Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 3173/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3173/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 3173/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3173
Ședința publică din data de 2 decembrie 2015
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
L. N.
GREFIER – R. B.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamanta P. SA C., cu sediul în C., . nr.45, în contradictoriu cu pârâtul U. A. M., cu domiciliul în C., . nr.27, județul C., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 2 decembrie 2015, când a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta S.C. P. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul U. A. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 7778 lei, reprezentând cheltuieli de școlarizare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost salariatul său până la data de 11.06.2014, când raporturile de muncă au încetat la cererea acestuia, în baza art. 55 lit. b Codul Muncii. Pe perioada angajării, pârâtul a beneficiat de un curs de formare profesională, obținând calificarea profesională de sudor.
Reclamanta a mai susținut că potrivit actului adițional NR.57/24.09.2014 la contractul individual de muncă, pârâtul avea obligația de a lucra în cadrul societății timp de 3 ani de la data absolvirii cursului, obligație pe are nu a respectat-o, părăsind locul de muncă.
Se mai susține că inițiativa încetării raporturilor de muncă a intervenit ca urmare a cererii pârâtului.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1350 c.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
În apărare, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele:
Pârâtul U. A. M. a fost angajatul societății reclamante în funcția de sudor, conform contractului individual de muncă nr.1754/23.09.2014 .Conform actului adițional nr.57/24.09.2014 privind formarea profesională a salariatului pârât acesta din urmă se obliga să exercite profesia în care s-a făcut specializarea, perfecționarea și autorizarea timp de 3 ani pentru firma P., iar angajatorul reclamant se obliga să finanțeze cheltuielile de specializare, perfecționare, autorizare .
Prin dispozițiile art. 193 Codul muncii se reglementează obligația angajatorului de a asigura formarea profesională a salariaților, cu suportarea cheltuielilor de participare la aceste programe speciale.
Conform clauzei penale stipulate în același act adițional se prevedea că „ nerespectarea de către salariat a dispozițiilor de la Cap. IV determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de specializarea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită de 3 ani conform actului adițional la contractul individual de muncă în valoarea de_ de lei.”
Prin cererea formulată de pârâtul U. A. înregistrată la sediul pârâtei sub nr.5522/11.06.2015 acesta solicita „lichidarea” începând cu data de 11.06.2015 calitatea de salariat a pârâtului încetând astfel înainte de împlinirea termenului de 3 ani de la data participării la cursul de calificare profesională.
La dosar a fost depusă anexa care relevă cheltuielile efectuate de sociatate, în sumă totală de 10.995 lei.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor contractuale anterior enunțate, în sarcina pârâtului s-a născut obligația de plată a cheltuielilor pe care fostul angajator le-a suportat pentru perfecționarea sa profesională.
Potrivit art. 196 C. muncii, formarea profesională individualizată se stabilește de către angajator împreună cu salariatul în cauză, necesitând în acest sens acordul părților, iar, potrivit art. 196 alin. 2 C. muncii, drepturile și obligațiile părților în legătură cu desfășurarea acesteia, durata și orice alte aspecte privitoare la formarea profesională fac obiectul unui „act adițional” la contractul individual de muncă.
Referitor la cheltuielile ocazionate de participarea salariatului la formarea profesională inițiată de angajator, art. 197 C. muncii instituie regula potrivit căreia angajatorul suportă toate cheltuielile de formare profesională, iar art. 198 muncii dispune că:
"(1) Salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională, în condițiile art. 197 alin. (1), nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adițional.
(2) Durata obligației salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum și orice alte aspecte în legătură cu obligațiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adițional la contractul individual de muncă.
(3) Nerespectarea de către salariat a dispoziției prevăzute la alin. (1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.
(4) Obligația prevăzută la alin. (3) revine și salariaților care au fost concediați în perioada stabilită prin actul adițional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune în legătură cu munca lor, precum și în cazul în care instanța penală a pronunțat interdicția de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv".
Anexa de la fila nr. 14 menționează că perioada de practică până la autorizare a fost în medie de 10 luni, câte 20 de zile pe lună, angajatorul fiind prezumat că a fost prejudiciat prin sistarea raporturilor de muncă din inițiativa angajatului cu care societatea a efectuat cheltuieli pentru perfecționarea pregătirii sale profesionale, înainte de expirarea termenului convenit de părți.
Pentru motivele anterior expuse, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7.778 lei, reprezentând cheltuieli de școlarizare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta P. SA C., cu sediul în C., . nr.45, în contradictoriu cu pârâtul U. A. M., cu domiciliul în C., . nr.27, județul C.,
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7.778 lei, reprezentând cheltuieli de școlarizare.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 .12. 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. A. B.
L. N.
GREFIER,
R. B.
Tehnored.jud.D.I.F./07.12.2015/
2 .
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3162/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 263/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
