Recalculare pensie. Sentința nr. 371/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 371/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 8862/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.371
Ședința publică din 20 februarie 2014
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
M. A. B.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect recalculare pensie, acțiune formulată de reclamantul N. C. domiciliat in C., ..26, județul C., in contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in . C, județul C.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 10 februarie 2014 si au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20 februarie pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _ , reclamantul N. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. ca instanța să dispună recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, retroactiv, începând cu data de 01.10.2013, cu luarea în calcul a tuturor drepturilor salariale cu caracter permanent pentru care unitățile la care a fost angajat a reținut și a virat CAS, care sunt atestate de adeverințele nr. 101/08.03.2010 și nr. 324/02.09.2013 emise de S.C.M. V. C., respectiv nr. 118/02.09.2013 emisă de Prestarea S.C.M. C., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul susține că, în măsura în care un venit a avut un caracter permanent și a constituit baza de calcul pentru contribuțiile de asigurări sociale, trebuie avut în vedere la determinarea pensiei.
Reclamantul a invocat și Decizia nr. XIX/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii, stabilindu-se că formele de retribuire în acord global vor fi avute în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut aplicarea principiului proporționalității pensiei cu contribuția de asigurări sociale, prevăzut la art. 2 din Legea nr. 263/2010.
Reclamantul arată că a fost pensionat pentru muncă depusă și limită de vârstă, însă din cuprinsul deciziei de pensionare și a buletinului de calcul anexat reiese că nu au fost valorificate veniturile suplimentare permanente primite în perioada ianuarie 1980-iulie 1986, deși au fost plătite lunar contribuțiile la C.A.S., încălcându-se astfel principiul contributivității.
Reclamantul a mai învederat că, prin cererile formulate în datele de 10.06.2010 și 09.09.2013 a solicitat Casei Județene de Pensii să recalculeze pensia pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a tuturor drepturilor salariale, cu caracter permanent, atestate de adeverințele existente la dosarul administrative.
În drept, s-au invocat art. 2 lit. e, art. 78 și art. 164 al. 3 din Legea nr. 19/2000, art. 16-18, art. 107, art. 158, art. 165-166, art. 169, art. 174 din Legea nr. 263/2010.
În probațiune, au fost anexate înscrisuri.
Reclamantul a solicitat ca judecata să se facă și în lipsa sa, conform art. 411 al. 1 pct. 2 teza a II-a C. Pr. Civilă.
Au fost anexate cererii adeverințe emise de SCM "V." C., cu nr. 101/08.03.2010 și nr. 324/02.09.2013, respectiv adeverință emisă de Prestarea S.C.M. C. sub nr. 118/02.09.2013, contestație, decizia nr._/30.06.2005 emisă de C. Județeană de Pensii C., carte de identitate, cupon de pensie.
Pârâta C. Județeană de Pensii C. a depus la dosar note scrise, prin care a învederat că a respins cererea de recalculare prin decizia nr._/09.12.2013, cu motivarea că veniturile la care se referă adeverințele nr. 324/02.09.2013 și 118/02.09.2013 nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform anexei nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Pârâta a arătat că drepturile la pensie au fost corect stabilite și achitate, motiv pentru care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, s-a invocat Legea nr. 263/2010.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pentru termenul de judecată din data de 10.02.2014 reclamantul a depus o cerere modificatoare, prin care a învederat că solicită anularea deciziei pârâtei nr._/09.12.2013.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin cererea nr._/09.09.2013 reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea adeverințelor emise de Prestarea SCM "V." C., cu nr. 101/08.03.2010 și nr. 324/02.09.2013, respectiv de Prestarea S.C.M. C. sub nr. 118/02.09.2013.
Prin decizia nr._/09.12.2013 emisă de C. Județeană de Pensii s-a respins cererea de recalculare, cu motivarea că aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent conform anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Verificând cuprinsul adeverințelor menționate, rezultă că s-a făcut mențiune expresă în sensul că s-a calculat și s-a virat contribuția de asigurări sociale pentru pensia suplimentară și C.A.S., în raport cu venitul brut realizat lunar, în acord global.
