Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 2715/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2715/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 2715/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2715
Ședința publică din 21.10.2015
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul R. C. cu domiciliul procesual ales în C., . nr.2B, ..A, . cu pârâtul O. T. cu sediul în C., ., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2015, cele dezbătute fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integranta din prezenta hotărâre și când, instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2015, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul R. C. a chemat în judecată pe pârâta S.C. O. T. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 177/15.05.2015, prin care i-a fost aplicată sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă și obligarea pârâtei la reintegrarea în postul anterior deținut și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, cuvenite până la efectiva reintegrare.
În subsidiar, reclamantul a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu o sancțiune mai ușoară, în raport de fapta săvârșită, urmările acesteia și antecedentele sale personale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajatul societății pârâte în funcția de chimist în cadrul Dispeceratului Central.La data de 05.05.2015, după ce a participat la o înmormântare și o pomană, a avut un conflict spontan cu soția sa, motiv pentru care a consumat băuturi alcoolice pe timp de zi, deși cunoștea faptul că urmă să intre în tura de noapte.
A susținut reclamantul că în acea zi s-a deplasat la locul de muncă pentru a găsi un coleg care să îl înlocuiască, în condițiile în care nu deținea niciun număr de telefon al colegelor de dispecerat.Ulterior, le-a sunat pe numitele R. C. și B. P., dar acestea nu au răspuns la telefon, împrejurare în care la locul unde se afla s-au prezentat doi angajați ai departamentului pază, supunându-l testării cu aparatul alcooltest și aflându-l în stare de ebrietate.
Reclamantul a subliniat că nu s-a prezentat la locul de muncă pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel că nu a semnat condica de intrare și nici raportul de tură.Nu a urmărit săvârșirea unei abateri disciplinare sau nerespectarea regulilor societății, cunoscând faptul că în starea în care se afla nu putea să exercite funcția, prioritară fiind găsirea unui înlocuitor și nu sustragerea de la îndatoriri.
Cu privire la cererea subsidiară de înlocuire a sancțiunii disciplinare, reclamantul a solicitat ca instanța să țină seama de forma de vinovăție cu care a săvârșit fapta, respectiv culpa prin imprudență, precum și de împrejurarea că societatea nu a suferit niciun prejudiciu, iar procesul muncii nu a fost afectat sub nicio formă de modul în care a acționat.
Pentru dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar decizia nr. 177/15.05.2015 de sancționare disciplinară cu desfacerea contractului individual de muncă și a propus proba cu doi martori:Brăneascu P. și R. C., probă încuviințată și administrată de instanță.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Pe această cale, pârâta a învederat că la data de 05.05.2015 reclamantul s-a prezentat la serviciu la ora 19, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice și a preluat serviciul verbal de la colega sa C. L., fără a o informa asupra stării sale sau a intenției de a părăsi serviciul.La ora 2010, membrii Serviciului Pază au efectuat un control de testare a salariaților cu aparatul alcooltest Drager, prilej cu care reclamantul a fost depistat cu o alcoolemie de 1,01‰ mg/l în aerul respirat.
Pârâta a apreciat că susținerile reclamantului referitoare la intenția sa de a nu rămâne la serviciu sunt neverosimile, câtă vreme în intervalul de timp scurs de la preluarea serviciului până la testarea cu aparatul alcoolest nu a întreprins niciun demers din care să rezulte o asemenea intenție.În plus, există un dubiu referitor la momentul consumului de alcool, care s-ar putea situa după preluarea serviciului de la numita C. L., în condițiile în care aceasta a predat serviciul fără a constata starea reclamantului.
A concluzionat pârâta în sensul că reclamantul a săvârșit o abatere disciplinară gravă, prevăzută ca atare de art. 50 alin. 2.39 și 3 din Regulamentul intern, pasibilă de a fi sancționată cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, indiferent de caracterul singular al încălcării normelor de disciplina muncii.
Pentru dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii deciziei de sancționare disciplinară și a solicitat proba cu doi martori:D. R. A. și C. L., probă încuviințată și administrată de instanță.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte în funcția de chimist, iar prin decizia nr. 177/15.05.2015 a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă.
