Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 09-11-2015, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 2974/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
-Î N C H E I E R E-
Ședința publică din 12.10.2015
PREȘEDINTE – C. B.
ASISTENȚI JUDICIARI
M. A. B.
L. V. N.
GREFIER – L. V.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta P. M., domiciliată în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâții ISPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ..11, județul C., și ȘCOALA GIMANZIALĂ NR.29 „M. VITEAZUL” C., cu sediul în C., ., județul C..
Obiectul cauzei: contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde reclamanta P. M., personal și asistată de avocat M. P., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 284 din volumul I al dosarului, pentru pârâtul I. Școlar Județean C. răspunde consilier juridic N. M., în baza delegației de reprezentare aflată la fila 103 din volumul I al dosarului, iar pentru pârâta Școala G. nr.29 M. Viteazul răspunde avocat B. C. M., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 104 din volumul I al dosarului.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.157 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul expune referatul cauzei, în cadrul căruia învederează că prezenta acțiune este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. art. 270 din Codul muncii, și că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin (2) din noul Cod de procedură civilă.
Reprezentantul convențional al reclamantei depune la dosar un înscris prin care arată că pârâta Școala G. nr.29 M. Viteazul a depus la dosar înscrisuri ca probatoriu în mai multe exemplare și solicită a se respinge din probatoriu dublurile sau triplurile acestor înscrisuri.
La interpelarea instanței, reprezentanții convenționali ai părților precizează că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în baza art.244 din noul Cod de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în temeiul art.392 din noul Cod de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul convențional al reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. Înțelege să invoce incidența nulității absolute în ceea ce privește decizia de concediere. Solicită a se observa că a fost invocat ca temei de drept al deciziei art.61 lit.d din Codul muncii, respectiv s-a desfăcut contractul individual de muncă pentru motive de necorespundere profesională. De asemenea, arată că în articolul 2 al deciziei de concediere se precizează că se desface contractul individual de muncă disciplinar, deci se susține că ar fi vorba de o sancțiune disciplinară. Acestea sunt criterii diferite, situații diferite de desfacere a contractului individual de muncă. Codul muncii prevede la art.6 lit. a și d aceste ipoteze. Pârâta a înțeles să întemeieze decizia pe art.61 lit.d – necorespundere profesională, iar la art.2 din decizie spune că s-a desfăcut contractul de muncă din motive disciplinare, deși în motivarea deciziei nu se indică nicio abatere disciplinară, ba din contră invocă niște aprecieri generale care ar constitui necorespundere profesională. Deci, ca atare, această decizie este nelegală pentru că nu respectă rigorile art.252 Codul muncii în sensul că nu s-a precizat care este temeiul de drept și care sunt faptele. Ca atare, se invocă niște generalități pentru necorespundere profesională, practic nu este nicio necorespundere profesională și nici abatere disciplinară. Dacă ar fi necorespundere profesională, cum spune art.61 lit.d din Codul muncii, nu s-au respectat rigorile impuse de lege, ar fi trebuit să facă o evaluare înainte să dea o asemenea decizie, o evaluare profesională prin care să contate dacă reclamanta corespunde sau nu profesional, însă această evaluare nu s-a făcut. Dacă ar fi fost o abatere disciplinară, deși nu a fost, nu s-a indicat temeiul de drept, ceea ce atrage nulitatea absolută. Deci, indiferent cum s-ar interpreta decizia aceasta nu este corectă. Codul muncii a prevăzut aceste rigori tocmai pentru ca salariatul să nu fie expus puterii discreționare a angajatorului. Angajatorul este prezumat de către Codul muncii că are o putere inegală față de salariat. Tocmai de aceea, când se reproșează ceva angajatului, necorespundere profesională sau abatere