Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2886/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2886/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 5834/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2886
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2014
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
L. N.
GREFIER – R. B.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamanții P. N., S. I., M. I., P. M., L. N., D. V., M. C., R. C., M. V., P. P., V. M., E. T.I., B. M., D. D., B. V., T. S., B. V., C. C. C., B. E., C. G., N. S., B. D., G. V., S. C., L. N., A. S., A. I., B. I., C. V., R. D., V. J., S. M., R. P., N. M., C. M., O. V., P. V., B. A., D. S. S., A. M., D. I., N. I., N. M., S. A., N. G., T. I., B. M., U. N., U. M., C. F., G. S., C. M., O. S., I. S., G. A., I. S., P. D., M. A., A. C., G. D., P. R., B. A., M. G., S. R., M. M., P. B., B. C., B. A., D. P., S. G., D. M., T. G., P. G., M. V., S. D., C. M., S. F., T. I., I. I., I. V., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 5 noiembrie 2014, respectiv 19 noiembrie 2014, când a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea formulată de reclamanții P. N. CU D. ALES,, S. I., M. I., P. M.,, L. N., D. V., M. C.,, R. C., M. V., P. P., V. M.,, E. T.I., B. M., D. D., B. V., T. S., B. V., C. C. C., ,B. E., C. G., N. S., B. D., G. V.,, S. C.,, L. N.,, A. S., A. I., B. I., C. V., R. D., V. J., S. M., R. P., N. M., C. M., O. V., P. V., B. A., D. S. S., A. M., D. I., N. I., N. M., S. A., N. G., T. I.,, B. M.,, U. N.,, U. M., C. F., G. S., C. M., O. S., I. S., G. A.,, I. S.,, P. D.,, M. A., A. C., G. D., P. R., B. A., M. G., S. R., M. M., P. B., B. C., B. A., D. P., S. G.,, D. M.,, T. G.,, P. G., M. V., S. D., C. M., S. F., T. I., I. I., I. V. în contradictoriu cu pârâta . înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ se solicita obligarea paratei la plata către fiecare dintre reclamanți a sporului de vechime de 25 % cuvenit, retroactiv pe trei ani de zile anterior introducerii prezentei acțiuni si până la data concedierii.
În motivare se arată că reclamanții de la poziția 1-22 solicită aceste drepturi până în iunie 2012, data plecării din societate, iar reclamanții de la poziția 23-80 solicită acest spor până în decembrie 2011.
Reclamanții precizează încă de la început că acest spor de vechime cuvenit nu a fost introdus in salariu așa cum va pretinde in apărare pârâta, arătând că apărarea paratei este ca toate societățile din grupul R. au sporul inclus in salariu prin CCM pe anul 2001, lucru care s-a dovedit deja printr-o hotărâre irevocabila ca nu este real.
Astfel, in dosarul nr ._ salariații unei societăți din acest grup respectiv salariații . SRL au formulat o acțiune similara solicitând acordarea sporului de vechime cuvenit. In aceasta cauza angajatorul a susținut ca acest spor de vechime a fost introdus in salariu prin CCM-ul din anul 2001 ( mai exact printr-un act adițional nr. 10 din 30.03.2001 la CCM-ul din anul 1998 încheiat la nivelul Petromidia SA poziția 10 ), act adițional care arata explicit ca Începând cu data de 01.02.2001 vor fi introduse in salariu sporurile pentru condiții deosebite de munca prevăzute la art. 48 alin. 2 lit a la d adică spor pentru condiții grele, periculoase, nocive si penibile. "
Si instanța de fond si cea de recurs au argumentat in hotărârile pe care le anexam ca nu s-a făcut dovada ca sporul de vechime a fost introdus in salariu ceea ce ar fi presupus si dovada unui mecanism de majorare a salariului de baza in funcție de vechime. Astfel societatea parata trebuia sa facă dovada ca fie la momentul încheierii CIM fie in mod expres prin CCM pe unitate. Acest spor a fost introdus in salariu, urmat de introducerea efectiva a acestui spor in salariu, ceea ce in speța nu s-a întâmplat, hotărârea fiind irevocabila in sensul obligării acestei unități la plata acestui spor.
Având in vedere ca s-a demonstrat irevocabil ca la nivelul anului 2001 toți reclamanții care erau angajații paratei nu au beneficiat si de introducerea acestui spor de vechime in salariu, reclamanții consideră ca in speța nu este utila, concludenta si pertinenta efectuarea unei expertize contabile care sa cuantifice aceste drepturi, calculul matematic fiind extrem de simplu respectiv numărul de luni înmulțit cu 25 % din salariul de baza, aspect care in caz de divergenta poate fi calculat in faza de executare .
