Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1467/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1467/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 858/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1467
Ședința publică din 11 iunie 2014
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENT JUDICIAR – G. C.
ASISTENT JUDICIAR – R. G.
GREFIER – R. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta Z. A., cu domiciliul procesual ales la cabinet individual de Avocat N. L., cu sediul în G., ., ..III, ., în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE,,CFR „ S.A. cu sediul în București, ..38, sector 1 și C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE,,CFR „ S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, întreținere și Reparații CF C., cu sediul în C., ., . ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru pârâții CNCF CFR SA și CNCF CFR SA, sucursala centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C., consilier juridic P. A., în baza delegației depuse la dosar, lipsind reclamanta Z. A..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.157 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența de soluționare a prezentei cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin.1 Cod de procedură civilă, se constată competent în soluționarea prezentului litigiu .
Instanța acordă cuvântul pârâtelor, prin reprezentant convențional, asupra excepției inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii informării asupra avantajelor medierii.
Pârâtele, prin reprezentant convențional, solicită admiterea excepției pentru considerentele arătate în cuprinsul întâmpinării.
Instanța, având în vedere și decizia Curții Constituționale, respinge excepția inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii informării asupra avantajelor medierii. Unește cu fondul cauzei excepția prescrierii dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității, invocate de pârâte în cuprinsul întâmpinării și acordă cuvântul asupra lipsei calității procesuale pasive a CN CFR SA – sucursala CREIR C..
Pârâtele, prin reprezentant convențional, solicită admiterea excepției, urmând a se reține că nu există identitate între persoana pârâtei și titularul obligației raportului juridic dedus judecății.
Instanța, urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a CN CFR SA – sucursala CREIR C., iar considerentele să fie expuse în cuprinsul hotărârii.
La solicitarea instanței, pârâtele, prin reprezentant convențional arată că nu are cereri prealabile sau probe de propus.
Instanța, în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă se socotește lămurită și, reținând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de propus, acordă cuvântul pârâtelor atât asupra excepției prescrierii dreptului material la acțiune și excepției inadmisibilității, invocate de pârâte în cuprinsul întâmpinării, cât și asupra fondului cauzei.
Pârâtele, prin reprezentant convențional solicită admiterea excepțiilor, iar pe fond respingerea acțiunii, urmând a se reține argumentele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.
Instanța, în considerarea art.394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare atât asupra excepțiilor invocate de pârâtă în cuprinsul întâmpinării cât și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ reclamantul Z. A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele C. N. DE CAI FERATE CFR SA SUCURSALA CENTRU REGIONAL DE EXPLOATARE INTRETINERE SI REPARATII CF CONSTANTA și C. N. DE CAI FERATE CFR SA să se dispună obligarea pârâtelor la plata diferențelor de salariu rezultată din aplicarea corectă a bazei de calcul a salariului, repsectiv prin aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată 670 lei conform art.1 din HG nr.1193/2010 și drepturile salariale efectiv primite în anul 2011 fără respectarea salariului minim garantat în plată, ci avându-se în vedere salariul minm brut prevăzut în CCM la nivel de unitate de 600 lei, sume actualizate cu rata inflației, diferența de salariu rezultată din calcularea corectă a bazei de calcul a salariului, repsectiv prin aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată 700 lei conform art.1 din HG nr.1225/2011 și drepturile salariale efectiv primite în perioada 1.01._13 fără respectarea salariului minim garantat în plată, ci avându-se în vedere salariul minm brut prevăzut în CCM la nivel de unitate de 600 lei, sume actualizate cu rata inflației, diferența de salariu rezultată din calcularea corectă a bazei de calcul a salariului, repsectiv prin aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată 700 lei conform art.1 din HG nr.23/2013 și drepturile salariale efectiv primite în perioada 1.02._13 fără respectarea salariului minim garantat în plată, ci avându-se în vedere salariul minm brut prevăzut în CCM la nivel de unitate de 600 lei, sume actualizate cu rata inflației, dobânda legală în cunatumul prevăzut de OG 13/2011.
În motivare, reclamantul arată că este salariat al pârâtei SUCURSALA CENTRU REGIONAL DE EXPLOATARE INTRETINERE SI REPARATII CF CONSTANTA .
Reclamantul mai arată că pârâta avea obligația să îi plătească drepturile salariale după cum urmează:
- pentru perioada 1.01._11 un salariu minim de bază clasa 1 de salarizare din Anexa 1 CCM în cunatum de 670 lei potrivit art.1 din HG 1193/2010 înmulțit cu coeficientul de ierarhizare al clasei de salarizare al reclamantului,
-pentru perioada 1.01._13 având ca salariu minim de bază –clasa 1 de salarizare din Anexa 1 CCM în cuantum de 700 leilunar potrivit art.1 HG 1225/2011 înmulțit cu coeficientul de ierarhizare al clasei de salarizare al reclamantului,
-pentru perioada 1.01.2013-pnă la zi având ca salariu minim de bază –clasa 1 de salarizare din Anexa 1 CCM în cuantum de 750 leilunar potrivit art.1 HG 23/2013 înmulțit cu coeficientul de ierarhizare al clasei de salarizare al reclamantului .
Se mai arată că potrivit art.164 din codul muncii” Salariul de bazã minim brut pe țarã garantat în platã, corespunzãtor programului normal de muncã, se stabilește prin hotãrâre a Guvernului, dupã consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncã este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bazã minim brut orar se calculeazã prin raportarea salariului de bazã minim brut pe țarã la numãrul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
(2) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bazã prin contractul individual de muncã sub salariul de bazã minim brut orar pe țarã.”
Contrar prevederilor menționate, pârâtele încalcă cu bună știință principiul salariului minim garantat în plată conform căruia Angajatorul este obligat sã garanteze în platã un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bazã minim brut pe țarã. Aceste dispoziții se aplicã și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate sã își desfãșoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.
Reclamantul mai învederează că din analiza anexei 1 la contractele 2011-2014 rezultă Casa Județeană de Pensii C. salariul minim de bază folosit pentru determinarea claselor de salarizare de la 1 la 46 este de 600 de lei/lună fapt ce demonstrează că pârâta i-a plătit drepturi salariale mai micii decât salariul minim brut de țară.
Prin întâmpinare, pârâta CNCFR SA a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru neparcurgerea procedurii obligatorii a informării asupra avantajelor medierii exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, excepția iandisibilității acțiunii prin neparcugerea procedurii prelabile a seiszării comisiei mixte patronat sindicat, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei CNCFR SA SUCURSALA C. .
Pe fondul cauzei, pârâta a aratat că la nivelul societății pentru 2011-2014 AU FOST ÎNCHEIATE Contracte Colective de Muncă prin care sunt stabilite clauze prividn salarizarea potrivit cărora „Salariul de vază coespunzător fiecărei clase de salrizare se calculează după următoarea formulă S= clasa x K, une Seste salariul de bază brut corespunzător clasei unu de salarizare, K=coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare .
Totodată pârâta arată că potrivit HG 1193/2010 și HG 1225/2011 s-a prevăzut că salariul minm garantat în plată este de 670, respectiv 700 de lei, reclamantul beneficiind în perioada de referință de venituri net superioare nivelului minim garantat în plată .
În cauza părțile au administrat proba cu înscrisuri.
În sedinta publică din data de 11 iunie 2014 instanta a pus în discuție excepția inadmisibilitatii acțiunii, a prescripției acțiunii și a exceptiei lipsei calității procesual pasive a Sucursalei Muntenia Dobrogea, respingând excepția inadmisbilității acțiunii și a prescripției dreptului material la acțiune întemiat pe dispozițiile art.258 alin.1 lit.e .
În ceea e privește excepția inadmisibilității acțiunii prin neparcurgerea procedurii de informare asupra avantajelor medierii, instanța o apreciază ca nefondată având în vedere că potrivit art.60 1 lit.e din legea nr192/2006: (1)În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:
e)în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă”, iar reclamanta din prezenta acțiune își întemeiază pretențiile pe dispozițiile contractelor colective de muncă și pe cele ale contractului individual de muncă .
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art-268 lit. e și d, instanța reține următoarele:
Prevederile art. 268 alin 1 lit. e din Codul muncii invocate de pârâtă, privind termenul de prescripție de 6 luni nu sunt incidente în cauză, deoarece reclamanții solicită plata unor drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă, iar aceste drepturi nu sunt născute din neexecutarea contractului colectiv de muncă, ci au la bază salariul din cadrul societății pârâte. Neplata acestora nu se circumscrie sferei neexecutării contractului colectiv de muncă pentru a putea fi încadrată în prevederile art. 268 al. 1 lit. e din Codul muncii, ci se circumscrie în art. 268 al. 1 lit. c din Codul muncii. Termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 al. 1 lit. e din Codul muncii se referă la alte neexecutări ale contractului colectiv de muncă decât cele de natură salarială care sunt prevăzute la lit. c a aceluiași articol și care constituie o dispoziție specială în raport de dispoziția prevăzută la lit. e, care constituie dispoziția generală referitoare la neexecutarea contractului colectiv de muncă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive, instanța reține că sumele reprezentând drepturi salariale sunt alocate de către pârâta CNCFR SA, nefiind deținute la nivel teritorial de către pârâta CNCFR SA SUCURSALA C. care astfel nu are calitate procesual pasivă în cauză. Fața de solutionarea exceptiei lipsei capacitatii de folosinta a pârâtei instanta, pe cale de consecinta, va respinge actiunea formulată în contradictoriu cu pârâta CNCFR SURSALA MUNTENIA DOBROGREA.
În ceea ce privește excepția dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile, respectiv 268 lit.c c.muncii, tribunalul reține că având caracterul unor drepturi salariale, sub aspectul prescripției acțiunii reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c) din codul muncii potrivit căruia cererea trebuia formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În raport cu data înregistrării cererii – 3.02.2014, instanța va admite excepția prescripției extinctive având în vedere că se solicită plata diferențelor de drepturi bănești pentru perioada 1.01.2011 –la zi instanța va respinge ca prescrise drepturile aferente perioadei 1.01.2011-2.02.2011.
În ceea ce prvește excepția iandmsibilității acțiunii prin neparcurgerea procedurii prealabile, instanța urmează a o respinge că dispozițiile legale ce reglementează jurisdicția muncii, cuprinse în Titlul XII din Codul muncii, nu instituie obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile sesizării instanței cu soluționarea unui conflict de muncă. Prin urmare, chiar dacă astfel de dispoziții sunt inserate în cuprinsul unui contract colectiv de muncă, finalitatea lor este aceea de a încerca o soluționare amiabilă a conflictului de drepturi, fără ca vreuna dintre părți să fie îngrădită în exercitarea accesului liber la justiție de obligativitatea parcurgerii în prealabil a procedurii astfel reglementate.
Pentru aceste considerente, excepția inadmisibilității formulării acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, va fi respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, analizând actele dosarului instațta reține următoarele:
Reclamantul este angajat al pârâtei și pretinde achitarea de catre pârâtă a unor drepturi salariale calculate potrivit algoritmului de calcul stabilit prin contractele colective de muncă aplicabile la nivel de unitate, dar cu reținerea bazei de calcul ca fiind salariul de bază minim brut pe țara prevazut de HG 1193/2010, HG 1225/2011,HG 23/2013.
Contractul colectiv de munca unic la nivelul ramurii transporturi și-a încetat valabilitatea prin ajungere la termen la data de 31.12.2010 astfel că, în perioada 2011-2014, în cadrul societatii pârâte, au fost aplicabile contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate și înregistrate la MMFPS-DMPS sub nr. 44/25.03.2011 și nr. 116/23.04.2012.
Potrivit art 7 alin 2 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate „Salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc in functie de coeficientii de ierarhizare si de formula de calcul din Anexa nr.1 ”
Astfel, potrivit dispozitiilor din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, salariul de baza brut al reclamantului s-a calculat prin încadrarea mai întîi a acestora în clasa de salarizare. Ulterior, având în vedere coeficientul de ierarhizare stabilit pentru clasele de salarizare, conform anexei 1, și cuantumul stabilit pentru o clasa de salarizare de 600 lei, pârâta, folosind algoritmul de calcul: salariul de baza brut ═ coeficientul de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare X valoarea clasei de salarizare, a stabilit pentru reclamant salariul de baza brut ( 600 X clasa de salarizare ).
Reclamantul pretinde că salariul său de baza brut trebuia calculat prin utilizarea salariului minim brut pe țara, garantat în plata, stabilit prin HG nr. 1193/201, 1225/2011 și nr. 23/2013.
Prin art. 1 din H.G. 1193/2010, art. 1 din H.G. 1225/2011 si art. 1 din H.G. 23/2013 s-a reglementat salariul minim brut pe tara garantat in plata incepând cu 01.01.2011, ca fiind de 670 lei, respectiv de 700 lei din data de 01.01.2012 si 750 lei din data de 01.02.2013.
Interpretarea reclamantului referitoare la modalitatea de stabilire a salariului de baza este contrară scopului urmărit prin instituirea pe cale legală a unui salariu minim brut pe țara, garantat în plată.
Astfel, prin chiar art. 2 din H.G. 1193/2010, H.G. 1225/2011 si H.G. 23/2013 s-a prevazut ca nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. Prin urmare, ceea ce s-a interzis a fost plata efectiva a unui salariu de baza inferior celui stabilit ca indicator de referință prin actele normative menționate, orice eventuală verificare a respectării acestui minim impus prin lege urmând a fi raportată la salariul concret de încadrare stabilit prin contract individual de muncă.
Din cele expuse, instanța constată că prin aplicarea dispozitiilor prevazute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate referitoare la stabilirea salariilor de baza ale muncitorilor calificati pârâta a acordat reclamantului un salariu de baza brut mai mare decât cel care rezulta din HG nr. 1193/201, 1225/2011 și nr. 23/2013 (700 lei, 750 lei sau 800 lei ).
Ceea ce dorește reclamantul este o modificare a algoritmului de calcul a salariului prin utilizarea formulei de calcul prevazute de contractul colectiv de munca la nivel de unitate dar cu unul din elementele de calcul - salariul de baza brut la nivelul salariului minim brut pe tara.
Se vrea astfel obținerea unei formule de calcul care constă în: salariul de baza brut ═ salariului minim brut pe țara ( 700 lei, 750 lei sau 800 lei) X coeficientul de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare, deci combinarea dispozitiilor care reglementeaza aceiasi institutie – cea a salarizarii, din două acte diferite – contract colectiv de munca la nivel de unitate si Hotarârile de Guvern ce stabilesc salariul minim brut pe țara.
Potrivit art 229 alin 4 c.muncii „Contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor”.
Conform art 30 din legea 130/1996 „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.” Acest text de lege instituie forța obligatorie a contractului colectiv de muncă pentru părțile semnatare, contract care se impune întocmai ca și legea.
Executarea vizată de art. 30 presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractului, respectarea drepturilor si obligațiilor asumate de părți.
Totodată, art 41 alin 5 din Constitutie garantează caracterul obligatoriu al conventiilor colective între părți.
Interpretarea reclamantului în sensul obținerii unei formule de calcul prin luarea unor elemente de calcul dintr-un act normativ-HG si alte elemente din contractul colectiv de muncă (de unitate) in scopul obținerii unui rezultat favorabil este profund eronată.
O regulă de bază în interpretarea și aplicarea legii constituie interdicția creării pe cale juridiciară a unei noi legi ( lex tertia) prin combinarea unor dispoziții mai favorabile din mai multe legi.
Ca și în cazul dispozitiilor legale, și dispozițiile contractuale (care constituie legea părților) nu se pot interpreta de așa manieră încât să ducă la obținerea unei legi terțiare ( lex tertia).
În măsura în care in contractul colectiv de muncă la nivel de unitate ar fi existat o lacună în modul de stabilire a salariului de baza brut al salariatilor calificați, atunci aceasta lacună ar fi putut fi acoperită cu dispoziții din acte normative (hotărâri de guvern sau legi ) mai favorabile.
În speță însă, nu este vorba despre nici o lacună în reglementarea modului de calul a salariului de baza brut, algoritmul de calcul stabilit fiind clar.
În aceste împrejurări, instanța reține că nu se poate aprecia asupra încalcarii salariului de baza minim brut pe tara, câtă vreme reclamantului nu i-au fost plătite salarii mai mici decât cele stabilite prin actele normative aplicabile în perioada de referință.
Pentru motivele arătate, instanța apreciază că reclamantul a încasat salarii calculate în conformitate cu contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, iar acestea din urmă au respectat condițiile de legalitate impuse de Codul muncii și Legea 62/2011, astfel că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinge ca prescrise drepturile aferente perioadei 1.01.2011-2.02.2011.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii ca nefondată.
Respinge acțiunea formulată împotriva Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A.Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Z. A., cu domiciliul procesual ales la cabinet individual de Avocat N. L., cu sediul în G., ., ..III, ., în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE,,CFR „ S.A. cu sediul în București, ..38, sector 1 și C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE,,CFR „ S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, întreținere și Reparații CF C., cu sediul în C., ., . nefondată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
R. G.
GREFIER,
R. B.
Tehnored.jud.D.I.F.
13.06.2014
Emis 3 comunicări
13.06.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 825/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