disciplinară, aceste lucruri trebuie prezentate clar și concret pentru ca angajatul să poată să se apere. În situația de față nu s-au respectat condițiile prevăzute de lege nici pentru necorespundere profesională nici pentru abatere disciplinară pentru că nu s-a putut indica nicio abatere disciplinară, ci s-au prezentat niște generalități care nu au fost probate în nici un fel, nu s-a făcut nicio evaluare și nici ulterior aceste generalități nu au fost probate. Un alt motiv de nulitate este faptul că s-a încercat să se facă o cercetare disciplinară, reclamanta fiind convocată pentru acea cercetare disciplinară, iar temeiul de drept al deciziei este pentru necorespundere profesională și nu pentru abatere disciplinară. Arată că nu s-a făcut o evaluare profesională în urma căreia să se aducă la cunoștință reclamantei faptul că nu corespunde profesional, cum că nu ar respecta parametrii din învățământ și principiile educației. Referitor la cercetarea disciplinară făcută, arată că legea impune ca salariatul să fie convocat și să i se aducă la cunoștință faptele săvârșite pentru care ești cercetat disciplinar pentru a te putea apăra. În această convocare reclamanta este chemată generic pentru a se clarifica situația de la clasele a V-a C și a VIII-a D, nu se menționează nicio faptă a reclamantei, și totuși ar fi trebuit să i se dea posibilitatea de a se apăra, fapt care nu s-a întâmplat. Deși reclamanta a încercat să dea o declarație la momentul convocării, apărările acesteia au fost înlăturate. Consideră că pentru motivele arătate a intervenit nulitatea absolută a deciziei întrucât nu au fost respectate flagrant prevederile legale în ceea ce privește desfacerea contractului individual de muncă pentru necorespundere profesională. Temeiul de drept indicat în decizie, art. 61 lit.d din Codul muncii, a fost susținut și prin întâmpinarea depusă la dosar de pârâtă, însă se motivează că se desface contractul de muncă disciplinar. Solicită a se observa că nu este nici disciplinar, pentru că reclamanta nu a fost cercetată, și nici necorespundere profesională, pentru că nu reclamanta nu a fost evaluată. Referitor la înscrisurile depuse la dosar, arată că reclamanta a depus o . înscrisuri în care a arătat contrariul a ceea ce s-a susținut în interogatoriu, respectiv a depus caracterizările de la cealaltă scoală la care a activat reclamanta, scoala nr.12, caracterizări favorabile acesteia, cu diplome obținute pentru activitate excepțională. De asemenea, a depus înscrisuri din care rezultă că reclamanta a efectuat ore suplimentare de pregătire a elevilor. Arată că reclamanta a depus sesizare la ITM cu privire la alt abuz săvârșit de parata față de acesta, respectiv pârâta a refuzat să încheie act adițional pentru diminuarea orelor, deși Codul muncii prevede că orice modificare a contractului individual de muncă se face prin act adițional. ITM-ul a constatat acest lucru și a impus pârâtei să remedieze această situație. Prin tot acest parcurs, s-a dovedit faptul că reclamantei nu i-au fost respectate drepturile în mod sistematic, că a fost șicanată și că s-a încercat crearea climatului pentru desfacerea contractului de muncă. Este evident că s-au încercat toate variantele de desfacere a contractului individual de muncă, necorespundere profesională, sancțiune disciplinară, bine înțeles dincolo de rigorile legii. Solicită a se observa că reclamanta a efectuat ore suplimentare, are o pregătire excepțională, la scolile la care a activat a avut rezultate deosebite la concursurile școlare. Referitor la înscrisurile depuse la dosar chiar de către pârâtă și care o avantajează pe reclamantă, reprezintă corespondența făcută de doamna director în care, pe o notă persiflantă, în acte oficiale spune că reclamanta și-a asumat rolul de reclamantă de serviciu. De asemenea, într-o adresă oficială spune că a numit comisia de disciplină pentru abaterea disciplinară, deci deja stia că este abatere disciplinară. Referitor la martorii propuși de reclamantă, aceștia fiind părinți, aceștia au arătat că doamna profesor și-a îndeplinit foarte bine și în condiții de profesionalitate sarcinile de serviciu, părinții și copii au fost foarte multumiti de aceasta și chiar au regretat plecarea reclamantei, deoarece după desfacerea contractului de muncă