Recalculare pensie. Sentința nr. 633/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 633/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 8733/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.633
Ședința publică din 19 martie 2014
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
R. G.
M. A. B.
GREFIER – I. C.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile având ca obiect recalculare pensie, acțiune formulată de reclamantul M. Ș. domiciliat in Năvodari, ., ., ., in contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in . C, județul C.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 10 martie 2014 și au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19 martie 2014 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _ , reclamantul M. Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. obligarea acesteia să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor ce vor rezulta in urma acestei recalculări, pe ultimii 4 ani înaintea introducerii acțiunii, indexate cu indicele de inflație la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr._/23.03.1992.
Reclamantul susține că este pensionat în baza Legii nr. 3/1977, iar în aceste condiții, la stabilirea stagiului de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual devin aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Prin Decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în intervalul iulie 1977-31 martie 2001, în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, la stabilirea stagiului de cotizare utilizat la determinarea punctajului anual, se aplică dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Reclamantul susține că la determinarea punctajului anual se va lua în considerare un stagiu de 25 de ani persoanelor care și-au desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, cu caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești.
Pârâta în mod eronat a luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, împrejurare în care a fost prejudiciat atât la punctaj, cât și la pensie.
În drept, s-au invocat art. 14 din Legea nr. 3/1977, H.G. nr. 1550/2004, O.U.G. nr. 4/2005, Legea nr. 19/2000.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Au fost anexate acțiunii, în copie simplă, cupon de pensie, buletin de identitate, decizia nr._/23.03.1992.
Legal citată, pârâta C. Județeană de Pensii C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâta a învederat că prin art. 196 din Legea nr. 263/2010 s-a abrogat O.U.G. nr. 4/2005 începând cu data de 01.01.2011, astfel că reclamantul solicită acordarea de drepturi în temeiul unei ordonanțe abrogate.
Pârâta mai arată că pentru stagiul prestat în grupa superioară de muncă, reclamantul a beneficiat de majorarea punctajului mediu anual conform art. 169 din Legea nr. 263/2010, respectiv de majorarea cuantumului pensiei prin acordarea unui număr suplimentar de puncte.
Pârâta susține că nu există un temei legal care să permită luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare mai mic de 30 de ani.
Pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, conform art. 2517 C. civil.
În drept, s-au invocat prevederile art. 205-208 C. pr. civilă, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 10.03.2014 reclamantul a învederat că solicită recalcularea drepturilor de pensie în raport de grupa I de muncă.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține:
Din cuprinsul deciziei nr._/23.03.1992 emise de Oficiul de Pensii din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială a jud. C., reclamantul M. Ș. a fost trecut cu o vechime totală în muncă de 39 ani, 3 luni și 22 zile, întregită la 39 de ani, din care vechime efectivă în grupe de muncă, astfel: în grupa I de muncă – 22 ani, 7 luni și 28 zile, iar în grupa a III-a de muncă – 5 ani, 7 luni și 24 zile.
Din analiza probelor administrate instanța reține că dreptul la pensie al reclamantului a fost stabilit începând cu data de 16.11.1991 în baza Legii nr. 3/1977, parata luând in considerare un stagiu complet de cotizare de 30 ani, stagiu care a fost contestat de către reclamant.
Verificând înscrisurile de la dosar, instanța reține că stagiul complet de cotizare care ar fi trebuit sa fie utilizat de pârâtă, la recalcularea pensiei reclamantului este de 20 de ani si nu de 30 de ani, cum eronat a stabilit pârâta.
Astfel, drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut in baza Legii nr. 3/1977, prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca pârâta a aplicat corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 si alin. 3 din Normele Metodologice cuprinse în Anexa la H.G. nr. 1550/2005 și ale art. 14 alin. 1 si 3 din Legea nr. 3/1977, care guvernează raporturile juridice născute în perioada în care au fost în vigoare. Abrogarea unui act normativ are semnificația că acesta nu se mai poate aplica situațiilor juridice ivite ulterior abrogării, ceea ce nu este cazul în speță.
Din coroborarea prevederilor alin. 1 cu cele ale alineatului 3 ale art. 2 din Normele metodologice cuprinse în Anexa la HG nr. 1550/2005, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea in muncă necesară, potrivit art. 14 alin. 3 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, pentru deschiderea dreptului său la pensie.