Art. 4 alin 3 din O.U.G. 4/2005 dispune că angajatorii poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea adeverințelor care atestă sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Or, pentru veniturile brute menționate în adeverințele în litigiu s-a făcut în mod expres precizarea că s-au reținut și s-au virat contribuțiile pentru C.A.S.
În temeiul Legii nr. 263/2010, principiul contributivității impune ca la calculul pensiei să fie luate în considerare toate sporurile/veniturile pentru care s-a calculat și s-a plătit contribuția de asigurări sociale, indiferent dacă acestea au făcut parte sau nu din baza de calcul a pensiilor, atât timp cât dovada încasării lor, a plății contribuției individuale de asigurări sociale este atestată prin adeverință emisă de angajator.
În aceste condiții, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 si art. 164 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 4/2005.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.
Este de menționat în acest sens și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza A. M. F. s.a. impotriva României, prin care Curtea, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este și cauza C. Abaluță s.a. împotriva României).
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, hotărârea în cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.
Prin Decizia nr. 19 din 17.10.2011, publicată în Monitorul Oficial nr.824/22.11.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat favorabil recursul în interesul legii privind stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, hotărând astfel :« În interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 si art. 164 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 si 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilește că:
Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.»
De asemenea, "(...) în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au "încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii" . În partea finală a deciziei, se concluzionează că în condițiile in care se constată de către instanțele investite cu cererea de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariate, reprezentând venituri suplimentare pentru muncă în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariate suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariate suplimentare obținute de către salariați, aceste venituri vor fi valorificate la determinarea dreptului de pensie.
Cu privire la o altă adeverință emisă de Prestarea SCM C. (cu nr. 83/16.04.2010), în dosarul civil nr._, Curtea de Apel C. a hotărât irevocabil că această adeverință trebuie avută în vedere de pârâtă cu ocazia recalculării drepturilor de pensie ale reclamantului.
În cursul judecății pârâta a emis decizia nr._/09.12.2013, prin care s-a respins cererea de recalculare a pensiei în baza veniturilor brute menționate în adeverințele nr. 118/02.09.2013 și nr. 324/02.09.2013, cu motivarea că nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în anexa nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011.
Pentru considerentele expuse mai sus, văzând și art. 149 și urm. din Legea nr. 263/2010 cu modificările ulterioare, instanța urmează a admite acțiunea reclamantului și va dispune anularea deciziei nr._/09.12.2013 emisă de C. Teritorială de Pensii C..
Instanța va obliga în consecință pârâta C. Teritorială de Pensii C. să emită o nouă decizie în favoarea reclamantului, cu luarea în considerare a adeverințelor nr. 101/08.03.2010 și nr. 324/02.09.2013 emise de S.C.M. V. C., respectiv nr. 118/02.09.2013 emisă de Prestarea S.C.M. C..
Asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată:
Cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie sa le suporte părțile în legatură cu activitatea lor procesuală. Având în vedere că una dintre părți se face vinovată de declanșarea activității judiciare, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat, deoarece este în culpă procesuală, prin atitudinea sa în proces determinând aceste cheltuieli.
În cauză reclamantul a făcut dovada suportării cheltuielilor de judecată (fila nr. 43), iar prin hotărâre s-a statuat asupra temeiniciei acțiunii sale, motiv pentru care instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 250 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței anexate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul N. C. domiciliat in C., ..26, județul C., in contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul in . C, județul C..
Anulează decizia nr._/09.12.2013 emisă de C. Teritorială de Pensii C..
Obligă pârâta C. Teritorială de Pensii C. să emită o nouă decizie în favoarea reclamantului, cu luarea în considerare a veniturilor brute menționate în adeverințele nr. 101/08.03.2010 și nr. 324/02.09.2013 emise de S.C.M. V. C., respectiv nr. 118/02.09.2013 emisă de Prestarea S.C.M. C..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 250 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunal
Pronunțată in ședință publică, azi 20 februarie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. L. N.
M. A. B.
GREFIER,
M. M.
Tehnored.jud.A.N./26.03.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 434/2014. Tribunalul... | Recalculare pensie. Sentința nr. 633/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