al acesteia a venit altcineva care nu a mai făcut lecția asa cum trebuie. Cu privire la martorii propuși de pârâtă arată faptul că, deși au susținut că au existat mai multi profesori care au făcut sesizări, aceste sesizări nu au făcut niciodată obiectul cercetării disciplinare, nu au fost trecuți în convocatorul pentru cercetarea disciplinară și nici nu au fost propuși ca martori. Instanța din oficiu a solicitat ca pârâta să numească doi martori, deși s-a susținut de către pârâtă că au existat numeroși profesorii care au făcut sesizări, nu a adus în instanță acești martori. Unul din martorii propuși de pârâtă este o persoană care lucrează de 3 luni de zile și care o apreciază pe reclamantă, iar pentru ceea ce s-a întâmplat a sus că a avut o activitate profesională pentru care nu are nimic să-i reproșeze ci doar vorbește de un mic incident referitor la rechizite, dar care nu a avut urmări si nu a fost o dispută. Cu privire la celălalt martor propus de pârâtă, arată că acesta lucrează de mai mult timp în școală, însă nici acesta nu a putut să indice un incident real care să justifice desfacerea contractului de muncă al reclamantei, indicând doar mici remarci din auzite și din zvonuri, însă în mod clar nu a participat ca martor direct la nicio dispută. Totodată, solicită a se avea în vedere că acești martori sunt angajați ai scolii.
Față de acestea, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, anularea deciziei contestate, cu consecința repunerii reclamantei în situația anterioară emiterii acesteia, obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și actualizate de care reclamanta a fost lipsită în toată această perioadă în mod nejustificat. Solicită a se avea în vedere cele menționate pe larg în cererea de chemare în judecată, în răspunsul la întâmpinări, precum și în precizările scrise depuse, si obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată a căror dovadă a depus-o la dosar la termenul din 13 august 2015, și depune la dosar concluzii scrise.
În subsidiar, dacă instanța apreciază, solicită înlocuirea sancțiunii aplicate, avându-se în vedere că reclamanta nu a mai fost niciodată sancționată.
Reprezentantul convențional al pârâtei Școala G. nr.29 M. Viteazul, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată. Decizia contestată a fost întocmită potrivit prevederilor legale în materie, urmându-se în mod legal toate procedurile prevăzute de lege, iar prin emiterea acesteia nu i-a fost încălcat reclamantei dreptul la apărare și nici un alt drept. Arată că faptele pentru care reclamanta a fost sancționată reprezintă abateri disciplinare grave de la atribuțiile ce ii reveneau acesteia, precum și de la normele și deontologia profesională. Decizia contestată cuprinde pe larg motivele și faptele ce au dis la această sancțiune disciplinară, și mai mult decât atât s-a indicat temeiul de drept în baza căruia s-a dispus sancțiunea disciplinară. Se invocă de către reclamantă că nu i s-a dat dreptul să formuleze apărări în favoarea sa. Reclamantei i s-a dat acest drept prevăzut de lege dar, așa cum este prevăzut la art.4 din decizie, apărarea reclamantei a fost înlăturată având în vedere neconcordanța între cele declarate, sesizările înregistrate la secretariatul scolii și declarațiile celor audiați în cazul comisiei disciplinare. De asemenea, arată că reclamanta a recunoscut în scris, conform adresei nr.1372D/28.11.2014, mai multe dintre aspectele care au făcut obiectul cercetării disciplinare. Arată că prin comportamentul său reclamanta a încălcat în mod grav, conștient și intenționat normele de conduită specifice unui cadru didactic, norme expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării. Astfel cum reiese din înscrisurile depuse odată cu întâmpinarea, decizia contestată de reclamantă a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, urmându-se în mod legal toate procedurile prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii, ca nefondată pentru considerentele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar. Totodată, solicită a se avea în vedere sesizările părinților, ale colegilor, declarațiile martorilor propuși de ambele părți, răspunsul la interogatoriul dat de pârâtă, înscrisurile depuse și notele de ședință depuse la data de 24.09.2015.
