Recalculare pensie. Sentința nr. 504/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 504/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 10142/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.504
Ședința publică din 06 martie 2014
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
M. A. B.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect drepturi bănești, acțiune formulată de reclamantul N. D. domiciliat in C., . B, județul C., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in . C, județul C.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 24 februarie 2014 și au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 06 martie 2014 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _ , reclamantul N. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. ca instanța să dispună anularea deciziei nr._/07.10.2013 emisă de pârâtă ca netemeinică și nelegală, cu obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei, prin luarea în considerare a adeverinței nr. 271/21.06.2013 emisă de S.C.H. S.A. C..
În motivare, reclamantul susține că a contestat decizia emisă de pârâtă în termenul legal de 30 de zile, așa cum prevede art. 149 al. 1 din Legea nr. 263/2010.
Reclamantul a învederat că se refuză a se lua în considerare adeverința nr. 271/21.06.2013 emisă de S.C.H. S.A. C., cu motivarea că funcțiile pe care le-a deținut în perioada 18.03._99 nu se regăsesc în temeiul indicat de unitatea care a emis adeverința, astfel că nu poate beneficia de majorarea punctajelor lunare cu 25% pentru perioada respectivă, așa cum dispun art. 100 lit. a) și art. 169 lit. b) din Legea nr. 263/2010.
Mai mult, la contestația sa pârâta a înaintat adresa cu nr._/14.11.2013, prin care se menține același răspuns, împrejurare în care se consideră îndreptățit să sesizeze instanța.
Reclamantul a subliniat că H.G. nr. 1223/1990 nu definește în cuprinsul său funcțiile și locurile de muncă pentru care se recunoaște beneficiul grupei a II-a, dar se menționează expres că acest beneficiu este recunoscut persoanelor care au muncit pe șantierele de construcții-montaj și că nominalizarea o poate face numai Consiliul de Administrație împreună cu Sindicatul din acea unitate.
Reclamantul a solicitat în consecință ca pârâta să anuleze decizia nr._/07.10.2013 și să emită o nouă decizie de pensionare, cu luarea în considerare a înscrisurilor care atestă perioada lucrată în grupa a II-a de muncă.
S-a mai solicitat ca pârâta să-i acorde beneficiul pentru majorarea cu 25% a punctajelor lunare, realizate în perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, conform art. 100 lit. a) corelat cu art. 169 al. 1 lit. b) din Legea nr. 263/2010.
Au fost anexate în dovedirea cererii înscrisuri.
În apărare, pârâta C. Județeană de Pensii C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În fapt, pârâta a învederat că în mod corect s-a procedat la respingerea cererii reclamantului de acordare a grupei superioare de muncă din adeverința nr. 271/21.06.2013 emisă de S.C.H. S.A. C..
S-a argumentat că H.G. nr. 1223/1990 prevede că personalul care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga activitate lucrată după data de 18.03.1969.
Pârâta susține că reclamantul a lucrat în funcțiile de contabil, contabil principal, revizor contabil și nu a fost expus unor condiții de muncă nocive, grele sau periculoase pe șantierele S.C.H. S.A.
În drept, s-a invocat art. 107 din Legea nr. 263/2010, art. 205-208 C. Proc. Civilă.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
A fost anexat dosarul administrativ.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă, drepturile fiind recalculate în temeiul deciziei nr._/07.10.2013.
Prin decizia menționată s-a respins cererea reclamantului de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea perioadei 18.03._99 ca stagiu în grupa a II-a de muncă, întrucât funcțiile avute nu se regăsesc în temeiul legal indicat de unitate.
Verificând dosarul administrativ, instanța reține că a fost anexată adeverința nr. 271/21.06.2013 emisă de Societatea Construcții Hidrotehnice S.C.H. S.A., din care reiese că în perioada 18.03._99 reclamantul a îndeplinit funcțiile de contabil principal, revizor contabil și revizor contabil principal, activitatea sa fiind încadrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin Hotărârea C.A. nr. 42/07.01.1991.
