Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 800/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 800/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 9356/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 800
Ședința publică din 4 aprilie 2014
PREȘEDINTE – C. S. A.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – S. M. S.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect drepturi bănești, acțiune formulată de reclamantul M. Ș. cu domiciliul procesual ales în mun. G., ., ., ., în contradictoriu cu pârâții S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA ,,C. MARFA S.A. , cu sediul procesual ales în mun. C., . nr.2, județ C. și S. C. MARFA SA SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA cu sediul în mun. Constanta, ., nr. 2, județ C..
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 21.03.2014, zi în care instanța, în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 04.04.2014, dată la care s-a pronunțat sentința.
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 31.10.2013 sub nr._, reclamantul M. S. a solicitat in contradictoriu cu pârâții S. C. Marfa SA și S. C. Marfa SA Sucursala Muntenia Dobrogea sa se dispuna obligarea acestora la plata primei pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2011, la plata ajutorului material de P. pentru anul 2011, la plata ajutorului material de C. pentru anii 2010, 2011, a salariului suplimentar pentru anii 2010, 2011, a contravalorii tichetelor de masa neacordate pentru perioada octombrie 2010 – 31.12.2011, a primei de vacanță pe anii 2010, 2011, a diferențelor de salariu rezultate dintre salariul de bază brut negociat în cuantum de 700 lei și sumele efectiv primite pentru perioada octombrie_11, actualizate cu indicele de inflație, precum și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale.
In considerentele de fapt, reclamantul a arătat că are calitatea de salariat al pârâtelor și își desfășoară activitatea pe raza Sucursalei Muntenia Dobrogea. Drepturile solicitate îi sunt conferite în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2011, prelungit prin acte adiționale și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008-2011. Prin art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, a fost prevăzut un salariu suplimentar-al 13-lea salariu, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Au fost invocate de asemenea dispozițiile art. 41 alin.3 din CCM pe ramură transporturi 208-2010 referitoare la salariul minim brut pe unitate.
În drept au fost invocate disp. CIM, HG nr.1193/2010, HG nr. 1125/2011, HG nr.23/2013Cidul muncii, art.132 din legea nr.62/2011, CCM la nivel de unitate 2011-2014,, art.969, art.970, art.1084, art.1086, art.1088 cod civil vechi și art.1270 NCC.
În susținerea cererii s-au depus în copie înscrisuri (filele 10-75).
Pârâta S. C. Marfă SA a formulat întâmpinare (filele 81-95) prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei S. C. Marfă SA Sucursala Muntenia Dobrogea, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. C. Marfă SA Sucursala Muntenia Dobrogea, excepția prescrierii dreptului la acțiune, întemeiată pe disp. art.268 alin.1 lit.e, d, c Codul muncii.
Pe fondul cererii, în privința salariului suplimentar, s-a învederat în cuprinsul întâmpinării că prevederile art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu obligă societatea să plătească salariaților un salariu suplimentar la expirarea anului calendaristic. Conform actului adițional l CCM 2009/2010 salariul suplimentar menționat nu se acordă pentru anul 2010. Mai mult decât atât, exercițiile financiare au fost încheiate cu pierderi, ceea ce nu a permis constituirea unor fonduri de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar, în vederea plății celui de-al 13-lea salariu.
În privința ajutorului material de C., părțile au stabilit să nu se acorde primele și ajutoarele materiale prevăzute la art. 64 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar în anul 2011 acestea nu au mai fost reglementate. De asemenea Prima pentru Ziua Feroviarului 2011 și ajutorul material de P. 2011 nu au mai fost reglementate pentru anul 2011.
În ceea ce privește tichetele de masă, pentru anul 2010 nu se aplică prevederile art.74 din CCM2009/2010 iar CCM 2011 nu mai reglementează posibilitatea acordării tichetelor de masă către salariați, fiind eliminată această prevedere contractuală. Diferențele de salariu solicitate sunt nefondate întrucât CCM invocat ca temei al cererii a încetat la data de 31.12.2010 fiind denunțat.