În concret, prin decizia menționată s-a reținut că la data de 05.05.2015, în jurul orei 2010, reclamantul a fost depistat în biroul Dispeceratului Central al societății aflându-se sub influența consumului de alcool, respectiv cu o concentrație de alcool în aerul expirat de 1,01 mg/l, stabilită în urma testării cu aparatul alcooltest Drager efectuată de salariați din cadrul Compartimentului Pază.
Societatea pârâtă a stabilit că reclamantul a săvârșit o abatere disciplinară gravă, calificată ca atare prin dispozițiile art. 50 alin.2 pct. 2.39 din Regulamentul intern și a aplicat sancțiunea disciplinară cea mai drastică, invocând în acest sens atât prevederile art. 53 din Regulamentul intern, cât și pe cele ale art. 248 alin.1 lit.e Codul muncii.
Prin cererea de față, reclamantul a contestat legalitatea și temeinicia deciziei nr. 177/15.05.2015, invocând în principal inexistența abaterii disciplinare, iar în subsidiar, greșita individualizare a sancțiunii.
Potrivit art. 247 alin.2 Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Răspunderea disciplinară - ca formă a răspunderii contractuale ce se întemeiază pe relațiile de muncă - are ca elemente esențiale calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite, vinovăția, rezultatul dăunător și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și acest rezultat.
În legătură cu situația de fapt reținută de unitatea pârâtă ca element material al abaterii disciplinare, este important de reținut că reclamantul nu a contestat starea de ebrietate în care se afla la momentului controlului efectuat de reprezentanții Compartimentului Pază.De altfel, atât ulterior supunerii la testul de alcoolemie, cât și cu prilejul cercetării disciplinare, reclamantul a recunoscut consumul de băuturi alcoolice din cursul zilei de 05.05.2015, pe fondul unor probleme familiale care l-au afectat emoțional.
Principala susținere a reclamantului a vizat împrejurările în care a fost depistat sub influența alcoolului și care, în opinia sa, nu se circumscriu situației premisă a săvârșirii abaterii imputate, aceasta presupunând prezența la serviciu fără ca salariatul să se afle în stare corespunzătoare și în deplină capacitate de muncă pentru îndeplinirea în bune condiții a atribuțiilor din fișa postului.
Or, reclamantul a pretins că nu s-a prezentat la locul de muncă pentru a-și exercita funcția, ci doar pentru a afla numerele de telefon ale colegelor ce puteau să îl înlocuiască, un argument în sensul acestor afirmații fiind acela că în seara de 05.05.2015 nu a semnat condica de intrare în tură și nici raportul de tură.
Din analiza declarațiilor martorilor audiați la propunerea ambelor părți, rezultă însă că apărarea reclamantului presupune o interpretare pur formalistă a noțiunii de prezență la serviciu, care nu își găsește corespondent în realitatea de fapt și, mai concret, în modalitatea efectivă în care angajații Dispeceratului Central efectuau schimbul de tură.Astfel, atât martora R. C., propusă de reclamant, cât și martora C. L., propusă de pârâtă, au susținut că predarea-primirea serviciului presupunea schimbul propriu-zis dintre salariații care efectuau ture succesive, fără ca angajatul care termina tura să aibă obligația de a verifica semnătura colegului ce îi succeda în condica de prezență sau raportul de activitate.Declarația celei din urmă martore menționate este cu atât mai importantă în contextul analizat, cu cât este vorba despre salariata care i-a predat serviciul reclamantului, fără a primi însă o solicitare a acestuia de a fi înlocuit în serviciu și fără a fi măcar informată despre eventuala intenție de a nu rămâne la post.
De altfel, nici martorele audiate la propunerea reclamantului, B. P. și R. C., nu au confirmat o asemenea intenție a reclamantului, întrucât niciuna dintre aceste martore nu a avut vreo discuție cu reclamantul anterior controlului din data de 05.05.2015.Martorele au precizat că nu au primit vreun apel telefonic de la reclamant, iar presupunerea că acesta ar fi putut suna, fără a le putea contacta din cauza lipsei semnalului, este o supoziție lipsită în totalitate de suport faptic, mai ales în condițiile în care cele două angajate au putut fi contactate în aceeași seară de către directorul tehnic al unității, în încercarea acestuia de a găsi un înlocuitor pentru reclamant.