În concluzie, apreciază că reclamantei i-au fost respectate drepturile legale, iar decizia contestată este emisă cu respectarea prevederilor legale în materie, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii, ca nefondată. Totodată, solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată pe care le depune la dosar.
Reprezentantul convențional al pârâtului I. Scolar Județean C., având cuvântul, solicită respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, pentru motivele expuse prin întâmpinarea depusă la dosar. Solicită a se avea în vedere că reclamanta a încălcat grav deontologia profesională.
Reprezentantul convențional al reclamantei, având cuvântul în replică, arată că susținerile din comisia de disciplină au fost formale, nu i-au fost respectate drepturile reclamantei, iar faptele imputate acesteia nu au făcut obiectul vreunei verificări. Solicită a se avea în vedere toate înscrisurile depuse la dosar, cele menționate pe larg în cererea de chemare în judecată, în răspunsul la întâmpinări, precum și în precizările scrise depuse la termenul de astăzi.
Reclamanta P. M., având cuvântul, referitor la sesizările colegilor profesori, arată că aceștia se subordonează pe linie administrativă conducerii pârâtei, iar sesizările făcute aceștia nu sunt obiective, sunt pur subiective.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare cu privire la fondul cauzei.
TRIBUNALUL,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
În temeiul art.396 C.pr.civ, amână pronunțarea cauzei la data de 26.10.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.10.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. B. M. A. B.
L. V. N.
GREFIER,
L. V.
Azi, 26.10.2015,
TRIBUNALUL,
Același complet, pentru aceleași motive,
DISPUNE:
În temeiul art.396 C.pr.civ, amână pronunțarea cauzei la data de 09.11.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.10.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. B. M. A. B.
L. V. N.
GREFIER,
L. V.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
-SENTINȚA CIVILĂ NR.2974-
Ședința publică din 09.11.2015
PREȘEDINTE – C. B.
ASISTENȚI JUDICIARI
M. A. B.
L. V. N.
GREFIER – L. V.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta P. M., domiciliată în C., ., ., ap.32, ., în contradictoriu cu pârâții ISPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ..11, județul C., și ȘCOALA GIMANZIALĂ NR.29 „M. VITEAZUL” C., cu sediul în C., ., județul C..
Obiectul cauzei: contestație decizie concediere.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 12.10.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 26.10.2015 ȘI 09.11.2015 și, in aceeasi compunere, a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 27.02.2015 sub număr de dosar_, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. și ȘCOALA G. NR.29 M. V. C., solicitând instanței anularea hotărârii nr. 1/2015, emisă de Colegiul de Disciplină din cadrul Inspectoratului Școlar Județean C., anularea deciziei nr. 72/11.12.2014, emisă de pârâta ȘCOALA G. NR.29 M. V. C., obligarea pârâtei ȘCOALA G. NR.29 M. V. C. la reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior concedierii, obligarea pârâtei să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă, înlocuirea sancțiunii aplicate reclamantei, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost angajată în cadrul Școlii Gimnaziale nr. 29 „M. V.” C., în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 133/1.09.2011, în calitate de profesor, specialitatea limba germană modernă.
Prin decizia nr. 72/11.12.2014, pârâta Școala G. nr. 29 „M. V.” C. a decis aplicarea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de 12.12.2014, pentru săvârșirea mai multor fapte, enumerate în cuprinsul deciziei.
Reclamanta a arătat că decizia este lovită de nulitate, deoarece nu stabilește în concret faptele de care se face vinovată sau încadrează în mai multe fapte o situație care în realitate reprezintă o modalitate clară și legală de desfășurare a activităților de curs și posibilitatea reclamantei de a absenta motivat de la orele de curs cu recuperarea acestora. De asemenea, reclamanta a învederat faptul că în preambulul deciziei de concediere este indicat ca și temei de drept art. 61 lit. d din Codul Muncii, în condițiile în care necorespunderea profesională este o cauză de încetare a raporturilor de muncă diferită și reglementată distinct de cazul prevăzut la art. 61 lit. a din Codul Muncii, care se referă la încetarea raporturilor de muncă pentru abaterile săvârșite.
