Obligaţie de a face. Sentința nr. 3162/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3162/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 3162/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3162
Ședința publică din 27 noiembrie 2015
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
R. G.
M. A. B.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect obligația de a face, acțiune formulată de reclamanții S. S. CIVILI DIN U.M._ C., A. I., A. O., B. V., B. A., B. R., B. M., C. M., D. O., P. M., S. M., V. G., A. I., C. D., D. C., J. V., L. A., P. I., toți cu domiciliul procesual ales în C., ..21- incinta UM02049 C., în contradictoriu cu pârâtul M. A. NAȚIONALE pentru U.M._ C., U.M._ M., U.M._ M., U.M._ M., U.M._ C. si U.M._ C., cu sediul în București, .-5.sector 5
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09 noiembrie 2015 si au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23 noiembrie 2015 si 27 noiembrie 2015 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr._, reclamantul S. Salariaților Civili din U.M._ C. pentru salariații care au calitatea de membru de sindicat enumerați în acțiune, în contradictoriu cu pârâta M. A. Naționale pentru U.M. nr._ C., a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care:
- obligarea pârâtei la recunoașterea și acordarea grupei a II-a (condiții deosebite) de muncă, în procent de 100%, în favoarea reclamanților salariați sau foști salariați ai unității militare pentru perioadele, funcțiile și locurile de muncă (punctele de lucru), așa cum au fost menționate în cuprinsul anexelor 1 și 2 la cererea de chemare în judecată;
- obligarea pârâtei să rectifice carnetele de muncă ale acestora ori să elibereze adeverințe, care să conțină mențiunile corespunzătoare privitoare la grupa a II-a (condiții deosebite) de muncă, în procent de 100%, pentru perioadele, funcțiile și locurile de muncă (punctele de lucru), așa cum au fost arătate în cuprinsul cererii de judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că lucrează în condiții grele, periculoase și vătămătoare, dar nu li s-a acordat grupa a II-a/condiții deosebite de muncă, deși sindicatul a făcut demersuri în acest sens.
Reclamanții au arătat că pentru perioada 01.04._00 stabilirea și acordarea grupelor de muncă trebuia să se facă în conformitate cu H.G. nr. 261/2001, Ordinul nr. 50/1990 și Ordinul nr. 125/1990.
Pentru perioada 01.04._10 a fost în vigoare Legea nr. 19/2000 care a abrogat Ordinul nr. 50/1990, însă condițiile de lucru nu s-au îmbunătățit, iar personalul a lucrat în același mediu greu, periculos și vătămător.
H.G. nr. 246/2007 și Ordinul nr. 1025/2003 modificat prin H.G. nr. 2280/2004 prevedeau criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiții de muncă, metodologia de stabilire a acestora, personalul beneficiar, dispoziții care nu au fost respectate de unitate, iar condițiile de muncă au rămas aceleași.
Reclamanții au mai învederat că, deși unitatea nu a acordat grupa/condițiile de muncă, cadrele militare au beneficiat de acestea, iar reclamanții lucrau în aceleași condiții, situație în care se consideră discriminați și prejudiciați.
În drept, s-au invocat art. 16-18, art. 107, art. 158, art. 165-166, art. 174 din Legea nr. 263/2010, art. 281, 284, 285 și urm. C. muncii.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor, martori, expertiză tehnică de specialitate.
Au fost anexate acțiunii împuternicire avocațială, chitanță de plată a onorariului de avocat, tabel cu reclamanții semnatari ai acțiunii și în copie certificată carnete de muncă, acte doveditoare ale raporturilor de muncă, cărți de identitate.
La data de 31.03.2014 pe rolul Tribunalului C. au fost înregistrate precizări prin care s-a învederat că nu se mai insistă în proba testimonială, a fost anexat interogatoriul propus, a fost lărgit cadrul procesual și au fost anexate înscrisuri doveditoare în completare.
Pârâta M. A. Naționale a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâta a învederat că nu se indică punctul din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990 al ministrului muncii și ocrotirii sociale care să menționeze expres că le dă reclamanților dreptul la recunoașterea și acordarea grupei a II-a de muncă/condiții deosebite.