În consecință, în condițiile în care reclamantul s-a prezentat efectiv la locul de muncă, în biroul unde își desfășura în mod obișnuit activitatea și a efectuat schimbul de tură cu colega sa din tura de zi, fără a anunța situația deosebită în care se afla, simpla împrejurare a nesemnării condicii de prezență și a raportului de activitate nu poate avea semnificația invocată prin cererea de chemare în judecată.Este evident deci că la data de 05.06.2015 reclamantul și-a luat în primire serviciul din tura de noapte, urmând a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice și avea cunoștință despre acest fapt.
O asemenea conduită a reclamantului este contrară normelor de disciplina muncii, fiind în mod corect calificată de pârâtă ca abatere disciplinară, în temeiul dispozițiilor art. 50 alin.2 pct. 2.39 din Regulamentul intern al unității.
Odată reținută legalitatea și temeinicia deciziei de sancționare din perspectiva existenței abaterii disciplinare, urmează a fi avute în vedere apărările subsidiare ale reclamantului, care au vizat individualizarea sancțiunii disciplinare, scopul urmărit fiind acela al înlocuirii sancțiunii disciplinare aplicate de către pârâtă cu o sancțiune mai ușoară.
Pentru a justifica sancțiunea efectiv aplicată, pârâta a invocat dispozițiile art. 50 alin.3 și art. 53 din Regulamentul Intern, coroborate cu cele ale art. 34 pct. 1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, potrivit cu care se consideră abatere gravă ce poate atrage desfacerea contractului individual de muncă, prezentarea la serviciu sau efectuarea acestuia sub influența băuturilor alcoolice.
Aceste dispoziții regulamentare și contractuale nu pot fi interpretate însă în sensul că, odată constatată existența abaterii disciplinare calificată ca atare de text, sancțiunea care intervine în mod automat și invariabil este cea a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.O astfel de concluzie ar lăsa în mod clar loc arbitrariului în aplicarea sancțiunii disciplinare de către angajator, din moment ce s-ar permite ignorarea criteriilor de individualizare expres și cumulativ prevăzute de art. 250 Codul muncii, criterii ce vizează împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta.
De altfel, la art. 57 alin.8 din Regulamentul intern al unității pârâte, a fost prevăzută regula stabilirii sancțiunilor disciplinare în raport cu gravitatea acestora, apreciată în funcție de aceleași criterii enumerate și de art. 250 Codul muncii, cu indicarea unor premise de aplicare în concret a sancțiunii.
Or, în cazul de față, în mod evident pârâta nu a ținut cont de aceste criterii, considerând că simpla calificare a faptei săvârșite de reclamant ca fiind o abatere disciplinară gravă justifică eludarea dispozițiilor art. 250 Codul muncii.
Cum instanța este competentă să verifice legalitatea măsurii dispuse de angajator, ea are și posibilitatea de a reindividualiza sancțiunea aplicată salariatului, aplicând o sancțiune mai ușoară, prin reaprecierea criteriilor impuse de lege.În acest sens, prin Decizia în interesul legii nr. 11/2013, s-a stabilit cu putere obligatorie pentru instanțe, că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (5) raportat la art. 250 din Codul muncii, instanța competentă să soluționeze contestația salariatului împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greșit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancțiune disciplinară.”
În cauza de față, prin raportare la toate criteriile enumerate de art. 250 Codul muncii, instanța apreciază că nu este justificată aplicarea celei severe sancțiuni.
Astfel, nu se poate neglija atitudinea reclamantului față de fapta săvârșită, în contextul în care acesta nu a negat starea în care se afla în seara de 05.05.2015, nici la momentul efectuării controlului, nici în cursul cercetării disciplinare și nici chiar prin contestația de față.Or, asumarea propriei fapte și a consecințelor acesteia constituie un criteriu important de apreciere a aptitudinii reclamantului în conștientizarea pericolului pe care îl reprezintă încălcarea normelor de disciplina muncii, precum și o garanție a formării spiritului de responsabilitate în exercitarea viitoare a atribuțiilor de serviciu.