În drept reclamanții și-au întemeiat acțiune este întemeiata pe dispozițiile Contractului Colectiv de Munca pe Ramura Chimie si Petrochimie care se aplica paratei cuprinsa in mod expres in anexa la acest contract si care a fost prelungit pana la 31.07.2013 conform adresa_/691/DDS/17.05.2013.
In dovedire s-au solicitat înscrisuri, interogatoriu, eventual expertiza contabila.
Pârâta . a formulat în termenul legal întâmpinare prin are a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere următoarele argumente:
Contractul colectiv de muncă de muncă la nivelul ramurii Chimie și Petrochimie pe anii 2010-2012 pe care își întemeiază reclamanții acțiunea nu este și nu a fost niciodată aplicabil la nivelul R. SRL aspect confirmat de sentința civilă nr.4793/01.10.2012 a Tribunalului Prahova prin care a fost admisă acțiunea formulată de pârâta . și s-a constatat inaplicabilitatea la nivelul pârâtei a contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii Chimie și petrochimie pe anii 2010-2012 și a dispus anularea parțială a acestuia în sensul înlăturării poziției 167 din Anexa 1 la contract unde . era menționată printre societățile la nivelul cărora acest contract colectiv de muncă este aplicabil.
Cu privire la obligarea la plata sporului de vechime se arată că prin CCM la nivel . 2009-2012 partenerii au inclus clauza potrivit căreia „salariul cuprinde salariu de bază, adaosurile și sporurile …În cazul utilizări în contractul colectiv de muncă a cuvântului salariu fără altă precizare se va considera egal cu salariul de bază plus sporurile și adaosurile la salariu.” Mențiunea din contractele colective de muncă aplicabile la nivelul . privind includerea sporului de vechime în salariul de bază confirmă o situație de fapt preexistentă la nivelul întregului grup R. . Se mai susține că sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 2001 pentru salariații angajați la acea dată în cadrul R. Rafinare Complex Petromidia, iar o mare parte dintre salariații reclamanți sunt foști salariați ai . fiind ulterior transferați către .
Pârâta arată că textul art. 38 din Codul muncii stabilește interdicția încheierii unui act prin care unui salariat i s-ar limita sau ar renunța la drepturile ce îi sunt conferite prin lege, orice tranzacție prin care s-ar urmări renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi fiind lovită de nulitate și că este perfect acceptabil ca printr-o dispoziție de tipul celei ce se regăsește în art. 38 din Codul muncii să fie protejate drepturile legale ale unui salariat, însă analizând strict textul art. 38 din Codul muncii, se observă că nicăieri legiuitorul nu interzice renunțarea la un drept câștigat, ci numai renunțarea la dreptul recunoscut de lege. în consecință, în limitele stabilite de lege, partenerii sociali, patronul și sindicatele, sunt liberi să negocieze așa cum consideră.
Interdicția de renunțare la un drept recunoscut de lege (or, dreptul la plata sporului de vechime nu reprezintă un drept născut din lege, ci este rezultat al negocierii, drept născut din aplicarea unor dispoziții convenționale, in speța CCM la nivel de ramura Chimie Petrochimie pe care il invoca reclamanții) - impune numai imposibilitatea negocierii unor drepturi sub nivelul stabilit de lege.
Includerea sporului de vechime s-a făcut așadar începând cu anul 2001 pentru salariații angajați la acea data in cadrul R. Rafinare Complex Petromidia si R. Rafinare Rafinăria S.A. Ploiești, convenindu-se ca sporul de vechime la nivelul maxim de 25% sa fie inclus in salariu de baza pentru toți salariații (chiar daca nu toți aveau vechimea necesara care ar fi conferit dreptul la sporul de vechime in procent maxim).
Se mai susține că drepturile salariale ale angajaților nu au fost limitate sau diminuate prin absorbția sporului de vechime in salariul de baza in anul 2001. Sporurile pentru condiții de muncă precum și sporul de vechime au fost prevăzute, acordate și plătite în mod aparte până în februarie 2001, iar ulterior, prin includerea acestora în salariul de bază, operațiune perfect admisă de legislația în vigoare la acel moment, nu au determinat o scădere a salariului, ci dimpotrivă atât salariul de bază, cât și salariul brut și în special veniturile nete ale salariaților au crescut. Absorbția efectivă a sporului de vechime în salariul de bază rezultă fără dubiu din toate documentele care atestă acordarea și plata salariului (Fluturașii de plată, carnetele de muncă precum și Ghidul angajatului) toate aceste înscrisuri fiind depuse ca Anexă la prezenta. Practic, din toate documentele mai sus enunțate rezultă fără dubiu faptul că în februarie 2001 a avut loc o majorare consistenta a veniturilor angajaților prin includerea in salariul de baza a procentului maxim de 25% pentru toți angajații, indiferent de vechimea in munca a acestora.