Grupele de muncă nu pot fi acordate prin adăugare la cele expres prevăzute în Anexele Ordinului nr. 50/1990, pentru orice funcție, iar simpla existență a condițiilor de muncă într-un sector de activitate nu este un motiv pentru acordarea automată a grupei a II-a de muncă, ci trebuie urmată procedura prevăzută de Ordinul nr. 50/1990.
Pârâtul a mai arătat că, începând cu data de 01.04.1992 și până la data de 01.05.2000 unitatea militară pârâtă a plătit contribuții de asigurări sociale pentru condiții normale de muncă și nu există documente care să ateste condiții deosebite de muncă concrete, determinări de noxe efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate ale unităților.
În drept, s-au invocat art. 205 C. pr. civilă.
La datele de 12.05.2014 și 08.07.2014 reclamantul a completat cadrul procesual-activ cu alți salariați.
La termenul de judecată din data de 29.09.2014 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și pe cea cu expertiză în specialitatea protecția muncii, având ca obiective să se stabilească dacă funcțiile reclamanților se încadrează în grupa a II-a de muncă sub imperiul Legii nr. 3/1977 și în condiții deosebite de muncă sub imperiul Legii nr. 19/2000, cu stabilirea procentului de timp lucrat în aceste condiții.
La același termen de judecată instanța a respins ca nefiind utilă cauzei proba cu interogatoriu.
La data de 22.10.2014 reclamantul S. Salariaților Civili din U.M. nr._ C. a solicitat ca pârâtul M. A. Naționale să fie citat prin U.M. nr._ C., U.M. nr._ M., U.M. nr._ M., U.M. nr._ M., U.M. nr._ C. și U.M. nr._ C..
La dosar a fost anexat raportul de expertiză tehnico-judiciară în specialitatea protecția muncii întocmit de expert dr. ing. C. M. (filele nr. 178 și urm. vol. IV).
La dosar au fost depuse cereri de renunțare la judecată din partea reclamanților C. M., D. O. și V. G. (filele nr. 122 și urm. Vol. IV), instanța urmând ca prin hotărârea finală să ia act de această manifestare de voință, în temeiul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, conform art. 406 al. 1 C. pr. civilă.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Reclamanții din prezenta cauză solicită ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtului M. A. Naționale prin U.M. nr._ C., U.M. nr._ M., U.M. nr._ M., U.M. nr._ M., U.M. nr._ C. și U.M. nr._ C. la recunoașterea și acordarea grupei a II-a (condiții deosebite) de muncă, în procent de 100%, în favoarea reclamanților salariați sau foști salariați ai unității militare pentru perioadele, funcțiile și locurile de muncă (punctele de lucru), așa cum au fost menționate în cuprinsul anexelor 1 și 2 la cererea de chemare în judecată și obligarea pârâtelor să rectifice carnetele de muncă ale acestora ori să elibereze adeverințe, care să conțină mențiunile corespunzătoare privitoare la grupa a II-a (condiții deosebite) de muncă, în procent de 100%, pentru perioadele, funcțiile și locurile de muncă (punctele de lucru), așa cum au fost arătate în cuprinsul cererii de judecată.
Conform înscrisurilor din carnetele de muncă anexate și a mențiunilor din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, reclamanții au desfășurat în calitate de angajați ai pârâtei activități de inginer de sistem, analist programator, analist program ajutor, economist, operator calculator, operator perforare, referent, îngrijitoare, sudor electric, inginer proiectant, muncitor necalificat tâmplar, tâmplar carosier, electrician întreținere-reparații, montator, reglor, depanator aparatură electronică ș.a.m.d.
Pentru perioada 18.03._01, încadrarea în grupele I și a II-a de muncă s-a realizat conform prevederilor Decretului-Lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, iar în temeiul acestui act normativ M. Muncii, M. Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii au emis Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării.
Principiul de bază al încadrării în grupe superioare de muncă este cel al existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții.
