizator verificare preluare cabluri F.O. - Magazia C.", în care se centralizează toate intrările de cabluri efectuate de către magazie (262.061 metri liniari), toate raportările subcontractorilor (244.153 metri liniari), față de totalul lungimilor reale ale rețelelor de telecomunicații dezafectate - existente în evidența Departamentului Tehnic (174.488 metri liniari).
Totodată, în documentul intern întocmit la nivelul compartimentului contabilitate C. s-au consemnat o . neconformități în activitatea gestionară de înregistrare în programul SOCRATE în cadrul Magaziei C. cu privire la procedura de preluare a cablurilor de la societățile subcontractoare, menționându-se faptul că bonurile de primire au fost operate pe baza listelor centralizatoare predate de subcontractori, și nu prin măsurare efectivă, mai ales că unele centralizatoare predate
de subcontractori conțin erori de calcul (de exemplu: prin operarea bonului de consum nr._/03.11.2012 se introduce scriptic o diferență în plus în valoare de 3467 metri liniari de cablu F11-60 cu șufă, de la subcontractorul .., 960 metri liniari inregistrați în contabilitate în bonul de primire nr._/01.11.2012 de la ..R.L. pentru cablu F.O. cu 4 fire; nu s-au operat cantitățile de 645 metri liniari cablu FTP recuperați de subcontractorul LAROFIX în data de 09.11.2012 și respectiv 170 metri Cablu RG6 recuperați de subcontractorul STEMISO în DATA DE 01.11.2012; bonul de primire nr._/02.11.2012 nu conține semnătura de primire a gestionarului primitor, bonul de primire nr._/02.11.2012 nu este semnat și asumat de către subcontractorul M&C S.R.L. și nici de către gestionarul primitor.
De asemenea, se consemnează faptul că la data de 20.11.2012 nu au fost operate în baza de date cantitățile de cabluri care au fost verificate la data de 09.11.2012 la nivelul Magaziei C..
Toate aceste aspecte au fost centralizate în nota de constatare nr. 397/06.02.2013 pentru care administratorul societății a dispus convocarea salariaților cu atribuțiuni în cadrul Magaziei C. pentru oferirea de explicații în cadrul procedurii disciplinare prealabile, contestatorul B. C. fiind convocat prin adresa nr. DJ 2034/11.02.2013, acesta oferind nota explicativă cu apărările sale la data de 21.02.2013.
Cu privire la diferența cantitativă de peste 87 km înregistrată în plus în gestiunea Magazie C. și respectiv întocmirea bonurilor de primire contrar valorilor reale intrate în gestiune, aspecte a căror producere fostul salariat nu le contestă (asemeni celorlalți salariați care au desfășurat activități lucrative in cadrul Magaziei si pentru care s-au aplicat sancțiuni disciplinare) prin explicațiile oferite practic fostul salariat B. C. își recunoaște culpa în neîndeplinirea sarcinilor de serviciu cu privire la cele menționate, in condițiile in care menționează clar faptul că diferența fizică de lungime a cablurilor preluate și întocmirea bonurilor de primire contrar valorilor reale intrate în gestiune, se datorează faptului că acesta efectua verificarea prin sondaj a cablurilor primite de la subcontractori, în rest efectuând înregistrarea pe baza etichetelor atașate de către subcontractori pe fiecare colac de cablu (pagina 1 a notei explicative înregistrate sub numărul 639/21.02.2013), deși potrivit fișei postului contestatorul B. C. "răspunde de gestiunea din Punctul de Lucru, de tot ce intra si iese din aceasta gestiune, precum si de ordinea, controlul si evidenta materialelor din gestiune:
-efectuează încărcări și descărcări ale bunurilor singur sau cu ajutorul colegilor, conform dispozițiilor anterioare referitoare la destinație, produse și cantități;
-recepționează materialele si echipamentele si verifica întotdeauna exactitatea documentelor acestora (in cazul diferențelor se obliga sa anunțe imediat factorii implicați)";
- operează în Socrate toate intrările si ieșirile din magazie", ceea ce demonstrează în mod evident abaterea de la disciplina în muncă.
