Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2377/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2377/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 6125/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2377
Ședința publică din 8 octombrie 2014
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
L. N.
GREFIER – R. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. I., cu domiciliul în C., ., la avocat F. P. din localitatea O., ., județul C., în contradictoriu cu pârâta . SRL – C., Incinta Port, Cămin Poarta 2, ., având ca obiect contestație decizie concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 8 octombrie 2014, când a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea formulată de reclamantul Chriac I. în contradictoriu cu pârâta . SRL înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub r._ se solita anularea deciziei nr.270/22.05.2013 prin care i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, reintegrarea în funcția deținută anterior, plata tuturor drepturilor de natură salarială de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrare, plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul arată că prin decizia contestată i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă reținând în decizie că se face vinovat de acțiuni sau inacțiuni săvârșite în data de 7.05.2012 care au avut drept consecință căderea peste bordul navei și dispariția angajatului timonier G. Nicușor I., mai exact faptul că acest salariat nu purta vesta de salvare.
Reclamantul susține că fapta imputată, respectiv căderea și dispariția salariatului nu corespunde inacțiunilor sale reproșate expres și anume că aceste nu purta vestă de salvare el căzând nu pentru că nu avea vestă ci pentru că ambarcațiunea nu era dorată cu centuri de siguranță culpa fiind în exclusivitate a angajatorului .
Reclamantul susține că a intrat în tura din data de 7.05.2013 la ora 18:30 schimbându-l pe ofițerul P. M. preluând echipajul acestuia respectiv pe timonierul G. Nicușor I. și motoristul B. C. care erau în program de la ora / 30 dimineața iar până la ora incidentului în cauză, ora 22 executase 10 manevre și aveau 17 ore de muncă neîntrerupte în condițiile în care conform art.115 alin.2 c.muncii prevede că după 12 ore de muncă repaosul este obligatoriu 24 ore.
Reclamantul apreciază că două au fost cauzele căderii acelui salariat peste bord, respectiv:oboseala excesivă și lipsa centurii de siguranță, ambele cauze datorându-se culpei exclusive a angajatorului, iar lipsa vestei de salvare se datorează culpei exclusive a salariatului, aspect pe care reclamantul susține că nu avea cum să îl prevadă.
În continuare reclamantul învederează că salariații nu au obligația de a purta vesta de salvare când stau în interior ci doar la ieșirea în spațiul de siguranță, pe puntea navei .La momentul incidentului era ora 22 întuneric cu luminile în interior stinse pentru a avea vizibilitate, reclamantul efectuând manevra de alipire la navă ceea ce necesita toată atenția reclamantului, acesta neavând cum să vadă în spatele său noapte dacă timonierul iese pe punte cu sau fără vestă . reclamantul arată că l-a văzut pe G. Nicușor preț de câteva secunde fără vestă când era prea târziu în sensul că acesta căzuse deja peste bord și nu a putut decât să ia măsurile de salvare.
Reclamantul apreciază că timonierul nu avea nicio șansă de supraviețuire cu sau fără vestă raportat la locul în care a căzut, lângă elicele în funcțiune ale unei nave de mare tonaj care produc o forță de absorbție la care nu poate rezista nimic. Instructajele de protecție a muncii au fost făcute de alte persoane reclamantul fiind la prima tură de lucru cu acest timonier.
Reclamantul a atașat cererii decizia contestată și interogatoriul propus a fi administrat pârâtei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată .
Față de susținerile reclamantului că nu are nicio culpă care ar aparține angajatorului pârâta arată că așa cum rezultă din certificatul de siguranță a construcției și echipamentelor navei rezultă fără tăgadă că echipamentele de siguranță necesare pentru operarea navei sunt redate la punctul 2.1, respectiv:plute de salvare, colaci de salvare, veste de salvare, transpodere radar VHF de emisie-recepție, mijloace pirotehnice, rachete parașută, facle, semnale fumigene plutitoare, centura de siguranță nefiind considerată de constructor și autoritățile abilitate în domeniu ca fiind obligatorie .
Se mai susține că activitatea desfășurată la bord presupune mobilitate aspect incompatibil cu ideea ca marinarul să stea blocat în centura de siguranță
Totodată pârâta arată că susținerile reclamantului că persoana dispărută în ziua evenimentului lucra de o perioadă de timp mai mare decât durat legală de lucru sunt nefondate așa cum rezultă din procesul verbal de control nr._..se mai arată că reclamantul și-a încălcat obligația legală și contractuală de a lua măsuri pentru respectarea de către echipaj a normelor de securitate și sănătate în muncă, nu asigurat măsurile de prevenire, nu a acționat în vederea protecției lucrătorilor și înlăturării riscurilor profesionale –în mod special riscul profesional definit de F48:Neutilizarea mijloacelor individuale de salvare(vesta de salivare) în timpul manevrelor, nu și-a îndeplinit culpabil atribuțiile de serviciu privind organizarea și conducerea echipajului și activităților la bord, prin faptul că nu a luat măsuri concrete pentru respectarea de către echipaj a normelor de securitate la bord, nu a respectat prevederile legislației în domeniul securității și sănătății muncii și aplicarea acestora, nu și-a îndeplinit atribuțiile de organizare, coordonare și control, nu a luat măsuri ferme privind îndeplinirea în bune condiții a obligațiilor ce îi revin echipajului, și-a desfășurat activitatea din acest punct de vedere în mod defectuos punând în pericol viața în timpul procesului de muncă ce a avut drept urmări producerea de consecințe grave, producerea unui accident și dispariția subordonatului încălcând astfel cu vinovăție obligațiile stabilite în contractul individual de muncă, Regulamentul intern, fișa postului și contractul colectiv de muncă.