Anexele 1 și 2 ale acestui Ordin enumeră activități ce cuprind în fapt mai multe meserii, în acest sens dispunând și Î.C.C.J care, prin decizia nr. 258/20.09.2004 a stabilit că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de Ordinul respectiv, prin completările și modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, arată Î.C.C.J. (decizia nr. 254/20.09.2004), a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
În același sens, art. 3 al Ordinului nr. 50/1990 dispune că beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate (muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă prevăzute de Anexele 1 și 2).
De asemenea, în Anexa 1 poz. 75 a Ordinului se precizează că „personalul civil care lucrează la locurile de muncă sau la activitățile încadrate în grupa I sau a II-a de muncă beneficiază de grupa de muncă aprobată pentru cadrele militare”.
Expertul a solicitat U.M. nr._ și U.M._ să comunice încadrarea cadrelor militare în grupe de muncă, fiind vorba despre persoanele care și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții de muncă cu reclamanții, iar prin Scrisorile nr. A-60/15.01.2015 (U.M. nr._) și A-1635/28.05.2015 (U.M. nr._) a fost confirmată încadrarea cadrelor militare în grupa a II-a de muncă (anterior datei de 01.04.2001).
Instanța constată totodată că pentru o parte a reclamanților din prezenta cauză anumite perioade au fost încadrate în grupa a II-a de muncă.
Așadar, contrar susținerilor pârâtului privind imposibilitatea recunoașterii grupei superioare de muncă pentru activitățile prestate de reclamanți, instanța constată că la dosar au fost anexate adeverințe care probează contrariul.
Pentru a oferi numai un exemplu, la dosar a fost anexată adeverința nr. A-1323/16.04.2014 emisă de U.M. nr._ C., prin care reclamantului D. I., având calitatea de montator reglor, depanator aparatură radio-tv, redresoare și amplificatoare, i se recunoaște activitatea prestată în grupa a II-a de muncă în perioadele anume menționate în adeverință (fila nr. 129, vol. III), iar prin raportul de expertiză au fost menționați salariații cărora li s-a recunoscut beneficiul grupei superioare de muncă.
Instanța subliniază și că prin hotărâri irevocabile altor salariați civili din cadrul UM_ C., UM_ C. și UM_ C. li s-a recunoscut activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, relevantă fiind în acest sens sentința civilă nr. 2777/10.06.2013 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă în dosarul nr._/118/2011.
În raportul de expertiză întocmit în cauză s-a insistat asupra faptului că principiul Decretului-Lege nr. 68/1990 privind eliminarea inechităților rămâne valabil, nefiind admisibil ca, lucrând în aceleași condiții de muncă, cu același impact asupra stării de sănătate și de securitate, unii angajați să fie încadrați în grupa de muncă și alții nu.
Sarcina probei incumbă pârâtului în calitate de angajator, potrivit art. 272 C. muncii, consecința fiind că orice afirmație privind fapte pozitive făcută de salariați se consideră dovedită dacă angajatorul nu face proba contrară.
În speță, reclamanții nu s-au rezumat să afirme că munca prestată de aceștia se încadrează în grupa a II-a de muncă, ci au prezentat în sprijinul acestei afirmații și proba cu expertiza tehnică de specialitate, concluzia expertului fiind în sensul afirmației făcute de reclamanți.
Cum nu s-a dovedit și de altfel nici nu s-a invocat de către pârât că acele condiții de muncă s-au schimbat, se prezumă că ele au rămas aceleași.
Reclamanții au învederat instanței că abia în anul 2000 s-a trecut la aplicarea legii, fiind încheiate procesul-verbal nr. A 471/31.03.2000 și Raportul evaluator al U.M. nr._ nr. A 349/06.03.2000, aprobat cu nr. K 777/20.03.2000, prin care au fost recunoscute grupele de muncă numai pentru anumite perioade, deși condițiile de muncă au rămas nefavorabile, în ceea ce privește noxele existente, condițiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitarea fizică și nervoasă, riscul deosebit de explozie, iradiere sau infectare.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. h) din C. muncii, angajatorul are obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului. De asemenea, potrivit art. 34 alin. 5 din C. muncii, la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
Prin urmare, sub rezerva existenței unei cereri formulate de persoana îndreptățită, fost sau actual salariat, angajatorul sau deținătorul arhivei trebuie să probeze executarea obligației legale de a emite adeverința solicitată, în aplicarea art. 272 din Codul muncii.