S-a făcut mențiune expresă că adeverința s-a eliberat în baza documentelor verificabile, aflate în arhiva societății, iar angajatorul poartă toată răspunderea pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare referitoare la stabilirea drepturilor de pensie.
Adeverința în litigiu menționează fără echivoc faptul că s-a plătit contribuția la CAS pentru veniturile realizate de reclamant, motiv pentru care aceasta trebuie avută în vedere la calculul drepturilor de pensie.
În Decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța supremă statuează faptul că "(...) în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au "încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii" . În partea finală a deciziei, se concluzionează că în condițiile in care se constată de către instanțele investite cu cererea de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariate angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariate suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariate suplimentare obținute de către salariați, aceste venituri vor fi valorificate la determinarea dreptului de pensie.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.
Este de menționat în acest sens și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza A. M. F. s.a. impotriva României, prin care Curtea, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este și cauza C. Abaluță s.a. împotriva României).
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, hotărârea în cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.
În temeiul Legii nr. 263/2010 (act normativ invocat de pârâtă în întâmpinare), principiul contributivității impune ca la calculul pensiei să fie luate în considerare toate sporurile pentru care s-a calculat și s-a plătit contribuția de asigurări sociale, indiferent dacă acestea au făcut parte sau nu din baza de calcul a pensiilor, atât timp cât dovada încasării lor, a plății contribuției individuale de asigurări sociale este atestată prin adeverință emisă de angajator.
Referitor la refuzul pârâtei C. Județeană de Pensii C. de a valorifica mențiunile din adeverința ce atestă perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, instanța îl apreciază ca fiind nelegal. Astfel, atât timp cât încadrarea în grupa de muncă este realizată printr-un act oficial ce emană de la unitatea angajatoare, pârâta nu are competența de a cenzura acordarea lor, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele emise până la înscrierea în fals.
Detaliind acest aspect, instanța reține că legislația asigurărilor sociale nu atribuie caselor teritoriale de pensii competența de a cenzura datele înscrise de angajatori (sau deținători de arhive) în adeverințele pe care sunt obligați să le elibereze la cererea persoanelor interesate și nici să facă verificări ale documentelor pe temeiul cărora s-au eliberat respectivele adeverințe. Altfel spus, organul teritorial de pensii are atribuția de a verifica numai conformitatea elementelor și datelor înscrise în adeverințe cu cerințele legii, nefiind îndreptățit să cenzureze informațiile cuprinse în aceste documente și să facă cercetări pentru a stabili respectarea procedurii de încadrare a unui fost salariat într-o grupă de muncă.
În același sens, art. 4 alin 3 din O.U.G. 4/2005 dispune că angajatorii poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea adeverințelor care atestă sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Pentru aceste considerente, văzând art. 149 și urm. din Legea nr. 263/2010 cu modificările ulterioare, instanța urmează a admite acțiunea reclamantului și va dispune anularea deciziei nr._/07.10.2013 emisă de C. Teritorială de Pensii C..
Instanța va obliga în consecință pârâta C. Teritorială de Pensii C. să emită pe numele reclamantului o decizie de recalculare a pensiei, cu luarea în considerare a adeverinței nr. 271/21.06.2013 emise de Societatea de Construcții Hidrotehnice S.C.H. S.A. prin lichidator judiciar.
Instanța va lua act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul N. D. domiciliat in C., . B, județul C., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in . C, județul C..
Anulează decizia emisă de pârâtă sub nr._/07.10.2013 privind recalcularea pensiei.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei în favoarea reclamantului, cu luarea în considerare a adeverinței nr. 271/21.06.2013 emise de Societatea Construcții Hidrotehnice S.C.H. S.A. prin lichidator judiciar.
Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C.
Pronunțată in ședință publică, azi 06 martie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. L. N.
M. A. B.
GREFIER,
M. M.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2909/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 514/2014.... → |
|---|