În drept, au fost invocate prevederile Codului muncii, CCM al C. Marfă SA 2009-2010.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar în copie înscrisuri (filele 119-223).
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 26.11.2013(filele 98 -108), reclamantul a reiterat susținerile din cererea introductivă, solicitând respingerea excepțiilor invocate.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă în cuprinsul întâmpinării.
1.Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S. –C. Marfă S.A. –Sucursala Muntenia Dobrogea, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei parate.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa.
Neavând personalitate juridică, sucursala nu poate fi titulară de drepturi și obligații, astfel că nu poate sta în judecată, excepția invocată fiind fondată.
Pentru aceste motive, va fi admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei menționate, fiind deci rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesual pasive a aceleiași pârâte.
Ca o consecință a admiterii excepției, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta S. –C. Marfă S.A. –Sucursala Muntenia Dobrogea va fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
2 Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține că, potrivit art. 268 lit. c) și e) Codul muncii, cererile în vederea solutionarii unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum si în cazul răspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
Potrivit art. 159 alin. 1 Codul muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar potrivit art. 160 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Prin urmare, salariul constituie prețul muncii, care nu se rezumă la ceea ce în sens restrâns este desemnat prin această noțiune, ci cuprinde totalitatea prestațiilor din partea angajatorului care constituie un corespondent și o consecință a muncii prestate, inclusiv diverse adaosuri, prime și alte prestații la care salariatul are dreptul ca urmare a prestării muncii.
În speță, pretențiile reclamantului au ca obiect diferențe de salariu de bază și de sporuri care se încadrează cu evidență în sfera drepturilor salariale la care se referă art. 268 lit. c) Codul muncii, potrivit căruia este aplicabil termenul de prescripție extinctivă de 3 ani. Acest text legal constituie o dispoziție specială și derogatorie în raport cu cea de la lit. e), întrucât nu toate drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă sunt drepturi salariale, în schimb toate drepturile salariale sunt prevăzute, fie și generic, în contractul colectiv de muncă.
În raport cu data depunerii cererii la posta – 30.10.2013, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe disp. art.268 lit.c Codul muncii, respectiv cu privire la pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 29.10.2010, pentru care termenul de prescripție extinctivă de 3 ani era împlinit la data înregistrării prezentei cereri. În consecință, instanța va respinge cererea având ca obiect pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 29.10.2010, ca prescrisă, respectiv cererile referitoare la tichetele de masa pentru perioada 01.10.2010 – 29.10.2010 si la diferenta de salariu pentru perioada 01.10.2010 – 29.10.2010.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune dedusă din aplicarea art. 268 alin.1 lit. d Codul muncii, trebuie subliniat că textul invocat de pârâtă are în vedere acțiunile formulate pentru anularea unui contract individual sau colectiv de muncă, acțiuni ce sunt admisibile numai pe durata valabilității contractelor contestate. Ori, în cazul de față, instanța nu a fost învestită cu o asemenea acțiune în anulare, problema de drept supusă analizei cânstând tocmai în stabilirea modalității de aplicare a unor contracte colective de muncă pe durata valabilității acestora.
Pentru aceste motive, instanța reține că dispozițiile art. 268 alin.1 lit.d Codul muncii nu au incidență în cauză, astfel că excepția prescrierii dreptului la acțiune, întemeiată pe aceste dispoziții, va fi respinsă ca neîntemeiată.
3 Cu privire la excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere de acordare a tichetelor de masă:
Prin sentința civilă nr. 4713/26.09.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2011 s-a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta la plata salariului suplimentar pentru anii 2007,2008, 2009, la plata primei de ziua Feroviarului pentru anul 2009, prima de Paști și de C. pe anul 2009 și contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 01.04.2009, actualizate cu indicele de inflație.