Astfel în calitate de căpitan reclamantul nu a verificat dacă echipajul îndeplinește condițiile necesare participării la efectuarea manevrelor, în special nu a verificat dacă acesta poartă echipamentul individual de protecție obligatoriu și nu a luat măsuri față de neîndeplinirea acestei obligații .
Răspunsurile la chestionarul solicitat de comisia de cercetare disciplinară nu sunt concordante, reclamantul trebuind să își îndeplinească atribuțiile .Se mai susține că reclamantul trebuia să verifice dacă membrii echipajului poartă vesta de salvare nu în clipa în care s-a produs accidentul ci la momentul în care nava a pornit .
Pârâta a anexat cererii înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților și proba cu martori.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul C. I. a fost angajat al societății pârâte . SRL în funcția de căpitan maritim portuar așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.443/16.05.2011 .
Prin decizia nr.270/22.05.2013 a fost aplicată reclamantului sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă începând cu data de 22.05.2013 reținându-se că prin acțiunile și inacțiunile sale reclamantul și-a încălcat obligațiile referitoare la obligația legală și contractuală de a lua măsuri pentru respectarea de către echipaj a normelor de securitate și sănătate în muncă, nu asigurat măsurile de prevenire, nu a acționat în vederea protecției lucrătorilor și înlăturării riscurilor profesionale –în mod special riscul profesional definit de F48:Neutilizarea mijloacelor individuale de salvare(vesta de salivare) în timpul manevrelor, nu și-a îndeplinit culpabil atribuțiile de serviciu privind organizarea și conducerea echipajului și activităților la bord, prin faptul că nu a luat măsuri concrete pentru respectarea de către echipaj a normelor de securitate la bord, nu a respectat prevederile legislației în domeniul securității și sănătății muncii și aplicarea acestora, nu și-a îndeplinit atribuțiile de organizare, coordonare și control, nu a luat măsuri ferme privind îndeplinirea în bune condiții a obligațiilor ce îi revin echipajului, și-a desfășurat activitatea din acest punct de vedere în mod defectuos punând în pericol viața în timpul procesului de muncă ce a avut drept urmări producerea de consecințe grave, producerea unui accident și dispariția subordonatului încălcând astfel cu vinovăție obligațiile stabilite în contractul individual de muncă, Regulamentul intern, fișa postului și contractul colectiv de muncă.
Astfel în calitate de căpitan reclamantul nu a verificat dacă echipajul îndeplinește condițiile necesare participării la efectuarea manevrelor, în special nu a verificat dacă acesta poartă echipamentul individual de protecție obligatoriu și nu a luat măsuri față de neîndeplinirea acestei obligații.
Prealabil aplicării sancțiunii disciplinare a avut loc cercetarea disciplinară a reclamantului finalizată cu procesul verbal nr.645/17.05.2013.
Sub aspect formal, decizia trebuie să cuprindă în conținutul său, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancțiunea poate fi contestată si instanța competentă la care sancțiunea poate fi atacată.
În decizia de sancționare a fost expusă situația de fapt reținută de comisia de cercetare disciplinară, dar și apărările formulate de salariat, care a învederat comisiei că a folosit alcool sanitar pentru dantură.
Instanța reține că, sub aspect formal, și celelalte exigențe legale au fost respectate, împrejurare în care se va trece la analiza temeiniciei sancțiunii aplicate.
Conform disp. art.247 din Codul muncii angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care a cesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În cauză, față de faptele ce au fost reținute în sarcina contestatorului, se constată că acestea nu sunt imputabile reclamantului, neputând fi calificate drept abateri disciplinare pentru care angajatorul să fie îndrituit a aplica o sancțiune disciplinară.
Astfel că, în referire la aspectele menționate în referatul cu privire la evenimentul produs în data de 7.05.2013 se consemna că în data de 7 mai 2013 în jurul orei 22 00 P/M C. S. Services 14 având echipajul format din C. Maritim –C. I., Motorist B. C. și Marinar G. Nicușor, aflată în serviciul de pilotaj a participat la debarcarea pilotului A. de la M/V INVENTANA de 198,3 m plecare din dana 11 .Vântul bătea din direcția NE cu forța 2-3 Bf, la lipirea de navă marinarul aflat în prova babord s-a dezechilibrat și a căzut între pilotină și navă, căpitanul anunțând autoritățile portuare și începând căutarea marinarului în apă, din declarațiile verbale ale membrilor de echipaj rămași marinarul G. Nicușor nu purta vesta de salvare, obligatorie pe timpul serviciului.
În procesul verbal de finalizare a cercetării disciplinare au fost reținute drept cauze și persoane responsabile de producerea accidentului :nerespectare de către timonierul G. Nicușor I. a obligației de a purta vesta de salvare pe timpul manevrelor și neluarea măsurilor de protecție proprie știindu-se că la lipirea pilotinei de o altă navă sau cheu se produce un șoc ce duce la dezechilibrarea persoanelor ce nu se țin de balustrade, neurmărirea și neluarea niciunei măsuri de către căpitanul C. I. a respectării de către membrii echipajului a obligației de a se asigura permanent împotriva dezechilibrării și căderii în timpul deplasării și lucrului pe punte, dezechilibrarea datorată mișcărilor de ruliu și tangaj ale navei dar și șocului la lipirea de o altă navă sau cheu, căpitanul a permis participarea la manevra a timonierului fără a purta vestă de salvare.
Atât reclamantul cât și martorul B. C. au declarat că anterior, la celelalte manevre, timonierul G. Nicușor a purtat vesta de salvare. Totodată, instanța reține că într-adevăr conform fișei postului reclamantul avea obligații referitoare la securitatea și sănătatea în muncă printre care și acelea de a evalua riscurile pentru securitatea și sănătatea în muncă, de a asigura măsuri de prevenire și coordonare a acțiunilor în vederea protecției lucrărorilor și prevenirii riscurilor profesionale însă aceste obligații nu pot fi absolutizate .
Astfel, în cazul particular al incidentului din data de 7 mai 2013, atât reclamantul cât și martorul B. C. au declarat că în interiorul navei era în întuneric pentru a asigura căpitanului o vizibilitate bună la efectuarea manevrei, vestele de salvare erau de culoare închisă fiind greu vizibile în condițiile în care așa cum s-a arătat încăperea era neluminată, iar executarea manevrei impunea atenția sporită a reclamantului la efectuarea lipirii pilotinei de nava de unde trebuia preluat pilotul acesta neavând posibilitatea de a verifica modul de echipare a timonierului în momentul ieșirii acestuia pe puntea pilotinei, printr-un spațiu aflat în spatele reclamantului.
De asemenea, atât martorul cât și reclamantul au susținut inexistența obligație de a purta vesta de salvare în interiorul navei obligației existentă doar în spațiul de siguranță, astfel încât chiar dacă reclamantul ar fi avut posibilitatea de a constata că timonierul ,anterior demarării manevrei, nu ar fi purtat echipamentul individual de salvare nu ar fi putut impune acestuia o asemenea obligație.
Susținerile din procesul verbal nr.645/17.05.2013 și care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare sunt astfel contrazise atât de afirmațiile reclamantului din faza de cercetare disciplinară, din răspunsurile la interogatoriul luat în fața instanței și din declarațiile martorului B. C., astfel încât instanța constată caracterul nefondat al faptelor reținute de către angajator și care au constituit temeiul de fapt al aplicării sancțiunii disciplinare.
În ceea ce privește declarațiile martorului M. D. referitoare la obligațiile reclamantului de a obliga personalul care nu poartă vestă de salvare să facă acest lucru și cele referitoare la culoarea portocalie a vestei de salvare, instanța urmează a le înlătura ca subiective având în vedere pe de o parte că acest martor îndeplinește o altă funcție decât reclamantul astfel încât nu poate face aprecieri referitoare la obligațiile ce derivă dintr-o altă funcție, iar în ceea ce privește culoarea vestelor de la bordul pilotinei ,fotografiile depuse la dosarul cauzei cât și declarațiile martorului B. C. îmbarcat în ziua incidentului la bordul pilotinei și cele ale reclamantului dovedesc că vestele de salvare aveau culoarea albastru închis.
În consecință, aspectele învederate de către pârâtă, potrivit cărora reclamantul a săvârșit abateri disciplinare nu se bazează decât pe procesul verbal nr.645/17.05.2013 fără însă a fi susținute de fapte pertinente și probate.
Astfel, constatând caracterul nefondat al faptei reținute în sarcina reclamantului instanța urmează a dispune anularea deciziei nr. 270 din 22.05.2014 de sancționare disciplinara cu desfacerea contractului individual de muncă, fiind netemeinică, instanța va dispune anularea acesteia.
Corespunzător soluției de anulare a deciziei contestate, instanța va dispune, cu titlu de restabilire a situației anterioare ca efect al nulității, obligarea pârâtei să plătească reclamantului sumele reprezentând drepturi salariale reținute în baza acestor decizii.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 NCPC, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada efectuării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. I., cu domiciliul în C., ., la avocat F. P. din localitatea O., ., județul C., în contradictoriu cu pârâta . SRL – C., Incinta Port, Cămin Poarta 2, .,.
Anulează decizia nr. 270/22.05.2014 emisă de pârâta . C..
Obligă pârâta la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior aplicării sancțiunii disciplinare.
Obligă pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale de care ar fi beneficiat reclamantul de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Respinge capătul de cerere referitor la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședința publică din 8.10.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
L. N.
GREFIER,
R. B.
Tehnored.jud.D.I. F.
15.10.2014
2 .
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2865/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 654/2014.... → |
|---|