Pentru aprecierea gravității abaterii disciplinare, trebuie avute în vedere și urmările pe care fapta le-a produs sau le-ar fi putut produce, existența unui prejudiciu concret și mai ales cuantificabil, fiind un reper important în stabilirea sancțiunii.În cazul de față, este cert că prezentarea la serviciu în stare de ebrietate constituie prin ea însăși o abatere de pericol, însă este important de stabilit și eventualul rezultat prejudiciabil pentru unitate, care în mod indiscutabil ar fi atras aplicarea unei sancțiuni mai severe.
Din probele administrate, a rezultat că fapta reclamantului nu a avut urmări concrete, dat fiind și momentul la care a fost descoperită de angajații din C. Pază, situat la scurt timp după începerea turei de noapte.Pârâta nu a precizat însă nici care ar fi putut fi consecințele stării de ebrietate a reclamantului, în condițiile în care, potrivit fișei postului și a declarațiilor martorilor, acesta desfășura o activitate de birou, nefiind implicat direct în procesul de producție.
Pentru individualizarea sancțiunii se va ține seama și de circumstanțele personale ale reclamantului, cu privire la care pârâta nu a făcut dovada efectuării și a altor cercetări disciplinare, în decursul perioadei de activitate din cadrul unității.În plus, niciunul dintre martorii audiați nu a afirmat că reclamantul ar fi cunoscut ca un consumator obișnuit de băuturi alcoolice, fiind apreciat de colegele de dispecerat ca un bun coleg, ce se confrunta însă cu anumite probleme familiale, aflându-se în divorț.
Nu în ultimul rând, pentru corecta dozare a sancțiunii disciplinare, vor fi avute în vedere și dispozițiile 57 alin.8 din Regulamentul intern al unității, potrivit cărora pentru fapte grave de încălcare a ordinii și disciplinei se poate aplica nu doar sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă, ci și cea a reducerii salariului de bază cu 5-10%, pentru o durată de 1-3 luni.
Pentru toate aceste motive, instanța reține că prin raportare la circumstanțele concrete ale speței, corespondentul punitiv al acesteia trebuie să se regăsească într-o sancțiunea mai ușoară decât cea a desfacerii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă.Ca orice altă sancțiune juridică, nici cea disciplinară nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor de muncă, astfel că nu în toate cazurile este nevoie să se aplice sancțiunea cea mai drastică, dându-se posibilitatea salariatului care nu a afectat iremediabil buna desfășurare a activității angajatorului să revină la o conduită normală.
Având în vedere și prevederile art. 248 Codul muncii, care enumeră sancțiunile disciplinare aplicabile în ordine gravității lor, urmează a se dispune înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancțiunea reducerii salariului de bază al reclamantului cu 10% pentru 3 luni.Interesul pârâtei în realizarea rolului preventiv al sancțiunii disciplinare, în vederea descurajării unor fapte similare, poate fi realizat și prin aplicarea unei sancțiuni mai puțin severe, dar care se înscrie în antecedența disciplinară a salariatului și produce efecte directe în privința drepturilor bănești acordate acestuia.
Se va dispune deci reintegrarea reclamantului în funcția anterior deținută și obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor bănești cuvenite de la data emiterii deciziei și până la efectiva reintegrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul R. C. cu domiciliul procesual ales în C., . nr.2B, ..A, . cu pârâtul O. T. cu sediul în C., ., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Anulează în parte decizia nr. 177/15.05.2015 și înlocuiește sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al reclamantului cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pentru 3 luni.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția anterior deținută și obligă pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, calculate de la data concedierii și până la efectiva reintegrare.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2015.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. pt. R. G., aflată în C.O.
Conf. art. 426 alin.4 C.proc.civ.,
Semnează președinte complet,
A. C.
A. B.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./20.11.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Anulare act. Sentința nr. 2926/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