În cazul neeliberării adeverinței solicitate, angajatorul (sau după caz deținătorul arhivei acestuia) poate fi acționat în judecată pentru a fi obligat să își execute obligația legală.
Astfel cum a decis Curtea de Apel C., secția I civilă prin Decizia civilă nr. 1170/CM/02.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/118/2011, obligația de plată a contribuției de asigurări sociale este numai o consecință a încadrării activității reclamanților în grupa a II-a de muncă și nu o condiție a acesteia, astfel ca neîndeplinirea ei nu poate lipsi reclamanții de această încadrare a muncii prestate.
Pentru perioada 01.04._10, potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc; aceeași definiție este menținută, în esență, și de Legea 263/2010 care, în art. 3, prevede ca sunt locuri de munca în condiții deosebite - locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii de servicii publice, pe toată durata timpului normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecințe asupra securității și sănătății în muncă a asiguraților.
A.. 2 al art. 19 din Legea nr. 19/2000 stipula faptul că stabilirea criteriilor și a metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se face prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului muncii, Solidarității Sociale si Familiei și a Ministerului Sănătății.
În acest sens a fost adoptată H.G. nr. 261/2001, act normativ ce a fost în vigoare până la 11 martie 2007, când a fost abrogat expres prin H.G. nr. 246/2007. Din analiza H.G. nr. 261/2001 rezultă că pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se impunea urmarea unei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune de operațiuni specifice.
Procedura presupunea în principal următoarele operațiuni: nominalizarea locurilor de muncă ce urmau a fi expertizate și supuse determinării noxelor profesionale în vederea verificării dacă se încadrează în condiții deosebite. Nominalizarea avea loc prin încheierea unui proces-verbal privind propunerea de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, act încheiat de angajator împreună cu sindicatul; evaluarea locurilor de muncă nominalizate si expertizate, prin verificarea si a condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b si c (referitoare la efectele acțiunii noxelor profesionale asupra stării de sănătate, respectiv morbiditatea exprimată prin boli profesionale); obținerea avizului inspectoratului teritorial de munca (I.T.M.); depunerea la casele teritoriale de pensii, la definitivarea contractului colectiv de muncă, a avizului ITM prin care se dovedește încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și lista cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă; nominalizarea salariaților care își desfășoară activitatea în locurile de muncă încadrate în condiții deosebite. Art. 5 alin. 3 din H.G. nr. 261/2001 prevedea obligația angajatorului de a depune lunar la casele teritoriale de pensii lista cuprinzând persoanele care în luna anterioară au desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții deosebite.
Parcurgerea procedurii era obligatorie la nivelul fiecărui angajator.
Condițiile cumulative pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite erau prevăzute la art. 2 al. 1 din H.G. nr. 261/2001, astfel:
a)prezența în mediul de muncă a noxelor profesionale fizice constând în zgomot, vibrații, unde electromagnetice, presiune, radiații ionizante, radiații laser de putere neprotejate, precum și a noxelor profesionale chimice sau biologice prevăzute în Normele generale de protecție a muncii, care nu respectă limitele admise prevăzute în aceste norme;
b)răspunsul specific al organismului la . noxei profesionale, evidențiat prin indicatori de expunere și/sau de efect biologic, stabiliți prin ordin al ministrului sănătății și familiei;
c)morbiditatea, exprimată prin boli profesionale înregistrate la locul de muncă în ultimii 15 ani.
