Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3174/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 2 decembrie 2015, când a pronunțat următoarea sentință:

TRIBUNALUL

Prin cererea formulată de reclamanta A. A. L. în contradictoriu cu pârâta . pe rolul Tribunalului C. sub nr._ se solicita obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei contravaloarea drepturi salariale cuvenite și neîncasate aferente perioadei 01.04._14, actualizarea sumei conform indicelui de inflație și a ratei dobânzii legale de la momentul scadenței debitului și până la data achitării integrale, obligarea pârâtei de a achita către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și a fondurilor speciale sumele reținute cu titlu de impozit, contribuții de asigurări sociale, șomaj, deduse din salariul de bază brut lunar, în conformitate cu dispozițiile art.40 alin.2 lit.f din codul muncii pentru luna ianuarie 2014, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivare reclamanta arată că a fost salariată a . funcția de jurisconsult în cadrul Compartimentului PAT în perioada 11.11._14 în baza contractului individual de muncă nr.9643, salariul de bază net lunar cuvenit fiind de 1696 lei, drepturile salariale urmând să fie plătite integral în bani pe datele de 13 și 28 ale fiecărei luni.

Se mai arată că la data de 17.11.2014 raporturile de muncă au încetat în baza deciziei nr.924/12.11.2014 emisă de Directorul General al . conformitate cu dispozițiile art.55 lit.b din codul muncii, reclamanta menționând că nu a încasat drepturile salariale începând cu luna aprilie 2014 deși și-a desfășurat activitatea pe toată aceasta perioadă în mod curent datorită dificultăților financiare cu care se confrunta societatea pârâtă pe fondul lipsei de lichidități .

Reclamanta susține că neplata drepturilor salariale a prejudiciat-o și din perspectiva faptului că pârâta nu a achitat dările către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și a fondurilor speciale sumele reținute de către aceasta la sursă din salariul de bază brut lunar lucru ce o afectează pe reclamantă și din perspectiva calității de salariat în raport de dispozițiile art.48 alin.1 din legea nr.263/2010.

Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.

Cererii i-au fost anexate înscrisuri.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

A fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Reclamanta A. A. L. a avut calitatea de salariat al societății pârâte . cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat sub nr.9643/11.11.1985 ocupând funcția de jurisconsult până la data de 17.11.2014 când, în baza deciziei nr.929/12.11.2014, i-a încetat contractul individual de muncă .

Pe cale acțiunii civile de față reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei aprilie_14.

Conform art.159 din codul muncii „Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

(2)Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.”

Potrivit art. 168 „(1)Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.

(2)Statele de plată, precum și celelalte documente justificative se păstrează și se arhivează de către angajator în aceleași condiții și termene ca în cazul actelor contabile, conform legii.”

Totodată, procedural, instanța reține și incidența art.272 c.muncii „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.”

Statele de plată depuse la dosarul cauzei și necontestate de pârâtă dovedesc faptul că reclamanta salariată a lucrat perioada pentru care au fost solicitate drepturile salariale astfel încât angajatorul are obligația corelativă de a-i plăti salariul cuvenit. Cum pârâta nu a făcut dovada efectuării plății nici până la prima zi de înfățișare și nici ulterior, instanța apreciază ca fondat capătul de cerere privitor la plata contravalorii drepturilor salariale aferente perioadei aprilie 2014-17 noiembrie 2014, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală având în vedere că pe lângă dobânda legala ca dauna moratorie, creditorul poate pretinde si alte daune ce au caracter compensatorii si care sunt menite sa acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței datorata inflației, după ce aceasta a ajuns la scadenta. Valoarea acestuia din urma prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominala a creanței si valoarea sa reala la data executării . Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentata pe natura si scopurile diferite ale celor doua instituții ; dobânda este prețul lipsei de folosința, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.

Suma la care urmează a fi obligată pârâta urmează a fi individualizată în faza de executare având în vedere că la dosarul cauzei nu a fost depus statul de plată aferent lunii noiembrie 2014.

În ceea ce privește capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei de a achita către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și a fondurilor speciale sumele reținute cu titlu de impozit, contribuții de asigurări sociale, șomaj, deduse din salariul de bază brut lunar, potrivit art. 40, alin. 2, lit. f) C., una din principalele obligații care ii revin angajatorului, in cadrul raportului juridic de dreptul muncii, este “să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii”.Fiind o obligație a uneia din părți, ea își are corespondentul . al celeilalte părți, adică in dreptul salariatului de a pretinde sa se execute aceasta obligație.

Cum pârâta nu a făcut dovada reținerii și virării acestor contribuții și impozite, instanța urmează a admite și acest capăt de cerere obligând pârâta în conformitate cu dispozițiile art.40 alin.2 lit.f din codul muncii să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate în condițiile legii.

Pârâta, parte căzută în pretenții, va fi obligată în conformitate cu dispozițiile art.453 alin.1 c.pr.civ. la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de 1000 de lei către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamanta A. A. L. (CNP_), cu domiciliul procesual ales în C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâta .>, cu sediul în Stațiunea M., Vila 26, județul C..