Este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare in judecată are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Prin urmare, pentru a stabili în ce măsură exista autoritate de lucru judecat este necesar a se verifica tripla identitate cu privire la părți, obiect si cauza.
Sub aspectul identității de părți, se constată că reclamanta care a formulat prezenta acțiune, se regăsește în aceeași calitate și în acțiunea ce a format obiectul dosarului nr ._/118/2011 soluționată prin sentința civilă nr.4713/26.9.2012 .
Cu privire la identitatea de obiect și cauză, se reține că în dosarul de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești drepturilor bănești reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2010, prima de Ziua Feroviarului pentru anul 2010, prima de Paști 2010, prima de C. 2010, contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei octombrie 2010 până la data de 31.12.2011, precum și actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație și dobânda legală, calculate la data plății efective.
Este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare in judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Dacă în ceea ce privește identitatea de obiect și de părți nu există dubiu cu privire la îndeplinirea condiției, instanța apreciază că în speță nu există identitatea de cauză între cele două acțiuni.
Prin urmare, nefiind îndeplinită cerința triplei identități de elemente, anterior menționată, excepția autorității de lucru judecat va fi respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei
1. Cu privire la primele de C. 2010 și 2011:
Potrivit art. 64 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității pârâte în perioada 2007-2008, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații care la data acordării ajutoarelor se află în concediu fără plată cu durata de un an.
În anul 2009, în privința acelorași prime s-au aplicat dispozițiile art. 64 din contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 2984/04.06.2009 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, care au reglementat acordarea celor două categorii de prime începând cu data de 01.01.2010.
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/21.04.2010 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, s-a prevăzut modificarea art. 64, în sensul că ajutoarele materiale pentru Paști și C. nu se acordă pentru anul 2010.
Pentru această perioadă când la nivelul unității intimate s-a prevăzut suspendarea acestor prime, au fost aplicabile dispozițiile contractului colectiv la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care este contractul colectiv de muncă imediat superior, obligatoriu pentru pârâtă în temeiul art. 241 din Codul muncii aprobat prin Legea 53/2003, aplicabil la data nașterii dreptului.
Prin urmare, se va admite cererea reclamantului privind acordarea primei de C. pentru anul 2010.
Pentru anul 2011, reclamanta nu a făcut dovada existenței unei prevederi contractuale, în vreunul dintre contractele colective de muncă aplicabile, prin care să fie reglementate în continuare primele analizate. În consecință, pretențiile vizând plata primelor de Paști și C., aferente anului 2011, vor fi respinse ca nefondate.
2 Cu privire la prima de Ziua Feroviarului pentru anii 2010 și 2011
Prin dispozițiile art. 64 din contractul colectiv de muncă aplicabil în perioada 2007-2008, s-a prevăzut că „pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare”.
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/21.04.2010 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, s-a prevăzut modificarea art. 64, în sensul că ajutoarele materiale și primele menționate prin acest articol nu se acordă pentru anul 2010.
Pentru această perioadă când la nivelul unității intimate s-a prevăzut suspendarea primei pentru Ziua Feroviarului, au fost aplicabile dispozițiile contractului colectiv la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care este contractul colectiv de muncă imediat superior, obligatoriu pentru pârâtă în temeiul art. 241 din Codul muncii aprobat prin Legea 53/2003, aplicabil la data nașterii dreptului.
La art. 71 din CCM la nivel de grup de unități, aplicabil până la data de 31.01.2011, se prevedea dreptul la prima pentru Ziua Feroviarului, la nivelul clasei 1 de salarizare, într-o reglementare identică cu cea din CCM încheiat la nivel de unitate.
Față de cele reținute mai sus reiese că, pentru anul 2010, până la 31.01.2011, izvorul normativ al pretențiilor reclamantului îl constituie CCM încheiat la nivel de grup de unități, a cărui semnatară a fost și unitatea pârâtă.