Expertul a analizat buletinele de determinări de noxe puse la dispoziție de către angajator cu nr. 74/2001, nr. 13/2003, nr. 12/2004, nr. 10/2005, nr. 11/2006, nr. 2/2009, nr. 8/2010, nr. 22/2011 și a constatat depășiri ale valorilor normate pentru câmpul electromagnetic, iar buletinele de expertiză a condițiilor de muncă emise de Laboratorul de Medicină a Muncii - Supraveghere și Control Boli Profesionale din cadrul Centrului de Medicină Preventivă al Ministerului A. Naționale (nr. 36/2009, nr. 125/2010, nr. 44,71,145-161/2011, nr. 37 și 108/2012)
Cu toate acestea, în mod corect susține pârâta că pentru încadrarea locului de muncă în condiții deosebite nu este suficientă existența unui risc, ci este necesar să fie înregistrate la locul de muncă boli profesionale în ultimii 15 ani, astfel cum prevede art. 2 al. 1 lit. c din H.G. nr. 261/2001.
Or, raportul de expertiză întocmit în cauză se fundamentează exclusiv pe buletinele de determinări noxe care certifică existența depășirilor și pe buletinele de expertiză a condițiilor de muncă care evidențiază existența potențială a răspunsului specific al organismului la factorii de risc de îmbolnăvire profesională, fără a face referiri la criteriul morbidității exprimat prin boli profesionale înregistrate la locul de muncă în ultimii 15 ani.
Mai mult, buletinele de interpretare a măsurătorilor depuse la dosar (filele nr. 210 și urm., vol. IV) expun o . recomandări tocmai pentru evitarea apariției bolilor profesionale și a afecțiunilor legate de profesie, între care: evaluarea periodică a riscului profesional, supravegherea medicală profilactică a angajaților prin efectuarea examenului medical la angajare și a controlului medical periodic, aplicarea normelor legale privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice și acordarea de sporuri bănești conform legislației în vigoare.
Văzând art. 406 al. 1 C. pr. civilă, instanța va lua act de renunțarea la judecată a reclamanților C. M., O. D. și V. G. și va admite în parte acțiunea, urmând ca pârâta M. A. Naționale pentru UM_, UM_, UM_, UM_, UM02133, UM_, UM_ să fie obligat să recunoască și să acorde grupa a II-a de muncă reclamanților, în procent de 100%, după cum urmează:
-A. I., în perioada 01.09._01;
-A. O., în perioada 06.04._01;
-B. V., în perioada 01.07._01;
-B. A., în perioada 25.01._01;
-B. R., în perioadele 01.07._98 și 01.10._01;
-B. M., în perioada 16.05._01;
-S. M., în perioada 06.04._01.
-A. I., în perioada 01.08._01;
-A. L.-G., în perioada 01.04._01;
-A. C., în perioada 01.10._01;
-A. I., în perioadele 14.02._89 și 24.04._01;
-B. E., în perioada 02.04._00;
-B. L., în perioada 13.12._01;
-Banzea A., în perioada 17.12._01;
-B. C., în perioada 02.04._00;
-B. M., în perioada 02.04._00;
-C. I.-E., în perioada 02.04._00;
-Ciutură V., în perioada 21.01._01;
-C. G., în perioada 02.04._00;
-G. (fostă Cucoaniș) L., în perioada 15.02._01;
-D. D., în perioada 02.04._00;
-D. G., în perioada 02.04._00;
-D. I., în perioada 02.04._00;
-D. C., în perioadele 02.05._79 și 01.02._01;
-G. F., în perioada 02.04._00;
-G. C., în perioada 02.04._00;
-G. C.-E., în perioada 28.12._01;
-J. V., în perioada 18.05._01;
-L. A., în perioada 12.05._01;
-P. I., în perioada 03.08._01.
Instanța va obligă în consecință pârâta să rectifice carnetele de muncă ale reclamanților A. I., A. O., B. V., B. A., B. R., B. M., S. M., A. I., A. L.-G., A. C., A. I., B. E., B. L., Banzea A., B. C., B. M., C. I.-E., Ciutură V., C. G., G. (fostă Cucoaniș) L., D. D., D. G., D. I., D. C., G. F., G. C., G. C.-E., J. V., L. A. și P. I. ori să elibereze adeverințele cu mențiunile privitoare la perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru fiecare dintre reclamanții menționați.
Instanța va respinge ca nefondate restul pretențiilor, având în vedere că pentru perioada 01.04._10 nu s-a dovedit îndeplinirea condiției prevăzute la art. 2 al. 1 lit. c din H.G. nr. 261/2001, iar pentru alte perioade anterioare datei de 01.04.2001, în cazul anumitor salariați, angajatorul a emis deja adeverințe de grupă.
Asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată:
Cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părțile în legătură cu activitatea lor procesuală. Având în vedere că una dintre părți se face vinovată de declanșarea activității judiciare, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat, sub condiția ca partea interesată să facă dovada efectuării unor cheltuieli cu acest titlu.
Această dovadă a fost făcută de reclamanți, însă acțiunea a fost admisă numai în parte, motiv pentru care în temeiul art. 453 al. 1 și 2 C. pr. civilă instanța va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1.400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, în limita pretențiilor admise.
Instanța va respinge ca nefondată cererea formulată de domnul expert dr. ing. C. M. de majorare a onorariului de expertiză, având în vedere că onorariul stabilit inițial (50 lei/reclamant) este potrivit cu dificultatea lucrării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea la judecată a reclamanților C. M., O. D. și V. G..
Admite în parte cererea formulată de reclamanții S. S. CIVILI DIN U.M._ C., A. I., A. O., B. V., B. A., B. R., B. M., C. M., D. O., P. M., S. M., V. G., A. I., C. D., D. C., J. V., L. A., P. I., toți cu domiciliul procesual ales în C., ..21- incinta UM02049 C., în contradictoriu cu pârâtul M. A. NAȚIONALE pentru U.M._ C., U.M._ M., U.M._ M., U.M._ M., U.M._ C. si U.M._ C., cu sediul în București, .-5.sector 5.
Obligă pârâtul M. A. Naționale pentru UM_, UM_, UM_, UM_, UM02133, UM_, UM_ să recunoască și să acorde grupa a II-a de muncă reclamanților, în procent de 100%, după cum urmează:
-A. I., în perioada 01.09._01;
-A. O., în perioada 06.04._01;
-B. V., în perioada 01.07._01;
-B. A., în perioada 25.01._01;
-B. R., în perioadele 01.07._98 și 01.10._01;
-B. M., în perioada 16.05._01;
-S. M., în perioada 06.04._01.
-A. I., în perioada 01.08._01;
-A. L.-G., în perioada 01.04._01;
-A. C., în perioada 01.10._01;
-A. I., în perioadele 14.02._89 și 24.04._01;
-B. E., în perioada 02.04._00;
-B. L., în perioada 13.12._01;
-Banzea A., în perioada 17.12._01;
-B. C., în perioada 02.04._00;
-B. M., în perioada 02.04._00;
-C. I.-E., în perioada 02.04._00;
-Ciutură V., în perioada 21.01._01;
-C. G., în perioada 02.04._00;
-G. (fostă Cucoaniș) L., în perioada 15.02._01;
-D. D., în perioada 02.04._00;
-D. G., în perioada 02.04._00;
-D. I., în perioada 02.04._00;
-D. C., în perioadele 02.05._79 și 01.02._01;
-G. F., în perioada 02.04._00;
-G. C., în perioada 02.04._00;
-G. C.-E., în perioada 28.12._01;
-J. V., în perioada 18.05._01;
-L. A., în perioada 12.05._01;
-P. I., în perioada 03.08._01.
Obligă pârâta să rectifice carnetele de muncă ale reclamanților A. I., A. O., B. V., B. A., B. R., B. M., S. M., A. I., A. L.-G., A. C., A. I., B. E., B. L., Banzea A., B. C., B. M., C. I.-E., Ciutură V., C. G., G. (fostă Cucoaniș) L., D. D., D. G., D. I., D. C., G. F., G. C., G. C.-E., J. V., L. A. și P. I. ori să elibereze adeverințele cu mențiunile privitoare la perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru fiecare dintre reclamanții menționați.
Respinge ca nefondate restul pretențiilor.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1.400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, în limita pretențiilor admise.
Respinge ca nefondată cererea formulată de domnul expert dr. ing. C. M. de majorare a onorariului de expertiză.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată in ședință publică, azi 27 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. R. G.
M. A. B.
GREFIER,
M. M.
Red.jud.A.N./11.01.2016
2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 3173/2015.... → |
|---|