De asemenea, contestatorul în nota explicativă își justifică neîndeplinirea sarcinilor de serviciu prin faptul că se producea aglomerație foarte mare la predarea cablurilor de către societățile subcontractoare, pentru că reprezentanții acestora au justificat că "nu au timp de a sta să le luăm colac cu colac, au venit să câștige bani nu să stea la magazie să predea cablurile corect".
Mai menționează contestatorul în apărarea sa producerea acestor diferențe prin faptul că "acești subcontractori nu au înțeles și nu și-au făcut datoria, au încercat să înșele buna credință a tuturor, au înșelat, au vrut să profite de foloase bănești necuvenite", propunând ca aceștia "să fie trași la răspundere pentru ca pe viitor aceste probleme să nu se mai repete niciodată", omițând faptul că de cealaltă parte - la recepția acestor cabluri, se afla tocmai contestatorul B. C. in calitate de reprezentant al S.C. RCSAR. S.A. și avea obligația de a face recepția cantitativă și valorică conformă realității - pe principiile gestionare (reglementate de g^Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și ^răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, și nu doar pe principii de încredere reciprocă, cum apreciază acesta că ar trebui să își execute atribuțiile de gestionar...
În ceea ce privește diferențele în minus de materiale și echipamente din gestiunea Magazia C. astfel cum au fost constatate cu prilejul efectuării inventarului în perioada 07-11.01.2013 în valoare de 34.014,68 lei, valoare pe care acesta nu o contestă, (de altfel, confirmând prin semnătură cantitățile fizice de materiale și echipamente existente în magazie și care au fost confruntate cu situația scriptică din evidențele contabile ale gestiunii Magazia Constanta, menționăm faptul că centralizatorul lipsurilor a fost comunicat contestatorului B. C. prin email de către departamentul contabilitate încă de la data de 29.01.2013 pentru efectuarea de verificări și pus la dispoziție acestuia din nou cu prilejul comunicării convocării pentru efectuarea cercetării disciplinare în data de 15.02.2013, pentru care fostul salariat a ^)ferit explicații prin nota explicativă înregistrată la data de 18.02.2013 (deși contestatorul a fost convocat pentru data de 15.02.2013, ora 17,30, neinformând angajatorul cu privire la existența vreunui motiv temeinic pentru a nu oferi explicațiile sale în apărare la data și ora pentru care a fost convocat).
Urmare referatului nr. 396/06.02.2013, administratorul societății a dispus efectuarea unei cercetări disciplinare cu privire la diferențele în minus constatate de către comisia de inventariere în intervalul 07-11.01.2013 la Magazia Constanta, sens în care contestatorului i se comunică convocarea nr. 2039/11.02.2013.
Pârâta arată că toate constatările de materiale si echipamente ale comisiei de inventariere au fost confirmate prin semnătură de către cei doi cogestionari, a căror răspundere solidară este incidență, fără ca aceștia să menționeze vreun punct de vedere scris comisiei în cadrul declarației oferite la începutul inventarierii sau al formulării de eventuale obiecțiuni cu privire la constatarea lipsurilor de materiale și echipamente pe fiecare reper în parte, ceea ce în mod evident înseamnă că și-au asumat constatările respective. Mai mult decât atât, nici în cadrul cercetărilor disciplinare effectuate valorile constatate ca diferențe negative la inventariere nu au fost contestate de către persoanele cercetate,.
Prin explicațiile oferite, fostul salariat a menționat faptul că datorită unui flux mare al materialelor către punctul de lucru Tulcea, nu a reușit să își îndeplinească atribuțiunile de serviciu, deși acesta avea ca obligații, potrivit fișei postului, astfel cum le-am detaliat mai sus: " - răspunde de gestiunea din Punctul de Lucru, de tot ce intra si iese din aceasta gestiune, precum si de ordinea, controlul si evidenta materialelor din gestiune:
-efectuează încărcări si descărcări ale bunurilor singur sau cu ajutorul colegilor, conform dispozițiilor anterioare referitoare la destinație, produse si cantități;
-recepționează materialele si echipamentele si verifica intotdeauna exactitatea documentelor acestora (in cazul diferențelor se obliga
anunțe imediat factorii implicați)";
- operează în Socrate toate intrările si ieșirile din magazie";
- propune și urmărește soluționarea tuturor problemelor legate de gestiunea sa",
ceea ce demonstrează în mod evident abaterile de la disciplina în muncă.