Pentru aceste motive, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a primei pentru Ziua Feroviarului aferentă anului 2010, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Cu referire la anul 2011, urmează a se reține că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, nu mai este reglementată acordarea primei pentru Ziua Feroviarului. Cum contractele colective de muncă încheiate la nivel superior își încetaseră valabilitatea la 31.10.2010-CCM la nivel de ramură transporturi, respectiv la 31.01.2011-CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar, pretențiile reclamantului aferente anului 2011 sunt lipsite de temei, motiv pentru care vor fi respinse.
In ceea ce priveste pretentiile solicitate aferente anului 2011, respectiv prima pentru Ziua Feroviarului, ajutorul material de P., ajutorul material de C. și salariul suplimentar, instanța constata ca acestea nu sunt întemeiate, atât timp cât CCM la nivel de ramură transporturi și-a încetat valabilitatea la data de 31.10.2010, CCM la nivel de grup de unitati și-a încetat valabilitatea la data de 31.01.2011, iar CCM la nivel de unitate pe anul 2011 înregistrat la ITM București sub nr. 15/16.02.2011 (filele 112-136), nu reglementează acordarea acestora.
De asemenea solicitarea privind acordarea primei de vacanță este neîntemeiată, în condițiile în care cea aferentă anului 2010 a fost acordată salariatului (aspect necontestat de către reclamant), iar cea aferentă anului 2011 nu mai este prevăzută în CCM la nivel de unitate 2011.
3.Cu privire la al 13-lea salariu
În susținerea acestor pretenții, reclamantul a invocat prevederile art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, text nemodificat în perioada 2007-2010 și potrivit cu care pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Criteriile care au condiționat acordarea salariului suplimentar au fost enumerate prin Anexa nr.6 la contractul colectiv de muncă.
În consecință, art. 30 din CCM la nivel de unitate a conferit dreptul salariaților la acordarea unei sume de bani echivalente cu salariul de bază din ultima lună a anului. Sintagma „poate primi”- folosită în alin.1 al art. 30 din CCM aplicabil nu reprezintă o posibilitate a angajatorului de a opta pentru neplată în mod unilateral, ci creează premisele ca în cazul unui acord bilateral al partenerilor sociali, care au negociat contractul colectiv, să se suspende, ori să înceteze plata acestui drept.
Totodată, textul art. 30 alin.1 din CCM trebuie interpretat sistematic, avându-se în vedere și art. 31 alin.1 care configurează ipoteza în care se poate acorda acest salariu, prin inserarea criteriilor care condiționează acordarea dreptului.
În aceste condiții, angajatorul poate exprima în mod valabil opțiunea de a nu acorda acest drept salarial numai pentru acei salariați care nu respectă criteriile prevăzute în anexa 6 și cum asemenea dovezi nu s-au făcut în privința reclamantei, rezultă că dreptul salarial analizat se cuvine acesteia.
Cu referire la acest drept salarial, pretins de reclamant pentru anul 2010, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă rezultă că prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1713/21.04.2010, s-a prevăzut modificarea art. 30 alin.1, în sensul că salariul suplimentar nu se acordă pentru anul 2010.
Cu toate acestea, societatea pârâtă a semnat contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive, ultimul dintre acestea fiind înregistrat sub nr. 629/04.01.2011 la MMFPS.
Or, la art. 30 alin.1 din CCM menționat, s-a prevăzut în mod expres că pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În consecință, în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, reclamantul este îndreptățit la plata salariului suplimentar aferent anului 2010.
În ce privește acordarea aceluiași drept pentru anul 2011, din examinarea contractelor colective de muncă depuse la dosar de către pârâtă, rezultă că în CCM la nivel de unitate valabil în 2011 nu s-a mai prevăzut al 13-lea salariu, iar CCM la nivel de grup de unități și de ramură și-au încetat valabilitatea prin ajungere la termen din 31.01.2011, respectiv din 31.12.2010. Prin urmare, capătul de cerere privind acordarea salariului suplimentar pentru anul 2011 va fi respins ca nefondat.