Reclamanta a mai învederat faptul că, deși pârâta a invocat dispozițiile art. 61 lit. d din Codul Muncii ca și temei al încetării raporturilor de muncă, și mai mult în cuprinsul deciziei de concediere se invocă motive de necorespundere profesională, aceasta nu a respectat dispozițiile legale care prevăd obligația de a i se oferi un alt loc de muncă, de a o evalua în prealabil și de a-i acorda cel puțin un salariu.
Reclamanta a arătat că nu au fost respectate nici dispozițiile art. 251 alin. 2 și 4 din Codul Muncii, având în vedere că în cuprinsul convocatorului nu s-a menționat obiectul convocării, făcându-se doar precizarea că această convocare se realizează în scopul de a se stabili cu exactitate situația de la clasele V D si VIII C. De asemenea, nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a fi asistată de un apărător, iar în timpul cercetării disciplinare nu i s-au prezentat sesizările și reclamațiile la care face referire pârâta în cuprinsul deciziei de concediere, astfel încât nu a fost în măsură să formuleze apărări pertinente.
Pe fondul acțiunii, reclamanta a învederat faptul că decizia de sancționare a acesteia a fost emisă pe fondul nemulțumirii conducerii pârâtei asupra faptului că reclamanta a formulat o acțiune în instanță în vederea întregirii normei de lucru de la 15 ore la o normă prevăzută de Legea Educației Naționale de 18 ore. A precizat că nu a inițiat și nu a întreținut o atmosferă tensionată în clasă, ci aceasta s-a creat ca urmare a abaterilor repetate ale anumitor elevi din clasa a VIII-a C de la regulamentul de ordine interioară.
În cazul elevilor clasei a V-a D, aceștia nu au fost deloc traumatizați, ci s-a încercat mereu corectarea comportamentelor nepotrivite ale anumitor levi, care deranjează colectivul clasei și cadrele didactice din timpul orelor.
De asemenea, reclamanta nu a blocat desfășurarea activității managerilor în niciun fel, ci doar a depus sesizări la secretariatul instituției.
În ceea ce privește absența de la ore, reclamanta a învederat faptul că a solicitat conducerii școlii învoirea pentru 2 ore în datele de 7.10.2014 și 4.11.2014, pentru a fi prezentă în fața instanței, în vederea susținerii acțiunii introduse, cererea fiindu-i respinsă însă, în mod nejustificat. de altfel, aceste ore au fost ulterior recuperate.
Reclamanta a mai precizat că deține numai calificatice de "foarte bine" la evaluările profesionale, a avut rezultate foarte bune la olimpiada de limba germană și la concursurile de specialitate, a participat la concursurile de formare și perfecționare profesională, a colaborat la realizarea revistei școlare, iar elevii pe care i-a pregătit au promovat de fiecare dată examenle de admitere la clasele bilingve de limba germană.
Suplimentar, reclamanta a arătat că angajatorul nu a respectat principiul gradualității sancționării și a aplicat sancțiunea cea mai gravă, fără a lua în considerare faptul că reclamanta nu a mai săvârșit nicio abatere disciplinară și de faptul că în general a obținut rezultate foarte bune. De asemenea, a încălcat și principiul individualizării sancțiunii, dispunțnd desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei, fără a analiza împrejurările faptei, gradul de vinovăție și comportarea generală în serviciu a reclamantei.
În drept, au fost invocate prevederile Codului muncii și ale Legii nr. 1/2011.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat administrarea probei testimoniale și cu interogatoriu.
Pârâta I. ȘCOLAR JUDEȚEAN C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că susținerile reclamantei cu privire la temeiul sancționării sale nu sunt întemeiate, având în vedere că aspectele de necorespundere profesională nu au făcut obiectul cercetării disciplinare. S-a arătat că reclamanta a încălcat în mod repetat normele de comportare din cadrul unității de învățământ și nu a dat dovada unei conduite morale conforme deontologiei profesionale, aceasta fiind una din condițiile obligatorii ale exercitării funcției didactice, fapt ce a condus la aplicarea sancțiunii disciplinare.