Invocarea in încercarea de disculpare de către fostul salariat B. C. a unor probleme in urmărirea traseului materialelor si echipamentelor in cadrul Punctului de lucru Constanta nu constituie elemente de natura sa il exonereze de răspunderea disciplinara in producerea neconformitatilor susmenționate, acesta având obligația de a urmări soluționarea tuturor problemelor legate de gestiunea sa, sens in care trebuia sa verifice exactitatea documentelor corespunzătoare sculelor, materialelor si echipamentelor, sa se informeze si sa verifice, respectiv sa predea pe baza de semnătura toate aceste repere, daca s-ar fi produs o asemenea operațiune . Susținerea contestatorului privind inexistenta unui punct de lucru la municipiul Tulcea este de asemenea, neconforma realității, existând închiriat si un spațiu pentru organizarea unei magazii de materiale si echipamente.
De altfel, toate aceste aspecte privind eventuale dificultăți in derularea sarcinilor de serviciu contestatorul nu le-a adus la cunoștința conducerii executive, neîntocmind nicio informare/raport în acest sens, neîndeplinirea sarcinilor de serviciu si sub acest aspect potrivit fișei postului având drept consecință crearea situației respective.
Pentru toate aceste considerente, pârâta apreciază că salariatul nu si-a îndeplinit sarcinile de serviciu, cu încălcarea grava a Regulamentului Intern de Funcționare a Societății, care prevede la cap. V ca obligații ale salariatului:
-sa folosească timpul de munca pentru îndeplinirea la termenele stabilite, a sarcinilor si atribuțiilor ce le revin potrivit funcției pe care o au, respectiv in conformitate cu dispozițiile date de către șefii ierarhici si potrivit atribuțiilor stabilite in fisa postului;
-să studieze si sa-si însușească temeinic actele normative din domeniul in care își desfășoară activitatea fiecare. Necunoașterea acestor documente nu constituie temei pentru absolvirea salariaților de responsabilitățile ce le revin in cazul neîndeplinirii sarcinilor repartizate;
-să își perfecționeze nivelul pregătirii profesionale, sa-si asigure un grad de instruire corespunzător exigentelor impuse de calitatea de salariat al Societății...;
- să înștiințeze de îndată superiorii ierarhici, in cazul in care au luat la cunoștința de existenta unor nereguli, abateri ori alte aspecte care prejudiciază interesele Societății."
De asemenea, la Cap. VII - Răspunderea disciplinara din Regulamentul Intern de Funcționare la pct. 8 se menționează expres faptul ca "Următoarele abateri sunt considerate grave si duc la desfacerea disciplinara a contractului individual de munca: a) e) orice fapta susceptibila a pune in pericol ... integritatea bunurilor Societății; f) neglijenta, daca prin aceasta s-au adus prejudicii materiale sau morale importante Societății...;", ceea ce demonstrează, cu atât mai mult, temeinicia aplicării sancțiunii disciplinare respective.
Trebuie avut in vedere si faptul ca in toata perioada in care si-a desfășurat
activitatea contestatorul in cadrul S.C. RCS&R. S.A., acesta nu a adus la cunoștința conducerii executive, neîntocmind nicio informare/raport în acest sens, despre eventuale probleme, nereguli, abateri care au avut in mod evident ca finalitate prejudicierea intereselor societății, ceea ce - de asemenea - reprezintă încălcarea disciplinei in munca prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului, având drept consecință crearea situației respective.
Contestatorul încearcă sa inducă in eroare instanța de judecata, susținând in mod nereal ca in decursul timpului acesta a avut o conduita ireproșabila in cadrul RCS&R. S.A., ca nu a mai săvârșit alte abateri la disciplina in munca - nimic mai neadevărat.
Astfel, in decursul timpului salariatul B. C. a săvârșit o . abateri disciplinare privitoare la modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, fiind sancționat, printre altele, după cum urmează: decizia nr._/27.10.2011 cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 3 luni pentru probleme de gestionare a bunurilor, decizia nr.3513/17.11.2010 pentru neverificarea numerică a unui lot de telefoane mobile.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, motivată de împrejurarea că prezenta contestație a fost înregistrată la data de 23.04.2013 în condițiile în care decizia de concediere a fost comunicată la 20.03.2013 ,însă acțiunea a fost depusă la poștă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 18.04.2013 .Totodată reclamantul arată că angajatorul a descris generic faptele, data săvârșirii pretinsei fapte ce constituie abatere disciplinară nu este precizată n mod corect deoarece se arată că intervalul în care s-a procedat la preluarea în gestiune cu diferențe ar fi 01-9.11.2013 iar la data formulării contestației nu se ajunsese în luna noiembrie 2013.