4.Cu privire la tichetele de masă
În susținerea acestui capăt de cerere, reclamantul a invocat dispozițiile art. 74 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, potrivit cu care începând cu data de 01.01.2007, salariații C. Marfă S.A. beneficiază de câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare.
S. pârâtă a semnat de asemenea contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive și care la art. 81 cuprinde dispoziții similare celor din art. 74 din CCM la nivel de unitate.
Potrivit art. 236 alin 4 din Codul muncii, în vigoare la data încheierii acestor contracte, precum și pe durata lor de valabilitate, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea prevederilor legale constituie legea părților. Tot astfel, art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii prevedea următoarele: „contractele colective de muncă încheiate la nivel de grup de unități produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.”
Din modalitatea de redactare a dispozițiilor contractuale rezultă cu claritate că beneficiul dreptului nu este condiționat, nefiind impuse negocieri ulterioare, ci dimpotrivă, se stabilesc prin acestea atât numărul de tichete, cât modalitățile concrete de acordare
Această modalitate de reglementare a dreptului salarial constituie un argument decisiv în concluzionarea că angajatorul și-a asumat obligația de plată a tichetelor de masă prin contractele colective de muncă aplicabile. Angajatorul are obligația de a acorda tichetele de masă lunar și anticipat, iar eventualele neacordări ale acestora nu-l exonerează de la îndeplinirea obligației.
În aceste condiții în sarcina angajatorului care nu își respectă obligația stabilită în contractul colectiv de muncă prin acordarea anticipată a tichetelor de masă, se naște datoria dezdăunării salariaților respectiv dreptul la compensație.
Ca urmare, reclamantul este îndreptățit la acordarea tichetelor de masă pentru perioada 30.10._11, urmând ca pârâta să fie obligată la plata contravalorii acestor tichete, pretențiile ulterioare datei de 31.01.2011-când a încetat valabilitatea contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități, fiind lipsite de temei legal.
5 Cu privire la drepturile banesti reprezentand diferenta dintre dr. salariale încasate și drepturile salariale cuvenite prin determinarea acestora pornind de la un salariu minim brut de 700 lei, instanța reține că reclamantul este angajat al pârâtei și pretinde achitarea de catre pârâtă a unor drepturi salariale calculate potrivit algoritmului de calcul stabilit prin contractele colective de muncă aplicabile la nivel de unitate, dar cu reținerea bazei de calcul ca fiind salariul de bază minim brut pe țara prevazut de HG 1193/2010 si HG 1225/2011.
Contractul colectiv de munca unic la nivelul ramurii transporturi și-a încetat valabilitatea prin ajungere la termen la data de 31.12.2010 astfel că, în perioada 2011-2013, în cadrul societatii pârâte, au fost aplicabile contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate și înregistrate la MMFPS-DMPS sub nr. 43/24.03.2011 și nr. 109/20.03.2012.
Potrivit art 7 alin 2 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc in functie de coeficientii de ierarhizare si de formula de calcul din Anexa nr.1.
Astfel, potrivit dispozitiilor din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, salariul de baza brut al reclamantului s-a calculat prin încadrarea mai întîi a acestora în clasa de salarizare. Ulterior, având în vedere coeficientul de ierarhizare stabilit pentru clasele de salarizare, conform anexei 1, și cuantumul stabilit pentru o clasa de salarizare de 600 lei, pârâta, folosind algoritmul de calcul: salariul de baza brut ═ coeficientul de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare X valoarea clasei de salarizare, a stabilit pentru reclamant salariul de baza brut (600 X clasa de salarizare).
Reclamantul pretinde că salariul său de baza brut trebuia calculat prin utilizarea salariului minim brut pe țara, garantat în plata, stabilit prin HG nr. 1193/201, 1225/2011 și nr. 23/2013.