Pârâta ȘCOALA G. NR.29 M. V. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că faptele pentru care a fost cercetată disciplinar reclamanta sunt reale și pe deplin justificate, aceasta dovedind inadaptabilitate la cerințele învățământului conemporan, mai ales în ceea ce privește noua interrelație profesor-elev, excedând statutului de cadru didactic, substituindu-se managerilor fără a avea dreptul să procedeze astfel, neducând la îndeplinire sarcinile ce îi reveneau conform fișei postului, creând o atmosferă tensionată în școală prin atitudinea jignitoare și amenințătoare, atâta la adresa elevilor, cât și a profesorilor.
Pârâta a mai învederat că reclamantei i-au fost respectate drepturile legale, iar decizia de concediere emisă de către ȘCOALA G. NR.29 M. V. C. este legală și temeinică.
În drept, au fost invocate disp. art.205 NCPC.
Atașat întâmpinării, parata a depus înscrisuri .
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost angajată în cadrul Școlii Gimnaziale nr. 29 „M. V.” C., în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 133/1.09.2011, în calitate de profesor, specialitatea limba germană modernă.
Prin decizia nr. 72/11.12.2014, pârâta Școala G. nr. 29 „M. V.” C. a decis aplicarea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de 12.12.2014, pentru săvârșirea mai multor fapte, enumerate în cuprinsul deciziei. Prin hotărârea nr. 1/27.01.2015, Colegiul de Disciplină de pe lângă I. Județean C. a respins contestația reclamantei și a dispus menținerea deciziei de sancționare nr. 72/11.12.2014.
Procedând la analiza legalității actului decizional contestat, prin prisma criticilor formulate de reclamant și raportat la disp. art. 252 din Codul muncii, care reglementează conținutul obligatoriu al unei decizii de sancționare, se constata ca decizia nr. nr. 72/11.12.2014 îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Astfel, in conținutul deciziei contestate se regăsesc mențiunile obligatorii referitoare la precizarea prevederilor din Legea Educației Naționale nr. 1/2011, din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățămând preuniversitare, Regulamentul de ordine interioară, Legea nr. 272/2004 și Codul muncii care au fost încălcate de reclamantă, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariată în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul in care poate fi contestata si organul jurisidicțional la care se contesta.
Reclamanta a învederat faptul că în preambulul deciziei de concediere este indicat ca și temei de drept art. 61 lit. d din Codul Muncii, în condițiile în care necorespunderea profesională este o cauză de încetare a raporturilor de muncă diferită și reglementată distinct de cazul prevăzut la art. 61 lit. a din Codul Muncii, care se referă la încetarea raporturilor de muncă pentru abaterile săvârșite.
Astfel cum reiese din cuprinsul deciziei de concediere, în cadrul căreia sunt enumerate abaterile disciplinare săvârșite de către reclamantă, sunt menționate temeiurile de drept în baza cărora a fost aplicată sancțiunea, printre care se află și art. 248 din Codul Muncii, care se referă la sancțiunile aplicabile pentru abateri disciplinare, concedierea reclamantei s-a realizat în baza 61 lit. a din Codul Muncii. Acest aspect este confirmat și de faptul că în prealabil s-a realizat cercetarea disciplinară a reclamantei. Indicarea greșită în preambulul deciziei a literei "d" în loc de litera "a" a art. 61 din Codul Muncii, nu constituie un motiv de nulitate absolută a deciziei, atâta vreme cât în cuprinsul acesteia s-a indicat temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară s-a aplicat, respectiv art. 280 alin. 1 și și 2 lit. f, art. 93 din Legea nr. 1/2011, art. 248 din Codul Muncii. Mai mult, nicăieri în cuprinsul deciziei de concediere nu se vorbește de necorespunderea profesională a reclamantei pentru postul pe care a fost încadrată, ci de abaterile disciplinare săvârșite, pentru care de altfel a și fost convocată de către comisia disciplinară. Cu privire la conținutul acestei convocări, faptul că în cuprinsul convocatorului nu s-a descris pe larg obiectul convocării nu constituie motiv de nulitate absolută a deciziei de concediere, atâta vreme cât se menționează faptul că reclamanta este convocată de către Comisia de cercetare a abaterilor disciplinare, ca urmare a mai multor plângeri și sesizări prin care este acuzată de comportament inadecvat unui cadru didactic.
