Obligaţie de a face. Sentința nr. 1519/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 02 iunie 2014 și au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12 iunie 2014 si 19 iunie 2014 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:

TRIBUNALUL

Asupra cauzei civile de față:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _, reclamantul M. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe din care să rezulte vechimea, grupa de muncă și veniturile salariale obținute (salariu de bază și sporuri) pentru perioada 01.09._74 și 01.09._84, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamantul susține că în perioada 01.09._74 și 01.09._84 a lucrat ca frezor la S.C. E. S.A., iar adeverința îi este necesară la întocmirea dosarului de pensionare.

Reclamantul arată că, în aplicarea art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea cuantumului pensiei se au în vedere și adeverințele eliberate de unitatea angajatoare.

În drept, s-au invocat Legea nr. 263/2010, noul cod de procedură civilă.

În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și martori.

Au fost anexate cererii înscrisuri: cartea de identitate a reclamantului, carnet de muncă.

La termenul de judecată din data de 07.04.2013 au fost audiați martorii M. N. și L. T., declarațiile acestora sub prestare de jurământ fiind anexate la dosarul cauzei (filele nr. 113-114).

Conform precizărilor depuse de Cabinetul individual de insolvență C. D. (fila nr. 29), ca urmare a admiterii opoziției formulate de unul dintre creditori, a fost revocată încheierea nr. 226/. privind deschiderea procedurii de insolvență împotriva pârâtei. Au fost radiate mențiunile privind deschiderea procedurii de insolvență și cele privind numirea în calitate de administrator judiciar a Cabinetul individual de insolvență C. D..

Acțiune scutită de la obligația plății taxei judiciare de timbru.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:

Potrivit art. 40 alin. 2 lit. h) din C. muncii, angajatorul are obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului. De asemenea, potrivit art. 34 alin. 5 din C. muncii, la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.

Prin urmare, sub rezerva existenței unei cereri formulate de persoana îndreptățită, fost sau actual salariat, angajatorul sau deținătorul arhivei trebuie să probeze executarea obligației legale de a emite adeverința solicitată, în aplicarea art. 272 din Codul muncii.

În cazul neeliberării adeverinței solicitate, angajatorul (sau după caz deținătorul arhivei acestuia) poate fi acționat în judecată pentru a fi obligat să își execute obligația legală. Se înțelege că textele legale citate vizează angajatorul la care a lucrat slariatul în perioada de referință, fără să aibă importanță din acest punct de vedere unde a mai lucrat salariatul ulterior acelei perioade.

În cauză, din cuprinsul carnetului de muncă anexat la dosarul cauzei reiese că în perioada 01.09._74 reclamantul a fost salariatul G. Întreprinderi de Industrie Locală (G.I.I.L.) C., care în conformitate cu Decretul nr. 220/1977 a trecut în subordinea Întreprinderii Metalurgice «E. » C..

Tot din cuprinsul carnetului de muncă rezultă că în perioada 01.09._84 reclamantul a fost salariatul Întreprinderii «E. » C..

Instanța a emis mai multe adrese către pârâtă pentru ca aceasta să înainteze cuvenitele precizări, conform principiului că în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, nu salariatului.

Față de mențiunile înscrise pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare (« societate demolată »), instanța a încuviințat proba testimonială pentru a stabili condițiile concrete în care reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei.

Astfel, martorul M. N. a declarat în fața instanței că reclamantul lucra în calitate de frezor în aceeași hală cu cei care beneficiau de grupa a II-a de muncă. Martorul a învederat că reclamantul a lucrat într-o hală în care zgomotul era mare din cauza celor 50 de strunguri și a frezelor, iar în aer era praf de fontă și de oțel. Muncitorii care au lucrat în astfel de condiții au beneficiat de grupa a II-a de muncă, inclusiv frezori. După 1989 întreprinderea a intrat în dizolvare, cărțile de muncă nu se mai găsesc și nici nu se cunoaște unde sunt arhivele pentru a se elibera adeverințe.

Martorul L. T. a declarat la rândul său că inițial societatea s-a numit G. Întreprinderi de Industrie Locală, după care și-a schimbat denumirea în «E. » și s-a mutat pe . a lucrat în aceeași hală cu martorul, în condiții de zgomot și gaze în aer, întrucât se suda în galvan.

Martorii nu au putut preciza cu certitudine sporurile de care a beneficiat reclamantul și/sau cuantumul acestora, această obligație revenind însă fostului angajator, conform art. 40 alin. 2 lit. h) din C. muncii.

Corelativ, este dreptul salariatului sau al fostului salariat să îi fie comunicate date despre activitatea sa prestată și despre toate condițiile și sporurile de care a beneficiat în timpul muncii prestate.

Eliberarea unei adeverințe este necesară la calcularea drepturilor de pensie, deoarece sporurile de care un salariat a beneficiat nu sunt menționate în carnetul de muncă al acestuia, iar pentru a putea fi avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie este necesară prezentarea unei adeverințe în original la casa județeană de pensii în care să fie evidențiate sporurile respective (pct. VI din anexa la O.U.G. nr. 4/2005).

Dacă pârâta ar fi exonerată de orice răspundere cu privire la obligația ce-i incumbă, reclamantul ar fi prejudiciat prin neluarea în considerare a unor eventuale perioade contributive, cu consecințe în privința întinderii drepturilor sale de pensie, ajungându-se până la situația în care dreptul la pensie să fie atins în substanța sa, fără o justificare obiectivă.

Or, în temeiul Legii nr. 263/2010, principiul contributivității impune ca la calculul pensiei să fie luate în considerare toate sporurile/veniturile pentru care s-a calculat și s-a plătit contribuția de asigurări sociale, indiferent dacă acestea au făcut parte sau nu din baza de calcul a pensiilor, atât timp cât dovada încasării lor, a plății contribuției individuale de asigurări sociale este atestată prin adeverință emisă de angajator.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.

Este de menționat în acest sens și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza A. M. F. s.a. impotriva României, prin care Curtea, deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale (relevantă în acest sens este și cauza C. Abaluță s.a. împotriva României).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență (pentru care reclamantul plătise contribuția specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, hotărârea în cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996.

În consecință, constatând neîndeplinirea de către pârâta S.C. E. S.A. a obligației prevăzute de art. 40 alin. 2 lit. h) și art. 34 alin. 5 din C. muncii, instanța va obliga pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în care să fie menționate vechimea, grupa de muncă și veniturile salariale obținute, corespunzător perioadei efectiv lucrate de reclamant în calitate de salariat al pârâtei în intervalele 01.09._74 și 01.09._84.

Instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul M. R. cu domiciliul procesual ales în C., ., . - la cabinet avocat Paris Z., în contradictoriu cu pârâta .> citată prin afișare la sediul instanței.