Prin art. 1 din H.G. 1193/2010, art. 1 din H.G. 1225/2011 si art. 1 din H.G. 23/2013 s-a reglementat salariul minim brut pe tara garantat in plata incepând cu 01.01.2011, ca fiind de 670 lei, respectiv de 700 lei din data de 01.01.2012 si 750 lei din data de 01.02.2013.
Interpretarea reclamantului referitoare la modalitatea de stabilire a salariului de baza este contrară scopului urmărit prin instituirea pe cale legală a unui salariu minim brut pe țara, garantat în plată.
Astfel, prin art. 2 din H.G. 1193/2010, H.G. 1225/2011 si H.G. 23/2013 s-a prevazut ca nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. Prin urmare, ceea ce s-a interzis a fost plata efectiva a unui salariu de baza inferior celui stabilit ca indicator de referință prin actele normative menționate, orice eventuală verificare a respectării acestui minim impus prin lege urmând a fi raportată la salariul concret de încadrare stabilit prin contract individual de muncă.
Din cele expuse, instanța constată că prin aplicarea dispozitiilor prevazute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate referitoare la stabilirea salariilor de baza ale muncitorilor calificați pârâta a acordat reclamantului un salariu de baza brut mai mare decât cel care rezulta din HG nr. 1193/201, 1225/2011 și nr. 23/2013 (700 lei, 750 lei sau 800 lei ).
Reclamantul solicită o modificare a algoritmului de calcul a salariului prin utilizarea formulei de calcul prevazute de contractul colectiv de munca la nivel de unitate dar cu unul din elementele de calcul - salariul de baza brut la nivelul salariului minim brut pe tara. Se vrea astfel obținerea unei formule de calcul care constă în: salariul de baza brut ═ salariului minim brut pe țara (700 lei, 750 lei sau 800 lei) X coeficientul de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare, deci combinarea dispozitiilor care reglementeaza aceiasi institutie – cea a salarizarii, din două acte diferite – contract colectiv de munca la nivel de unitate si Hotarârile de Guvern ce stabilesc salariul minim brut pe țara.
Potrivit art 229 alin 4 dinCodul muncii, contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor.
Conform art 30 din Legea 130/1996, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți. Acest text de lege instituie forța obligatorie a contractului colectiv de muncă pentru părțile semnatare, contract care se impune întocmai ca și legea.
Executarea vizată de art. 30 presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractului, respectarea drepturilor si obligațiilor asumate de părți. Totodată, art 41 alin 5 din Constitutie garantează caracterul obligatoriu al conventiilor colective între părți.
Interpretarea reclamantului în sensul obținerii unei formule de calcul prin luarea unor elemente de calcul dintr-un act normativ-HG si alte elemente din contractul colectiv de muncă (de unitate) in scopul obținerii unui rezultat favorabil este eronată. O regulă de bază în interpretarea și aplicarea legii constituie interdicția creării pe cale juridiciară a unei noi legi (lex tertia) prin combinarea unor dispoziții mai favorabile din mai multe legi. Ca și în cazul dispozitiilor legale, și dispozițiile contractuale (care constituie legea părților) nu se pot interpreta astfel încât să ducă la obținerea unei legi terțiare (lex tertia).
În măsura în care in contractul colectiv de muncă la nivel de unitate ar fi existat o lacună în modul de stabilire a salariului de baza brut al salariatilor calificați, atunci aceasta lacună ar fi putut fi acoperită cu dispoziții din acte normative (hotărâri de guvern sau legi ) mai favorabile.
În speță însă, nu este vorba despre nici o lacună în reglementarea modului de calcul a salariului de baza brut, algoritmul de calcul stabilit fiind clar.
În aceste împrejurări, instanța reține că nu se poate aprecia asupra nerespectării salariului de baza minim brut pe tara, câtă vreme reclamantului nu i-au fost plătite salarii mai mici decât cele stabilite prin actele normative aplicabile în perioada de referință.