Sub aspectul temeiniciei deciziei contestate, instanța reține disp. art.247 din Codul muncii potrivit cărora angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care a cesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Instanța nu poate reține susținerea reclamantei referitoare la emiterea deciziei de concediere pe fondul nemulțumirii conducerii pârâtei asupra faptului că reclamanta a formulat o acțiune în instanță în vederea întregirii normei de lucru de la 15 ore la o normă prevăzută de Legea Educației Naționale de 18 ore, atâta vreme cât din cuprinsul deciziei și din probatoriul administrat nu reiese acest lucru.
Cu privire la situația de fapt, instanța reține că reclamanta nu a gestionat corespunzător relația cu elevii, dat fiind că din sesizările existente la dosarul disciplinar al reclamantei reiese că aceasta a manifestat intoleranță, recurgând deseori la amenințări cu scăderea notei la purtare și jigniri la adresa elevilor din clasa a VIII-a C, astfel cum reiese din sesizările părinților depuse la dosar.
Instanța mai reține și că reclamanta a absentat în datele de 7.1.2014 și 4.11.2014, iar cererile de învoire nu i-au fost probate deoarece nu și-a asigurat suplinirea. Cu toate acestea, reclamanta a reprogramat recuperarea orelor într- o altă zi, deși nu avea acordul elevilor ori părinților, iar reclamanta nu a solicitat în prealabil acordul direcțiunii pentru a-i pune la dispoziție o sală de clasă.
De asemenea, a refuzat ca mama unei eleve autiste să participe la ore, deși avea acest drept, astfel cum reiese din declarația martorei N. M. N., dar și din raspunsul reclamantei la interogatoriu, care a recunoscut că a avut o divergență cu mama elevei. Din sesizările depuse de către alți profesori, colegi cu reclamanta, instanța mai reține că reclamanta nu s-a comportat corespunzător nici în relațiile cu ceilalți colegi profesori, având deseori izbucniri nervoase, astfel cum reiese și din declarația aceleiași martore și din răspunsul la interogatoriu. Din declarația martorei M. E. reiese faptul că reclamanta avea impresia că ceilalți profesori vor să-i facă rău, acuzând-o de acest lucru și pe martoră, având ieșiri nervoase în cancelarie și creând, prin aceasta, o atmosferă tensionată în școală. Reclamanta nu a făcut dovada contrară celor arătate în cuprinsul sesizărilor și în declarațiile martorilor, respectiv a faptului că acestea nu corespund realității. De altfel, în cuprinsul interogatoriului, reclamanta a recunoscut că a a avut o ieșire nervoasă în cancelarie, când s-a enervat și i s-a făcut rău, fiind apelat serviciul 112.
Potrivit art. 233 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, din categoria personalului didactic pot face parte persoanele care îndeplinesc condițiile de studii prevăzute de lege, care au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor, o conduită morală conformă deontologiei profesionale și sunt apte din punct de vedere medical și psihologic pentru îndeplinirea funcției. Conform art. 3, lit. m, p, q, t, u din aceeași lege, principiile care guvernează învățământul preuniversitar și superior, precum și învățarea pe tot parcursul vieții din România sunt: principiul transparenței - concretizat în asigurarea vizibilității totale a deciziei și a rezultatelor, prin comunicarea periodică și adecvată a acestora; principiul centrării educației pe beneficiarii acesteia; principiul participării și responsabilității părinților; principiul fundamentării deciziilor pe dialog și consultare; principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învățământ.
Instanța apreciază că reclamanta, prin comportamentul său, a încălcat aceste prevederi legale.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că, deși abaterile disciplinare are reclamantei prezintă gravitate, nu s-a motivat în cuprinsul deciziei de ce se impunea aplicarea sancțiunii celei mai grave, aceea a desfacerii disciplinare a contractului de muncă al reclamantei.