Reclamantul apreciază că nu sunt arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului.
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților și proba testimonială.
La termenul din 13.08.2013 instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajat al pârâtei . în funcția de magaziner începând cu 12.03.2007 în baza contractului individual de muncă nr.2840/2007 inițial pe perioadă determinată de 2 luni, perioadă modificată prin actul adițional nr.4621 din 2.05.2007 când durata contractului a fost modificată, reclamantul fiind angajat pe perioadă nedeterminată.
Prin decizia nr.DJ/3147/6.03.2013 reclamantului i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă .
În motivare se arată că prin referatul nr.397/6.02.2013 se sesizează faptul că în intervalul 01-9.11.2013 reclamantul a procedat la preluarea fizică în gestiunea C. a unor diferențe fizice majore de lungimi ale colacelor de fibră optică predate de către societățile subcontractoare ca efect al recuperării din teren(urmare a dezafectării unor rețele de telecomunicații pe raza municipiului C.), cu consecința întocmirii de bonuri de primire care nu au cuprins valorile reale de fibră optică intrate în gestiune, fapt ce a avut drept consecință afectarea patrimoniului RCS&R. prin înregistrarea neconformă realității în gestiunea „magazie C. „ cu mari diferențe scriptice cabluri –respectiv nu mai puține de 87.553 ml de cabluri (cantități care nu s-au confirmat urmare a verificărilor faptice și scriptice efectuate, în sensul că în magazia respectivă erau înregistrați scriptic 262.081 ml de cabluri recuperate suprafața totală a rețelelor de telecomunicații dezafectate potrivit hărților Departamentului Tehnic înregistra un număr de doar_ ml iar subcontractorii au raportat de fapt număr de_ ml de cabluri predate, iar prin referatul nr.396/6.02.2013 se sesizează abaterile săvârșite de către salariat în îndeplinirea atribuțiilor de cogestionar ce constau în lipsuri în gestiunea Magazie C. în valoare de 34.014, 68 lei la momentul inventarierii anuale efectuate în intervalul 07-11.01.2013 în conformitate cu prevederile legii nr.82/1991 ,ale ordinului nr.2861/2009 și ale legii nr.22/1969 lipsuri pe care salariatul nu a putut să le justifice la acel moment, cu consecința afectării patrimoniului societății.
Din analiza acestor mențiuni rezultă cele două fapte calificate de către pârâtă ca abateri disciplinare ce au condus la aplicarea sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă.
Referitor la excepției tardivității emiterii decizie contestate instanța urmează a o respinge având în vedere că termenul de 30 zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura societății, astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casație prin decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii nr.16/2012 .
Cum procesul verbal de finalizare a cercetării disciplinare a fost emis la data de 25.02.2013 iar decizia contestată a fost emisă la 6.03.2013, rezultă că acest termen a fost respectat.
În ceea ce privește încălcarea terenului de 5 zile stabilit de art.252 alin.3 pentru comunicarea deciziei de sancționare, nu este aplicabilă sancțiunea nulității absolute a deciziei comunicate cu depășirea acestui termen atât timp cât legiuitorul nu a prevăzut în mod expres o asemenea sancțiune cum a făcut-o în alineatul 2 al aceluiași text.
În ceea ce privește temeinicia deciziei de sancționare, instanța reține următoarele:
Din referatul nr.396/6.02.2013 rezultă că urmare a inventarierii anuale a gestiunii magazie efectuată în conformitate cu prevederile legii contabilității nr.82/1991, ale legii nr.22/1969, ale ordinului nr.2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii operațiune desfășurată în intervalul 7-11.01.2013, a fost întocmite documentele centralizatoare ale inventarierii și a confruntării situației faptice cu cea scriptică s-au constatat minusuri de materiale în valoare de 34.041, 68 lei .Ulterior demarării demersului judiciar, în cursul judecății pârâta a finalizat inventarierea gestiunilor de tip magazie rezultând așa cum rezidă din referatul nr.2451/21.08.2013 un prejudiciu de 4337, 54 lei la care se adaugă TVA de 1.041 lei. Având în vedere că referatul nr.396/6.02.2013 a stat la baza emiterii deciziei de sancționare contestate așa cum rezultă din cuprinsul acesteia, iar valoarea prejudiciului final înregistrat de pârâtă urmare a finalizării inventarului anual este cu mult diminuată, instanța apreciază că decizia de sancționare este netemeinică atât timp cât prejudiciul mare înregistrat inițial a condus la individualizarea sancțiunii aplicate.
În ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina reclamantului respectiv preluarea fizică în gestiunea societății a unor diferențe fizice majore de lungimi ale colacilor de fibră optică predați de către societățile subcontractoare ca efect al recuperării din teren cu consecința întocmirii de bonuri de primire care nu au cuprins valorile reale de fibră optică intrate în gestiune, instanța reține că, într-adevăr, în calitate de magaziner reclamantul avea atribuții specifice gestionarului în privința cărora operează prezumția de culpă în producerea prejudiciului în sensul angajării unei eventuale răspunderi patrimoniale însă prezumția de culpă nu funcționează și în ceea ce privește răspunderea disciplinară urmând ca faptele considerate ca abateri să fie examinate de instanță. Atât în cursul cercetării disciplinare cât și în cursul judecății reclamantul arătat că fizic era imposibilă măsurarea întregii cantități de cabluri predate de către subcontractori în condițiile în care zilnic se preda o medie de_ metri lineari de cablu .
Susținerea reclamantului este întărită și de declarația martorei Monor M., contabilă în cadrul societății și semnatară a referatelor avute în vedere de către pârâta la emiterea deciziei care a susținut că un gestionar și un manipulant nu ar fi putut măsura într-o săptămână 262.000 ml de cablu .Aceeași martoră a declarat că gestionarul ar fi putut sesiza conducerea unității cu privire la acest aspect . Însă ceea ce se impută reclamantului este preluarea fizică în gestiunea societății a unor diferențe fizice majore de lungimi ale colacilor de fibră optică predați de către societățile subcontractoare și nu neaducerea la cunoștința societății a deficiențelor constatate. Atât martora cât și reclamantul au confirmat că aceste cabluri erau depozitate în mare parte în exteriorul magaziei existând astfel posibilitatea sustragerii acestora . M. mult, în acest sens a fost depus la dosarul cauzei procesul verbal din 3.03.2013 prin care se atestă predarea și respectiv primirea a aproximativ 50 kg de cablu sustras în data de 3.03.2013 din curtea AGROSTAR. Este adevărat că acest proces verbal vizează fapte ulterioare celei reținute în sarcina reclamantului, însă este relevant pentru reținerea situației de fapt și susținerea apărărilor reclamantului referitoare la lipsa vinovăției . Așadar atât timp cât reclamantul nu avea posibilitatea fizică de a măsura întreaga cantitate de cablu recepționată de la subcontractori, cât timp pârâta nu a întreprins măsuri active menite a realiza această activitate nu poate imputa reclamantului deficiențele fizice între materialul predat și cel evidențiat în registrele societății pentru a antrena cu succes răspunderea disciplinară a salariatului.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite acțiunea, va dispune anularea deciziei nr.DJ 3147/6.03.2013 emisă de pârâtă .
De asemenea, ca o consecinta a anularii deciziei, se dispune reintegrarea reclamantului în funcția detinuta anterior conform art. 80 alin.2 Codul muncii și va fi obligata pârâta la plata despagubirilor prevăzute de art/ 80 alin.1 din Codul muncii, respectiv a plății către reclamant a drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective în funcție.
Pârâta, parte căzută în pretenții, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, onorariu avocat, către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității emiterii deciziei contestate ca nefondată.
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. C., cu domiciliul în C., .. 14, ..A, ., județul C., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, .. 75, .. Building, ..5.
Anulează decizia nr.DJ 3147/6.03.2013 emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantului pe postul avut anterior emiterii deciziei anulate.
Obligă pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective în funcție.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
L. N.
GREFIER,
R. B.
Tehnored.jud.D.I.F. 3.04.2014
2 .
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2377/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