Pentru motivele arătate, instanța apreciază că reclamantul a încasat salarii calculate în conformitate cu contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, iar acestea din urmă au respectat condițiile de legalitate impuse de Codul muncii și Legea 62/2011, urmând a respinge ca neîntemeiate pretentile.
6. Referitor la solicitarea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale și a sumei ce reprezintă actualizarea drepturilor salariale datorate, se constată că în aceasta situatie exista doua daune distincte, având cauze diferite. Dobânda este pretul lipsei de folosinta, iar actualizarea cu rata inflatiei urmareste pastrarea valorii reale a obligatiei banesti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia lipsei capacitatii procesuale a paratei S. C. MARFA SA SUCURSALA MUNTENIA – DOBROGEA.
Respinge actiunea formulata de reclamantul M. Ș. cu domiciliul procesual ales în mun. G., ., ., ., județ G. in contradictoriu cu parata S. C. MARFA SA SUCURSALA MUNTENIA – DOBROGEA cu sediul în C., . nr.2, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara capacitate procesuala.
Respinge ca ramasa fara obiect exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S. C. MARFA SA SUCURSALA MUNTENIA – DOBROGEA cu sediul în Constanta, ., nr. 2, J. C..
Respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtă în temeiul disp. art. 268 alin. 1 lit. d) și e) din Codul muncii ca nefondată.
Admite exceptia prescrierii dreptului la actiune invocate de parata in temeiul disp. art. 268 alin. 1 lit. c) C. muncii cu privire la cererea referitoare la tichetele de masa pentru perioada 01.10.2010 – 29.10.2010, diferenta de salariu pentru perioada 01.10.2010 – 29.10.2010.
Respinge exceptia autoritatii de lucru judecat.
Respinge ca prescrise cererile referitoare la tichetele de masa pentru perioada 01.10.2010 – 29.10.2010 si la diferenta de salariu pentru perioada 01.10.2010 – 29.10.2010.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul M. Ș. cu domiciliul procesual ales în mun. G., ., ., ., județ G., în contradictoriu cu pârâții S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA ,,C. MARFA S.A.”, cu sediul procesual ales în C., . nr.2.
Obligă pârâta să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației de la scadență până la plata efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului ajutorul material de C. aferent anului 2010 și ajutorul material de Ziua Feroviarului aferent anului 2010, fiecare la nivelul clasei 1 de salarizare, actualizat cu rata inflației de la scadență până la plata efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 30.10._11, în echivalentul zilelor lucrătoare prestate înmulțit cu valoarea nominală, actualizată cu rata inflației până la plata efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate (incluzând salariul de bază, indemnizații, sporuri, adaosuri, alte sume acordate în temeiul raporturilor de muncă) și drepturile salariale cuvenite prin determinarea acestora pornind de la un salariu minim brut de 700 lei, pe perioada 30.10._10, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor la plata cărora a fost obligată prin prezenta hotărâre, de la scadență până la plata efectivă.
Respinge cererea având ca obiect salariul suplimentar aferent anului 2011, ajutoarele materiale de Paști 2011, de C. 2011 și de Ziua Feroviarului aferente anului 2011, precum și tichetele de masă aferente perioadei 01.02.2011 – 31.12.2011, prima de vacanta pentru anii 2010 – 2011, diferenta de salariu pentru 01.01.2011 – 31.01.2011, anul 2011, 2012, 2013, ca neîntemeiată.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul Constanta.
Pronuntata in sedinta publica din 04-04-2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. S. A. G. C.
L. V. N.
GREFIER
pentru S. M. S.
aflată în concediu medical
conf. art. 426 alin. 4 NCPC
semnează Grefier șef
C. – I. S.
Tehnored.jud.C.S.A./ 2 ex./12.05.2014
Emis 3 .
| ← Pretentii. Încheierea nr. 13/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