Din analiza art. 14 din Legea nr. 3/1977, rezultă că legiuitorul nu a urmărit doar reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au prestat activități in grupele I si II de muncă, în condițiile expuse in acest text legal, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare, deci a stagiului complet de cotizare.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 din O.U.G. nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face cu respectarea prevederilor H.G. nr. 1550/2004 și ale art. 2 alin. 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1550/2004, potrivit căruia pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in perioada 01 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
În această situație, având în vedere dispozițiile art. 8 alin. 1 si art. 14 alin. 2 din Legea nr. 3/1977, această lege stabilește trei stagii complete de cotizare in funcție de grupa de muncă în care cel în cauză a lucrat, stagii care trebuie avute în vedere așa cum prevede art. 2 alin. 3 din Normele metodologice, respectiv: 30 ani pentru munci obișnuite, 25 ani pentru grupa a II-a de muncă și 20 ani pentru grupa I de muncă.
Dacă legiuitorul ar fi înțeles ca și cu ocazia recalculării pensiei sa facă trimitere doar la stagiul complet de cotizare de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei, atunci ar fi prevăzut expres aceasta situație in conținutul prevederilor art. 2 alin. 3 din Normele metodologice, așa cum a făcut cu dispozițiile art. 2 alin. 2 din aceleași norme.
Potrivit art. 2 alin. 1, 3 si 4 din HG nr. 1550/2004 „stagiul complet de cotizare utilizat in determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare” care „pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001…va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”, iar „pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea in munca necesara deschiderii dreptului de pensie prevăzuta de aceste acte normative”.
Nu există nicio rațiune pentru a considera că reclamantul nu se află într-o situație identică cu persoanele care au beneficiat de dispozițiile HG nr. 478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care derogă de la dispozițiile Legii nr. 3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare, câtă vreme a realizat stagiul complet de cotizare de 20 ani în grupa a I de muncă, impus de Legea nr. 3/1977.
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr. 3/1977, însă această lege a instituit și o . situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 ani în cazul persoanelor care lucrau în grupa I de muncă și de 25 ani pentru cei care lucrau în grupa a II-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare fiind de 15 ani la bărbați și 10 ani la femei.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (art. 14 alin. 1 si 2 din Legea nr. 3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie sa se facă in procedura de recalculare a drepturilor in temeiul O.U.G. nr. 4/2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
De altfel și prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, s-a stabilit ca dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 si alin. 2 din Legea nr. 19/2000, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Față de aceste considerente și având in vedere că reclamantul a desfășurat activitate in grupa a I de muncă o perioadă de 22 ani, 7 luni și 28 zile, perioadă necontestată de pârâtă, rezultă că reclamantul este îndreptățit la recalcularea pensiei prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Instanța va obliga în consecință pârâta să emită în favoarea reclamantului o decizie de recalculare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005, în care, la stabilirea punctajului mediu anual, să se aibă în vedere un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Se va admite însă excepția prescripției dreptului material la acțiune pe capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferenței de drepturi de pensie pentru perioada 08.10._10 inclusiv, față de împrejurarea că trebuie respectat termenul general de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 (în vigoare la momentul începerii prescripției).
Rațiunea aplicării termenului de prescripție pentru acțiunea în pretenții este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilitatea raporturilor juridice.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pe capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferenței de drepturi de pensie pentru perioada 08.10._10 inclusiv.
În consecință, instanța va respinge ca prescrisă acțiunea pe capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferenței de drepturi de pensie pentru perioada 08.10._10 inclusiv.
Întrucât prin nevalorificarea stagiului complet de cotizare menționat mai sus, pârâta a calculat și a plătit reclamantului drepturi de pensie mai mici decât cele care i s-ar fi cuvenit, producând în patrimoniul acestuia un prejudiciu care se impune a fi reparat, instanța apreciază întemeiat capătul de cerere referitor la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv achitată reclamantului, începând cu data de 08.10.2010, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în considerarea deciziei de recalculare.
Referitor la solicitarea de obligare a pârâtei la plata sumei ce reprezintă actualizarea drepturilor de pensie datorate, instanța reține că un creditor poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 08.10._10.
Admite in parte acțiunea precizata de reclamantul M. Ș. domiciliat in Năvodari, ., ., ., in contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in . C, județul C..
Obligă pârâta să emită reclamantului o noua decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta, in care, la stabilirea punctajului mediu anual sa se aibă in vedere un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Obligă pârâta la plata către reclamant a diferențelor de drepturi de pensie rezultate din recalculare, începând cu data de 08.10.2010, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective .
Respinge pretențiile aferente perioadei 08.10._10 ca prescrise .
Executorie de drept.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare
Pronunțată in ședință publică, azi 19 martie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. R. G.
Pt. M. A. B.
Cf.art.426.ali.4 C. semnează
PREȘEDINTE COMPLET,
A. N.
GREFIER,
I. C.
tehnored.jud.A.N./18.04.2014
2 .
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 371/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3017/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
