Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 586/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 586/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 7663/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.586
Ședința publică din 18.03.2015
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul G. D. cu domiciliul procesual ales în C., . în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., ., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică pentru reclamant răspunde avocat M. Tarabasanu, în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar iar pârâta este reprezentată de consilier juridic I. S., în baza delegației depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile art. 154 și următoarele Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 157 din Legea nr. 263/2010.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Se constată că prin grefa instanței pârâta a depus dosarul administrativ, ce a fost comunicat reclamantului la data de 27.02.2015.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 C. constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de față.
Având cuvântul, apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii conform unui stagiu complet de 27 de ani și 4 luni și plata diferențelor de drepturi de pensie actualizate pe ultimii 3 ani, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul G. D. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare, cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 27 ani și 4 luni.
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata diferenței de drepturi de pensie, rezultată din recalculare, actualizată cu indicele de inflație și calculată pentru ultimii trei ani anteriori formulării acțiunii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia nr._/18.02.2010 a fost stabilită în favoarea sa o pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu luarea în considerare a unei vechimi realizate în grupa a II a de muncă de 30 ani, 2 luni și 9 zile.Atât prin decizia menționată, cât și prin cele de recalculare a pensiei, emise ulterior, pârâta a stabilit un stagiu complet de cotizare de 35 ani, deși prin Anexa nr. 3 la Legea 19/2000 se prevedea un stagiu complet de cotizare de 27 ani și 4 luni.
A mai învederat reclamantul că stabilirea punctajului mediu anual în raport de Anexa nr. 3 la Legea 19/2000 a fost confirmată și prin Decizia în interesul legii nr. 4/2011, în privința persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis începând cu data de 01.04.2001 și care beneficiază și de reducerea vârstei standard de pensionare.Astfel, voința legiuitorului a fost aceea ca la stabilirea vârstei de pensionare și a stagiului complet de cotizare să se pornească de la data la care a fost depusă cererea de pensionare, iar nu de la data nașterii asiguratului, din această perspectivă fiind aplicabile dispozițiile Legii 19/2000, iar nu cele ale Ordinului ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001, act normativ cu forță juridică inferioară.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar decizia nr._/18.02.2010 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă.
În apărare, pârâta nu a formulat întâmpinare, depunând la dosar documentația care alcătuiește dosarul administrativ al reclamantului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele:
Prin decizia nr._/18.02.2010, reclamantul a fost înscris la pensia pentru muncă depusă și limită de vârstă, pe această cale fiind stabilită o valoare a pensiei de 985 lei, corespunzătoare unui punctaj mediu anual de 1,_ puncte.După cum rezultă din cuprinsul deciziei, aflată la fila 19 din dosar, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 35 ani, respectiv o vârstă standard de pensionare de 65 ani, redusă în cazul reclamantului cu 7 ani, ca urmarea a vechimii de 30 ani, 2 luni și 9 zile în grupa a II a de muncă.
Pensia astfel stabilită a fost recalculată prin deciziile din 18.06.2012 și din 14.06.2013, ca urmare a cererilor de recalculare formulate de reclamant și înregistrate sub nr._/28.09.2011 și nr._/26.09.2012.
După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de părți, reclamantul nu a contestat nici una dintre cele trei decizii de pensionare menționate, acestea devenind definitive în condițiile art. 88 din Legea 19/2000 și respectiv art. 149 alin.4 din Legea 263/2010.
Prin cererea de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare, prin care să aibă în vedere alte elemente de calcul decât cele stabilite prin deciziile de pensionare definitive, cu referire în concret la stagiul complet de cotizare.
Pornind de la obiectul astfel stabilit al cererii de chemare în judecată, instanța reține că reclamantul a ales o cale procesuală ce nu se regăsește în reglementarea legală din materia legislației pensiilor, indiferent dacă se face referire la Legea 19/2000 sau la Legea 263/2010.Astfel, ambele acte normative au instituit o etapă administrativă prioritară sesizării instanței, acesteia din urma revenindu-i doar competența de a cenzura deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de a sancționa refuzul acestor instituții de a răspunde în termen legal cererilor ce le-au fost adresate.Pe de altă parte, beneficiarul pensiei nu are la îndemână decât anumite categorii de acțiuni prin care poate pretinde valorificarea drepturilor sale, în materia stabilirii drepturilor de pensie fiind vorba despre contestația îndreptată împotriva deciziei de pensionare și cererea de recalculare a pensiei pe baza unor înscrisuri noi.
În speță, reclamantul s-a adresat direct instanței de judecată cu o cerere de chemare în judecată ce nu se înscrie în categoria celor anterior menționate, prin acțiunea dedusă judecății urmărind corectarea unui element al deciziilor de pensionare devenite definitive.Or, acest caracter definitiv al deciziilor presupune tocmai imposibilitatea repunerii în discuție a aspectelor tranșate de casa de pensii prin emiterea deciziilor, în cadrul unei acțiuni introduse direct în instanță, prin care să se solicite emiterea unei alte decizii, cu elemente de calcul diferite.Concluzia contrară ar presupune încălcarea caracterului definitiv al deciziei de pensionare și punerea la dispoziția pensionarului a posibilității de eludare a procedurii legale de contestare, procedură ce implică în primul rând respectarea unui termen de decădere.
În realitate, reclamantul s-a aflat în posesia a trei decizii de pensionare, emise în intervalul 2010-2013, toate având în vedere un stagiu complet de cotizare de 35 de ani, însă față de nici una dintre aceste decizii nu a înțeles să formuleze contestație.
Reclamantului nu îi pot profita nici dispozițiile art. 107 alin.1 din Legea 263/2010, care permit emiterea unei decizii de revizuire în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, modificările necesare putând fi dispuse de casa de pensii din oficiu sau la solicitarea pensionarului.
Dispozițiile legale anterior enunțate nu pot fi însă interpretate în sensul instituirii unei proceduri speciale de care beneficiarul pensiei să poată uza pentru remedierea unor vicii ale deciziei de pensionare, în privința căreia nu a parcurs procedura contestației, reglementată de art. 149 și urm. din Legea 263/2010.Legea nu instituie căi procedurale paralele de care pensionarul să poată uza potrivit dreptului său de opțiune și prin intermediul cărora să se asigure aceeași finalitate, respectiv corectarea unor elemente de calcul al punctajului mediu anual, pe baza documentației existente la dosarul administrativ la data emiterii deciziei.
De altfel, textul art. 107 din Legea 263/2010, se referă numai la diferențele dintre sumele plătite și cele legal cuvenite, ceea ce presupune că nu s-au avut în vedere erorile de fond în stabilirea punctajului mediu anual, ci doar erorile de calcul în determinarea drepturilor bănești aferente punctajului mediu anual, doar în privința acestora din urmă fiind posibilă revizuirea deciziei anterioare.
Pentru toate motivele expuse, instanța reține că în lipsa unei contestații îndreptate împotriva deciziilor de pensionare criticate în fapt prin acțiune, nu se poate interveni asupra elementelor de calcul stabilite de casa de pensii și rămase definitive după expirarea termenelor expres prevăzute de lege.În consecință, acțiunea reclamantului va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G. D. cu domiciliul procesual ales în C., . în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., ., ca fiind nefondată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. A. B.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./21.04.2015
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 766/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 776/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