Din cuprinsul art.280 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, care constituie lege specială față de Codul muncii, atâta timp cât prevede anumite sancțiuni pentru încălcări ale prevederilor acestei legi, cum este și în cazul de față, se observă că sancțiunile sunt enumerate în mod gradual de la cea mai blândă la cea mai severă, astfel că la alegerea uneia dintre ele, pentru a corespunde abaterii săvârșite, trebuie să se recurgă la criteriile generale pe care le prevede Codul muncii, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție, consecințe ale abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu a salariatului, eventualele sancțiuni disciplinare aplicate anterior acestuia.
Instanța poate interveni cu privire la individualizarea sancțiunii, în acest sens fiind și Decizia 11/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În cauză, în mod evident, reclamanta a avut rezultate profesionale foarte bune, inclusiv la olimpiadele de limba germană, pregătirea elevilor de la clasă fiind una corespunzătoare, astfel cum reiese din înscrisurile depuse de către reclamantă, printre care și caracterizarea din partea directorului Liceului Teoretic G. C. (f. 125), unde reclamanta a fost profesor de limba germană în perioada 2011-2014. De asemenea, martora T. L. E. a arătat în cuprinsul declarației sale că fiul său a fost dezamăgit de plecarea reclamantei, iar noua profesoară nu se ridica la același nivel.
Având în vedere că reclamanta nu a mai fost sancționată disciplinar, deși faptele sale au o gravitate ridicată, totuși, având în vedere și rezultatele profesionale ale reclamantei, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de angajator este disproporționată în raport de gravitatea faptelor, dar și de istoricul profesional și disciplinar al reclamantei. În consecință, instanța apreciază că sancțiunea care este corespunzătoare faptelor și împrejurărilor în care s-au săvârșit este aceea a reducerii salariului de bază cu 15% pe o durată de 6 luni, în temeiul art.280 al.2 lit.c) din Legea nr. 1/2011.
Pentru aceste motive, va admite în parte cererea de chemare în judecată, va anula hotărârea nr. 1/2015, emisă de Colegiul de Disciplină din cadrul Inspectoratului Școlar Județean C., va anula în parte decizia nr. 72/11.12.2014, emisă de pârâta ȘCOALA G. NR.29 M. V. C., în sensul că va dispune înlocuirea sancțiunii disciplinare de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantei cu cea a reducerii salariului de bază cu 15% pe o durată de 6 luni.
Potrivit art. 80 alin. 1 și 2 Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuata în mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situatia anterioara emiterii actului de concediere.
În baza acestui text legal și ca urmare a anulării parțiale a deciziei nr. 72/11.12.2014 emisă de pârâtă, instanța va obliga pârâta ȘCOALA G. NR.29 M. V. C. la reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior concedierii și la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate și majorate, alături de toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei și până la momentul reintegrării și plății efective.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 NCPC, cererea reclamantei privind acordarea acestora este întemeiată, având în vedere faptul că pârâtele se află în ipoteza prevăzută de textul de lege, aceea de a fi pierdut procesul.
D. urmare, pârâtele urmează să fie obligate la plata către reclamantă a sumei de 1050 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta reclamanta P. M., domiciliată în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâții ISPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ..11, județul C., și ȘCOALA GIMANZIALĂ NR.29 „M. VITEAZUL” C., cu sediul în C., ., județul C..
Anulează hotărârea nr. 1/2015, emisă de Colegiul de Disciplină din cadrul Inspectoratului Școlar Județean C..
Anulează în parte decizia nr. 72/11.12.2014, emisă de pârâta ȘCOALA G. NR.29 M. V. C., în sensul că dispune înlocuirea sancțiunii disciplinare de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantei cu cea a reducerii salariului de bază cu 15% pe o durată de 6 luni.
Obligă pârâta ȘCOALA G. NR.29 M. V. C. la reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior concedierii.
Obligă pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 1050 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9.11.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. B. M. A. B.
L. V. N.
GREFIER,
L. V.
Tehnored.jud.C.B./4 ex./11.12.2015
| ← Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2950/2015.... → |
|---|
