Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2767/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2767/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 6250/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 noiembrie 2014
Sentința civilă nr. 2767
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta . cu sediul în C., .. 2A, Pavilion administrativ, ., județ C., în contradictoriu cu pârâtul P. P. I. domiciliat în C., . nr.95A, județ C., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 3 noiembrie 2014, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amanat pronuntarea la data de 10 noiembrie 2014, cand in aceeasi compunere a hotarat urmatoarele
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 26.08.2014 sub nr._ reclamanta . SRL a chemat în judecată pârâtul P. P. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 431 lei, reprezentând contravaloare CO 2014 necuvenit.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul său până la data de 23.06.2014, raporturile de muncă încetând în baza art. 61 lit. a Codul muncii. Începând cu data de 1.04.2014, pârâtul a solicitat efectuarea concediului de odihnă anual de 21 de zile lucrătoare, conform art.139 Codul muncii. Astfel, conform art.145 din Codul muncii, pentru perioada concediului de odihnă i s-a acordat indemnizația dea care avea dreptul aferentă anului 2014. Durata efectivă a concediului de odihnă se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. Ori din moment ce începând cu data de 23.06.2014 pârâtul nu mai este angajatul societății, acesta are dreptul doar la indemnizația de concediu aferentă perioadei din 2014 în care a fost angajatul pârâtei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 139 și urm., ar.64, art.270 și urm din Codul muncii.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: contract individual de muncă încheiat cu pârâtul și acte adiționale la acesta, dispoziția nr. 12/23.06.2014 de încetare a contractului individual de muncă, cererea prin care solicită aprobarea CO 2014, nota de lichidare, referat din care rezultă suma de 431 lei reprezentând contravaloare 2014 necuvenit, notificări adresate pârâtului.
În apărare, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Pârâtul a fost angajatul societății reclamante în funcția de muncitor necalificat, conform contractului individual de muncă nr. 3641/10.05.2013 (fila 5), raporturile de muncă încetând din data de 23.06.2014, potrivit deciziei nr. 12/23.06.2014 (fila 14).
Pentru anul 2014, pârâtul a avut dreptul la un concediu de odihnă de 21 de zile lucrătoare, acordat proporțional cu durata muncii prestate într-un an calendaristic.
In consecință, pârâtul ar fi fost îndreptățit la 21 de zile concediu de odihnă în cazul în care ar fi lucrat efectiv la societatea reclamantă pe parcursul întregului an 2014. Cum calitatea sa de angajat al reclamantei a încetat la data de 23.06.2014, iar în perioada 21.05._14 contractul individual de muncă a fost suspendat din motive imputabile salariatului (filele 12,13), pârâtul putea beneficiu în concret doar de 8 zile concediu de odihnă în cursul anului 2014.
Astfel, începând cu data de 16.04.2014, pârâtul a beneficiat de 21 zile concediu de odihnă, primind drepturile salariale aferente, ceea ce presupune că pentru 13 zile concediu de odihnă, la care nu era îndreptățit, a încasat indemnizația de concediu în mod necuvenit.
Art. 256 alin.1 Codul muncii stabilește că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Prin aceste dispoziții este reglementată obligația de restituire pe care o au salariații față de unitatea angajatoare, având la bază plata lucrului nedatorat și îmbogățirea fără justă cauză. Spre deosebire de răspunderea patrimonială care presupune săvârșirea unei fapte cu vinovăție, obligația de restituire este o instituție distinctă guvernată de alte reguli.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța reține că pârâtul a încasat în mod necuvenit contravaloarea a 13 zile de concediu de odihnă, respectiv suma de 431 lei, astfel că va dispune obligarea pârâtului la restituirea acestei sume către reclamantă.
Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în C., .. 2A, Pavilion administrativ, ., județ C., în contradictoriu cu pârâtul P. P. I., domiciliat în C., . nr.95A, județ C..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 431 lei, reprezentând drepturi bănești încasate necuvenit.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari,
F. M. I. G. C. Grefier,
R. A. G. M. Ș.
Red.Jud.FMI/2ex/2.12.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
