Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1800/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1800/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-08-2014 în dosarul nr. 4930/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1800
Ședința publică din 14 August 2014
PREȘEDINTE :A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
A. B.
Grefier: F. A.
Pe rol soluționarea cererii privind completare a dispozitivului sentinței civile nr.4519 din 05.12.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, cerere formulată de petenta R. D., cu domiciliul în C., . nr.14, județul C., având calitate de reclamantă în cadrul acțiunii civile ce are ca obiect drepturi bănești, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ C.F.R MARFĂ SA, cu sediul în București, ..38,sector 1.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.08.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.08.2014, dată la care au pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr._ (supliment), reclamanta R. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să lămurească/completeze dispozitivul sentinței civile nr. 4519/05.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În fapt, reclamanta a învederat că prin hotărârea pronunțată instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind acordarea c/valorii tichetelor de masă neeliberate în perioada aprilie_11, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și dobândă legală până la data plății.
În drept, s-au invocat art. 2812 C. pr. civilă, art. 242 al. 2 C. pr. civilă.
Pârâta S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Instanța va analiza cu prioritate excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, reținând următoarele:
Conform art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantei în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Art. 268 alin. 1 lit. d Codul muncii, cererea prin care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, se poate formula pe toată durata existenței contractului.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Acestea din urmă reprezintă o parte variabilă a salariului, acordându-se în raport de calificarea, importanța, complexitatea atribuțiilor de serviciu, de performanțele individuale ale fiecărui salariat.
De asemenea, prin art. 1 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949 privind protecția salariatului s-a stabilit că „salariul” reprezintă, oricare i-ar fi denumirea sau modul de calcul, remunerarea sau câștigurile susceptibile de a fi evaluate în bani și stabilite prin acordul părților sau de către legislația națională pe care cel care angajează le datorează unui lucrător în baza unui contract de muncă, scris sau verbal, fie pentru munca efectuată sau care urmează a fi efectuată, fie pentru serviciile prestate sau care urmează a fi prestate.
Prin H.G. nr. 791/2010, art. 68 lit. a), pct. 8, tichetele de masă sunt incluse în rândurile veniturilor din salarii și considerate asimilate salariilor.
Pârâta a mai invocat și art. 268 al. 1 lit. d) din Codul Muncii, cu motivarea că acțiunea în constatarea nulității unor clauze ale contractelor colective de muncă poate fi formulată pe toată durata valabilității și existenței contractelor, însă reclamanta nu a formulat pretenții care să se circumscrie acestui text de lege.
Pe cale de consecință, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit d) și e) Codul muncii nu mai subzistă în acest caz, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c) al aceluiași articol.
Instanța va respinge în consecință ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe prevederile 268 alin. 1 lit d) și e) Codul muncii.
În ce privește respectarea termenului general de prescipție de 3 ani, urmează a se reține că reclamanta a solicitat drepturi care se circumscriu numai parțial acestei perioade, întrucât acțiunea a fost înregistrată la instanță pe data de 10.05.2013, însă au fost solicitate tichete de masă începând cu aprilie 2009.
Pentru aceste motive, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată în temeiul art. 268 alin.1 lit. c Codul muncii va fi admisă cât privește pretențiile aferente perioadei aprilie_10 inclusiv.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca prescrisă acțiunea în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei aprilie_10 inclusiv.
Asupra fondului acțiunii:
Reclamanta este salariata S.N.T.F.M. C. Marfă S.A., aspect necontestat de pârâtă.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă se acordă numai dacă persoana are calitatea de angajat, angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă și dacă există clauze stabilite în contractele colective de muncă referitoare la acordarea acestor beneficii.
În perioada de referință (09.05._11) era aplicabil contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin actele adiționale nr. 370/20.06.2008 și 629/04.01.2011.
Art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar prevede că începând cu data de 01.01.2007 salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare vor beneficia de tichete de masă în cuantum de un tichet pentru fiecare zi lucrătoare din lună, în condițiile legislației în vigoare.
Or, Legea nr. 142/1998 condiționează acordarea acestui drept de capacitatea financiară a angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă.
Inserarea mențiunii de neacordare a tichetelor de masă pentru anul 2010 prin actul adițional 1718/22 aprilie 2010 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate are semnificația că dacă până în acel moment a fost posibilă acordarea tichetelor de masă, după data de 22 aprilie 2010 acest lucru nu mai este posibil potrivit voinței comune a partenerilor de dialog social exteriorizată prin actul adițional modificator la contract.
În practica instanței supreme s-a statuat ca aceste beneficii cu caracter social nu constituie un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorii au prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli sume cu această destinație; în cazul de speță, pârâta fiind societate cu capital de stat, bugetul de venituri și cheltuieli se aprobă prin hotărâre de guvern inițiată de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, cu avizul Ministerul Finanțelor Publice și Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale.
Instanța ia act că la dosar a fost anexată o convenție de eșalonare a unei alte creanțe a reclamantei împotriva societății (fila nr. 44), ceea ce înseamnă că părțile admit implicit că nu au existat disponibilități bănești suficiente pentru a achita de îndată, integral, creanța la care se referă celălalt titlu executoriu obținut de reclamantă (sentința civilă nr. 4981/05.10.2011 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă în dosarul nr._ ).
Dreptul la acordarea tichetelor de masă este legiferat cel mult ca un drept eventual, care se poate concretiza numai în măsura în care acesta este prevăzut în buget sau societățile comerciale au disponibilități financiare.
Prin Decizia nr. 297/2008 pronunțată de Curtea Constituțională s-a stabilit că prevederile art. 1 din Legea nr. 142/1998 sunt constituționale, neîncălcând dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 din Constituția României, cu motivarea că reglementarea condiționării, prin textul legal criticat, a acordării tichetelor de masă de prevederea sumelor corespunzătoare în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori se înscrie în contextul reglementării art. 1 din Legea nr. 142/1998, care la alin. (1) prevede că "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator". S-a mai arătat că art. 1 din Legea nr. 142/1998 instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană, acordată, în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iar nu o obligație legală a angajatorilor.
Inserarea mențiunii de neacordare a tichetelor de masă pentru anul 2010 prin actul adițional 1718/22 aprilie 2010 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate exprimă în mod neechivoc voința angajatorului ca după 22.04.2010 să nu mai fie acordate tichete de masă salariaților, fără a exista un temei pentru care să se considere că vocația reclamantei la acordarea de tichete de masă s-a transformat într-un drept al acesteia.
Chiar și art. 81 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar condiționează acordarea dreptului de prevederile legislative în vigoare, ceea ce înseamnă că nu este cuvenit prin simpla invocare a acestei prevederi.
În acord cu cele mai sus expuse, instanța va respinge ca nefondată cererea de completare a dispozitivului formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÂN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe art. 268 al. 1 lit. d) și e) din Codul muncii.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pe capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă aferente intervalului aprilie_10 inclusiv, conform art. 268 al. 1 lit. c) din Codul muncii.
Respinge ca prescrisă acțiunea pe capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă aferente intervalului aprilie_10 inclusiv.
Respinge ca nefondată cererea privind completarea dispozitivului sentinței civile nr.4519 din 05.12.2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, cerere formulată de petenta R. D., cu domiciliul în C., . nr.14, județul C., având calitate de reclamantă în cadrul acțiunii civile ce are ca obiect drepturi bănești, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ C.F.R MARFĂ SA, cu sediul în București, ..38,sector 1..
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi data de 14.08.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
A. N. L. N.
A. B.
GREFIER,
F. A.
Tehno.Red. A.N.. 03.09.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1652/2014.... → |
|---|