Pârâta apreciază că nu poate fi vorba despre o limitare sau renunțare la un drept „legal", atâta vreme cât in Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe care îl invoca în întemeierea susținerilor lor și reclamanții din prezenta cauză, stabilește expres în cuprinsul art. 41 alin. (2) faptul că sporul de vechime nu se mai acordă acolo unde acesta a fost deja inclus în salariul de bază. Or, așa cum am subliniat anterior, sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază al salariaților încă din anul 2001, iar o susținere contrara din partea reclamanților la acest moment nu poate fi interpretată decât ca fiind un act de rea voința, in condițiile in care prin acțiunea introductivă practic se neagă o realitate evidentă, respectiv faptul că sporul de vechime, alături de sporul pentru condițiile de muncă și o . avantaje pentru salariații de unde au fost ulterior transferați o mare parte din reclamanții din prezenta cauza, au fost absorbite în salariul de bază încă din februarie 2001. în consecință, recunoașterea intervenită în Contractul colectiv de muncă încheiat în 2013, și a cărei nulitate se solicită prin prezenta acțiune, ca de altfel si recunoașterea intervenita in anul 2011 sau chiar anterior acestui moment, prin contractele colective de munca încheiate la nivelul unității, era absolut normală, atâta vreme cât se confirma o realitate existentă de peste 12 ani.
Se mai susține în continuare că textul cuprins in art.89 din Contractul colectiv de munca negociat la nivel de unitate confirma absorbția sporurilor in salariu, teorie susținuta si de contractele colective de munca la nivel național din perioada 2001 - 2010.
Atâta vreme cat, prin negocierea unei clauze de tipul celei ce se regăsește in art.89 din CCM nu se diminuează salariul de baza al reclamanților sub limita minimă prevăzuta de lege (acesta fiind dreptul conferit de lege), ci se confirma o stare de fapt existentă la momentul 2001, o astfel de clauza este perfect valabila.
Se mai arată că recomandarea Confederațiilor sindicale și patronale de la nivel național nu este deloc întâmplătoare. Menținerea în continuare în practica socială din România a sporului de vechime este din ce în ce mai periculoasă, raportat la toate Directivele și Convențiile Europene la care a aderat România, și care toate fac referire la criteriul vârstei ca fiind posibil criteriu de discriminare. Or, acordarea sporului în funcție de vechimea totală în muncă (și nu de vreo formă de fidelitate a salariatului față de o anumită companie, fidelitate ce s-ar putea admite a fi recompensată), nu reprezintă altceva decât o formă, aproape directă, de discriminare, pentru poziții identice, salariați identici din punct de vedere profesional urmând să obțină venituri diferite.
Se susține că în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, adoptată la 12 dec. 2007, se precizează în cuprinsul art. 21 (intitulat „Nediscriminarea") la alin. (1) că: „Se interzice discriminarea de orice fel, bazata pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală."
Totodată în Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene din 13 dec. 2007, Tratat semnat și de președintele României, s-a modificat art. 2 alin. (3) teza a doua, textul actual fiind următorul: „Uniunea combate excluziunea socială și discriminările și promovează justiția și protecția socială, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului". De asemenea, prin pct. 18 din actul modificator, s-a adăugat art. 5b la Tratatul de bază, text ce stabilește că: „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârsta sau orientare sexuală."
Pârâta apreciază că acordarea sporului de vechime duce la o discriminare între salariați, simplul fapt că unii dintre aceștia sunt mai în vârstă și au acumulat mai multă „vechime în muncă" fiind de natură a-i îndreptăți, automat, la un venit mai mare. O asemenea gândire, chiar dacă încă nu a fost direct sancționată ca discriminatorie, reprezintă o evidentă inechitate în domeniul muncii. Soluția integrării sporului de vechime în salariul de bază reprezintă o soluție de echitate socială ce trebuie întărită și nicidecum demontată și sancționată de practica jurisprudențială. De altfel, de la momentul în care partenerii sociali de la nivel național au recomandat includerea sporurilor permanente în salariul de bază și au condiționat acordarea expresă a sporului de vechime doar de neincluderea acestuia în salariul de bază, s-a avut în vedere exact soluția de echitate socială despre care fac vorbire normele europene.
In concluzie, față de toate argumentele precizate mai sus, pretențiile reclamanților sunt nefondate. Dreptul la sporuri permanente este un drept condiționat. El există numai în măsura în care nu a fost absorbit în salariul de bază. în momentul în care absorbția s-a realizat, dreptul subiectiv la acel spor nu mai există și, în consecință, orice pretenție cu privire la acel spor devine neîntemeiată.
Faptul ca s-a realizat absorbția sporului de vechime in salariul de baza al reclamanților este un aspect confirmat atât de carnetele de muncă ale salariaților, de semnătura asumată de fiecare pe Ghidul angajatului, de fluturașii de salariu, cât si Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2013 - 2015 prin care se recunoaște expres absorbția sporurilor permanente in salariul de baza pentru toți angajații începând din anul 2001, aspect confirmat inclusiv de contractul colectiv de munca încheiat in anul 2011-2012 ,2012-2013.
Contractul colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 si-a încetat valabilitatea, prin împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, la data de 29.12.2010, astfel cum rezulta din informațiile oficiale publicate pe site-ul Ministerului Muncii.
La nivel național nu mai exista contract colectiv de munca începând cu ianuarie 2011, având in vedere si faptul ca începând cu data de 13 mai 2011, data intrării in vigoare a Legii nr. 62/2011, instituția contractului colectiv de munca la nivel național nu mai exista, așa cum stabilește art. 128 din Legea nr. 62/2011, potrivit căruia contractele colective de munca se pot negocia la nivel de unități, grupuri de unități si sectoare de activitate.
Astfel, pretențiile reclamanților de acordare a sporului de vechime ulterior datei de 1 ianuarie 2011 se întemeiază practic pe un act inexistent.
Prin notele de ședință din data de 15.04.2014 ., pârâtă, a invocat excepția inadmisibilității și a prescripției acțiunii.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâta ., instanța urmează a o respinge deoarece instanța reține că acțiunea dedusă judecății este una în realizarea dreptului, iar nu o acțiune în constatare, astfel încât să se pună problema respectării caracterului subsidiar al acțiunii, ca și condiție de admisibilitate a acesteia, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art.25 din c.pr.civ. referitoare la acțiunea în constatare.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de aceeași pârâta, tribunalul urmează a o respinge având în vedere dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, potrivit cu care se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile ,ului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În mod evident, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit e Codul muncii nu mai subzistă în acest caz, motiv pentru care va fi respinsă ca nefondată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
Reclamantul P. P. a declarat că renunță la judecată, instanța urmând a lua act de manifestarea de voință a acestuia.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanții au fost salariați ai . PETROMIDIA SA fiind transferați ulterior la . conform protocolului încheiat la data de 31.10.2001 cu mențiunea că salariați transferați vor beneficia de prevederile Contractului Colectiv de Muncă . Astfel, la momentul formulării acțiunii reclamanții au calitatea de salariați si societății pârâte . și prin acțiunea dedusă judecății se solicită obligarea pârâtei la plata sporului de vechime de 25%, întemeindu-și în drept acțiunea pe dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de ramură Chimie și Petrochimie.
Conform art.66 alin.3 lit. b din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de R. Chimie și Petrochimie se prevedea obligativitatea acordării sporului de vechime în procent de minim 5 % pentru 3 ani vechime și 25% pentru vechime de peste 20 de ani din salariul de bază tranșele de eșalonare stabilindu-se la nivelul agenților economici prin negociere acolo unde nu au fost introduse în salariu.
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură Chimie și Petrochimie 2010-2012 însă nu îi este aplicabil pârâtei ..R.L. astfel cum rezultă din sentința civilă nr.4793/1.10.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Tribunalului Prahova .
Este adevărat că la data încheierii contractelor individuale de muncă cu PETROMIDIA se prevedea ca element distinct de salarizare sporurile, inclusiv sporul de vechime .
Prin Ordinul 98/2.04.2001 emis la nivelul R. RAFINARE COMPLEX PETROMIDIA SA s-a dispus ca începând cu 1.02.2001 salariile din cadrul R. Rafinare Complex Petromidia se vor modifica conform Anexei.
Problema de dezlegat în prezenta cauză este cea a includerii sau nu a sporului de vechime în salariul acordat reclamanților în condițiile în care este fără putere de tăgadă că această includere în salariu nu avut loc prin contract colectiv de muncă sau acte adiționale la contractele individuale de muncă.
Este adevărat că potrivit Contractelor Colectiv de muncă la Nivel de unitate până în anul 2013 nu s-a prevăzut în mod expres includerea sporului de vechime în salariul însă pârâta a susținut întemeiat că aceasta s-a realizat în anul 2001 sens în care au fost depuse la dosarul cauzei atât fluturașii de salariu aferenți lunilor ianuarie februarie 2001 în care sporul de vechime era evidențiat în mod distinct și fluturașii de salariu ulterior acestei date unde acest spor de vechime nu mai este evidențiat separat.
Un alt argument în sensul includerii acestui spor în salariu îl reprezintă și „Ghidul angajatului” înscris cunoscut de către reclamanți în luna aprilie 2001 și prin care li se aducea la cunoștință acestora modalitatea de calcul a salariilor, inclusiv prin aducerea la cunoștință a includerii sporului de vechime în salariul de bază, aspect care echivalează cu manifestarea acordului de voință la modificarea salariului.
Tribunalul reține că, într-adevăr modificarea contractului individual de muncă poate avea loc numai cu acordul părților, iar schimbarea salariului echivalează fără îndoială cu modificarea contractului individual de muncă.
Instanța reține că prin ordinul 98/2.04.2001 s-a modificat unilateral contractul individual de muncă însă prin semnarea de către salariați a ghidului salariatului reclamanții și-au însușit cel puțin odată cu semnarea acestuia, aprilie 2001, modificarea contractului ,ceea ce echivalează cu manifestarea de voință a acestora la noua modificare.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, instanța reține că la nivelul anului 2001, luna aprilie, diferența salarială acordată fiecărui salariat a variat între 107,72% și 339,65% față de luna precedentă.
Totodată în carnetele de muncă ale reclamanților a fost precizat Ordinul 98/2.04.2001 la stabilirea salariului, ordin ce privea așa cum s-a arătat, modificarea salariilor personalului din cadrul R. RAFINARE COMPLEX PETROMIDIA SA.
Mai mult, instanța constată că prin art.89 pct. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate se prevede că” Salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile …În cazul utilizării în contractul colectiv de muncă a cuvântului salariu fără altă precizare acesta se va considera egal cu salariul de bază plus sporurile și adaosurile la salariu „, operând astfel o prezumție a includerii sporurilor în salariu în cazul neevidențierii în mod distinct prin contractele colective de muncă.
Instanța constată astfel că la nivelul lunii aprilie 2001, prin ordinul 98/2.04.2001 a avut loc această includere în salariu și a sporului de vechime, act ratificat prin semnătura salariaților a ghidului salariatului .
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură a prevăzut niveluri minimale ale sporului de vechime, însă nu au interzis acordarea unor sporuri mai mari pentru unii salariați și nici asimilarea celor cu vechime mai mică la regimul celor cu vechime mai mare. Astfel, R. RAFINARE COMPLEX PETROMIDIA, la acea dată a inclus un spor de 25% de vechime în salariu fără a diferenția salariații în funcție de tranșele diferite de vechime în care aceștia s-ar fi aflat la nivelul anului 2001.
Mai mult din contractele individuale de muncă încheiate cu salariații ulterior operării transferului nu s-au mai prevăzut sporuri ce trebuia adăugate la salariul de bază astfel cum se prevedea anterior acestui moment.
În altă ordine de idei instanța apreciază că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate având în vedere dispozițiile sentinței civile nr.4793/1.10.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Tribunalului Prahova privind inaplicabilitatea Contractului Colectiv la Nivel de ramură Chimie și Petrochimie în cazul pârâtei.
Așadar, raportat la toate aceste considerente, instanța urmează a respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea a reclamantului P. P. la judecată.
Respinge excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului material la acțiune ca nefondate.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții P. N., S. I., M. I., P. M., L. N., D. V., M. C., R. C., M. V., V. M., E. T.I., B. M., D. D., B. V., T. S., B. V., C. C. C., B. E., C. G., N. S., B. D., G. V., S. C., L. N., A. S., A. I., B. I., C. V., R. D., V. J., S. M., R. P., N. M., C. M., O. V., P. V., B. A., D. S. S., A. M., D. I., N. I., N. M., S. A., N. G., T. I., B. M., U. N., U. M., C. F., G. S., C. M., O. S., I. S., G. A., I. S., P. D., M. A., A. C., G. D., P. R., B. A., M. G., S. R., M. M., P. B., B. C., B. A., D. P., S. G., D. M., T. G., P. G., M. V., S. D., C. M., S. F., T. I., I. I., I. V., în contradictoriu cu pârâta ., ca nefondată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
L. N.
GREFIER,
R. B.
Tehnored.jud.D.I.F./26.11.2014
2 .
| ← Pretentii. Sentința nr. 1534/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2888/2014.... → |
|---|
