Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2268/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2014

Sentința nr. 2268/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 1503/118/2014

Dosar nr._

TRIBUNALUL C.

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.2268

Ședința publică din 02 octombrie 2014

PREȘEDINTE – A. N.

ASISTENȚI JUDICIARI

L. N.

G. C.

GREFIER – M. M.

Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect contestație decizie de pensionare, acțiune formulată de reclamantul D. M. domiciliat in C., ., ..A, . cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in . C, județul C.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.09.2014 și 02 octombrie 2014 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:

TRIBUNALUL

Asupra cauzei civile de față:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul C., secția I civilă sub nr. _ /2013, reclamantul D. V. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. ca instanța să dispună anularea deciziei de pensionare nr._/31.01.2014 ca netemeinică și nelegală, cu obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei prin luarea în considerare a sporurilor pentru orele de muncă prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, sporul în acord global, sporul pentru orele de dormitor, sporul pentru orele suplimentare, sporul pentru condiții periculoase, sporul de conducere simplificată a locomotivei, sporul pentru școala personalului, sporul de noapte și cu valorificarea primelor și a sumelor reprezentând ore de sărbătoare, conform următoarelor adeverințe: TP1/5366/17.12.2012, TP1/5367/17.12.2012, TP1/5368/17.12.2012, TP1/5369/17.12.2012, TP1/5370/17.12.2012, TP1/5371/17.12.2012, TP1/5372/17.12.2012, 176/07.01.2013 și 280/23.01.2013.

În motivare, reclamantul susține că prin cererea nr._/30.01.2013 a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, conform Legii nr. 263/2010.

Prin decizia nr._/31.01.2014 emisă de C. Județeană de Pensii C. s-a admis cererea reclamantului de pensionare și s-a stabilit pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 01.02.2013, avându-se în vedere un stagiu total de cotizare realizat de 44 ani, 9 luni și 18 zile, respectiv un stagiu complet de cotizare prevăzut de lege utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, conform legii.

Reclamantul mai susține că a formulat contestație împotriva acestei decizii, însă pârâta a respins-o cu motivarea că sporurile la care fac referire adeverințele menționate nu au un caracter permanent și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.

Reclamantul arată că determinarea punctajului mediu anual trebuia să se realizeze în raport de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, nu de 25 de ani astfel cum în mod eronat a procedat pârâta.

În drept, s-a invocat art. 151 al. 2 din Legea nr. 263/2010.

În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Au fost anexate adeverințele menționate, contestație administrativă, decizia_/31.01.2014 emisă de C. Județeană de Pensii C..

Pârâta C. Județeană de Pensii C. nu a depus la dosar întâmpinare, însă a anexat note scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Pârâta a motivat nevalorificarea adeverințelor de care se prevalează reclamantul, susținând că veniturile cuprinse în acestea nu au un caracter permanent, conform Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.

În drept, s-a invocat Legea nr. 263/2010.

În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

A fost anexat dosarul administrativ.

Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:

Prin decizia nr._/31.01.2014 emisă de C. Județeană de Pensii C. s-au stabilit drepturi de pensie pentru limită de vârstă în favoarea reclamantului, plata drepturilor urmând a se face începând cu 01.02.2013.

Prin aceeași decizie s-a stabilit că sumele reprezentând sporuri în acord global, prime, ore suplimentare, conducere simplificată, ore școală, ore dormitor, ore de muncă prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale nu s-au valorificat, întrucât acestea nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în Anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011.

Contestația formulată de reclamant împotriva acestei decizii a fost respinsă de pârâtă, cu aceeași motivare.

Verificând adeverințele nr. TP1/5366/17.12.2012, TP1/5367/17.12.2012, TP1/5368/17.12.2012, TP1/5369/17.12.2012, TP1/5370/17.12.2012, TP1/5371/17.12.2012, TP1/5372/17.12.2012 emise de Sucursala Muntenia Dobrogea-Centrul Zonal de Marfă C.-Depoul CFR Palas, respectiv nr. 176/07.01.2013 și 280/23.01.2013 emise de S.C. Oil Terminal S.A., instanța reține că pentru veniturile expuse în acestea unitatea angajatoare a virat CAS individual sau la total fond salarii, după caz, aspect care nu este de altfel contestat de pârâtă.

În Decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța supremă statuează faptul că "(...) în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au "încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii" . În partea finală a deciziei, se concluzionează că în condițiile in care se constată de către instanțele investite cu cererea de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariate angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariate suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariate suplimentare obținute de către salariați, aceste venituri vor fi valorificate la determinarea dreptului de pensie.

Art. 4 alin 3 din O.U.G. 4/2005 dispune că angajatorii poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea adeverințelor care atestă sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.

În temeiul Legii nr. 263/2010, principiul contributivității impune ca la calculul pensiei să fie luate în considerare toate sporurile/veniturile pentru care s-a calculat și s-a plătit contribuția de asigurări sociale, indiferent dacă acestea au făcut parte sau nu din baza de calcul a pensiilor, atât timp cât dovada încasării lor, a plății contribuției individuale de asigurări sociale este atestată prin adeverință emisă de angajator.

În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 si art. 164 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 4/2005.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.

Este de menționat în acest sens și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza A. M. F. s.a. impotriva României, prin care Curtea, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este și cauza C. Abaluță s.a. împotriva României).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, hotărârea în cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.

Cât privește capătul de cerere având ca obiect recalcularea pensiei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, verificând înscrisurile depuse de pârâtă la dosar, instanța reține că nu există un temei juridic pentru reținerea acestuia.

Pe cale de consecință, instanța va respinge ca nefondată acțiunea pe capătul de cerere având ca obiect recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Pentru aceste considerente, văzând și art. 149 și urm. din Legea nr. 263/2010 cu modificările ulterioare, instanța urmează a admite în parte acțiunea reclamantului și va dispune anularea deciziei nr._/31.01.2014 emisă de C. Teritorială de Pensii C..

Instanța va obliga în consecință pârâta C. Teritorială de Pensii C. să emită o nouă decizie în favoarea reclamantului, cu luarea în considerare a următoarelor:

-adeverința nr. TP1/5366/17.12.2012 emisă de Sucursala Muntenia Dobrogea-Centrul Zonal de Marfă C.-Depoul CFR Palas;

-adeverința nr. TP1/5367/17.12.2012 emisă de Sucursala Muntenia Dobrogea-Centrul Zonal de Marfă C.-Depoul CFR Palas;

-adeverința nr. TP1/5368/17.12.2012 emisă de Sucursala Muntenia Dobrogea-Centrul Zonal de Marfă C.-Depoul CFR Palas;

-adeverința nr. TP1/5369/17.12.2012 emisă de Sucursala Muntenia Dobrogea-Centrul Zonal de Marfă C.-Depoul CFR Palas;

-adeverința nr. TP1/5370/17.12.2012 emisă de Sucursala Muntenia Dobrogea-Centrul Zonal de Marfă C.-Depoul CFR Palas;

-adeverința nr. TP1/5371/17.12.2012 emisă de Sucursala Muntenia Dobrogea-Centrul Zonal de Marfă C.-Depoul CFR Palas;

-adeverința nr. TP1/5372/17.12.2012 emisă de Sucursala Muntenia Dobrogea-Centrul Zonal de Marfă C.-Depoul CFR Palas;

-adeverința nr. 176/07.01.2013 emisă de S.C. Oil Terminal S.A.;

-adeverința nr. 280/23.01.2013 emisă de S.C. Oil Terminal S.A.

Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în accepțiunea art. 453 Cod pr. civilă, cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani, pe care trebuie sa le suporte părțile în legătură cu activitatea procesuală.

Reținând culpa procesuală a pârâtei, aceasta din urmă va fi obligată în consecință la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamant, în limita pretențiilor admise, conform art. 453 Cod procedură civilă, ținând seama de chitanța aflată la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea formulată de reclamantul D. M. domiciliat in C., ., ..A, . cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in . C, județul C.

Anulează decizia pârâtei nr._/31.01.2014.

Obligă pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei, cu luarea în considerare a următoarelor adeverințe: