Obligaţie de a face. Sentința nr. 1135/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1135/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 5769/118/2013*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1135
Ședința publică din 9 mai 2014
PREȘEDINTE: R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI:
A. B.
R. G.
GREFIER: I. C.
Pe rol, soluționarea cererii formulată de reclamantul D. T.- cu domiciliul în comuna M. K., ., județul C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ C.- cu sediul în C., . Decembrie 1989 nr. 17-19, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, personal, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile având termen în cunoștință în condițiile art. 157 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reclamantul, având cuvântul, precizează că înscrisurile comunicate prin fax de pârâtă se află deja depuse la dosar, astfel că numai insistă în relațiile solicitate la termenul anterior prin adresă.
Pe fond arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat decât înscrisurile de la dosar, solicitând constatarea prezentei cauze în stare de judecată și acordarea cuvântului, pe fond, pentru dezbateri.
Instanța, deliberând, potrivit dispozițiilor art. 265 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar, pe care o constată ca fiind administrată și socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 din NCPC constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de față.
Având cuvântul, reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulate, în sensul obligării pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste indemnizația de conducere de care a beneficiat în perioada lucrată.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr._ pe rolul Tribunalului Constanta, reclamantul D. T. a chemat in judecata pe parata Directia pentru Agricultura Constanta, pentru ca instanta, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea paratei sa indrepte eroarea strecurata in ceea ce priveste omisiunea inscrierii sporului de conducere pentru perioada 01.02.1981 – 01.02.1988 sau sa elibereze un nou act in completarea celui eliberat anterior.
Motivandu-si in fapt cererea, reclamantul a aratat ca in perioada 01.02._88 a indeplinit functia de presedinte al CAP Piatra, jud. Constanta, unitate arondata Consiliului Unic Agro-Industrial de Stat si Cooperatist Sibioara, . adeverinta eliberata, sumele reprezentand incadrarea tarifara si sporul de vechime sunt cele corecte si reale, insa referitor la indemnizatia de conducere, in mod inexplicabil, lipsesc sumele pentru perioada mentionata anterior.
In drept, a invocat disp. din Constitutia Romaniei, din Legea 554/2004, Legea pensiilor.
Legal citata, parata nu a depus intampinare.
La termenul de judecata din data de 10.12.2013, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei functionale a Tribunalului Constanta – Sectia de C. Administrativ si Fiscal.
Prin Încheierea pronunțată la data de 12.12.2013, Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C.-Secția I Civilă-Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în forma modificată prin art. XXI din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, „conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal".
De asemenea, potrivit art. 210 din același act normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, „Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul". Chiar dacă Legea dialogului social nu a fost modificată, prin același act normativ adoptat în 2013, și în privința conflictelor decurgând din contractele colective de muncă (art. 152), tot tribunalului îi aparține competența de soluționare a acestora în primă instanță. în acest sens, este relevant art. 269 alin. (1) C. muncii, astfel cum a fost modificat prin art. XX din Legea privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, potrivit căruia „Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii". Din această normă rezultă că este suficientă stabilirea prin lege a tribunalului ca instanță competentă pentru soluționarea conflictelor individuale de muncă pentru a atrage competența tribunalului de soluționare în primă instanță a tuturor conflictelor de muncă.
Raportul de drept material devenit litigios și dedus judecății are ca izvor Legea 263/2010. În raport de obiectul determinat al pricinii, (izvorul obligatiei constituindu-l un drept al asigurarilor sociale), legislația aplicabilă nu poate fi cea a contenciosului administrativ care se circumscrie unor reguli specifice, adoptate în considerarea caracterului de drept public al raportului juridic administrativ, raport care nu s-a stabilit între părțile litigante din prezenta cauză.
Se constată, astfel, natura civila a pricinii, avand in vedere atat obiectul cererii, cat si calitatea partilor, astfel incat, în considerarea disp. art.99 alin.(2) din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, este atrasa competența funcțională a unui complet specializat în materia litigiilor civile (litigii de munca si asigurari sociale).
În consecință, în raport obiectul acțiunii reclamantului, se reține natura litigiului ca fiind civila, motiv pentru care se constată competența funcțională a Secției I civilă a Tribunalului C. - Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în cadrul căreia funcționează complete specializate, urmând a înainta cauza spre competentă soluționare acestei secții.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției I civile a Tribunalului C. sub nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Pârâta a depus la dosarul cauzei Dispoziția DGA nr.18/14.05.1986 și tabelul nominal privind personalul de conducere din CAP care beneficiază de indemnizația de conducere potrivit art.39 din legea nr.1/1982.
Conform adeverinței nr._/18.01.2013 eliberată de Directia pentru Agricultura Constanta, reclamantul a fost angajat al pârâtei în perioada 01.02.1981 – 15.03.1990 și a beneficiat de un spor de vechime pe întreaga perioadă, precum și de indemnizația de conducere în perioada 01.02.1988 – 1990.
Din analiza tabelului nominal privind personalul de conducere din CAP care beneficiază de indemnizația de conducere potrivit art.39 din legea nr.1/1982, reclamantul a avut funcția de președinte la CAP Piatra, fără a se face o mențiune cu privire la perioada pentru care a îndeplinit această funcție.
Potrivit art.272 din Legea nr.53/2003 republicată, in conflictele de muncă sarcina probei incumbă angajatorului. În cauză, se constata ca pârâta nu a făcut dovada că din evidențele sale rezultă că reclamantul ar fi îndeplinit funcția de președinte la CAP Piatra numai pentru o anumită perioadă, cu excluderea perioadei 01.02.1981 – 01.02.1988.
Conform dispozițiilor art.40 alin.2 lit.h din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a elibera la cererea salariatului documente care să ateste toate drepturile de care a beneficiat în cadrul acestora fiind incluse și sporurile.
Potrivit principiul contributivitatii, fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite. Acest principiu este recunoscut expres și prin dispozițiile art.2 lit.c din legea nr.263/2010.
În aplicarea acestui principiu, la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra carora s-a calculat contributia asigurarilor sociale, înregistrate în carnetul de munca sau evidentiate în adeverinte eliberate de unitatile la care asiguratul si-a desfasurat activitatea.
Se constată că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul unității pârâte în perioadele rezultate din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. P. ca dreptul contribuabilului de a i se lua în calcul toate veniturile realizate pentru stabilirea pensiei să fie unul efectiv iar nu unul formal, unitatea angajatoare are obligația să îi elibereze o adeverință referitoare la activitatea desfășurată, prin care să fie atestate veniturile realizate.
P. aceste considerente, pârâta va fi obligată la emiterea unei adeverințe care să certifice această împrejurare pentru perioada de referință indicată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea formulată de reclamantul D. T.- cu domiciliul în comuna M. K., ., județul C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA P. AGRICULTURĂ C.- cu sediul în C., . Decembrie 1989 nr. 17-19.
Obligă pârâta să emită o adeverință prin care să se ateste indemnizația de conducere de care a beneficiat reclamantul în perioada 01.02.1981 – 01.02.1988.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de data comunicării.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.05.2014.
PREȘEDINTE
R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER
I. C.
tehnored.jud.R.S./12.06.2014/4 ex.
emis 2 .
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 159/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 648/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
