Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 844/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 844/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 844/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 4 mai 2015
Sentința civilă nr. 844
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile – litigiu de muncă formulată de reclamantul M. L. V. domiciliat în C., ..71A, județ C. și cu domiciliul procesual ales în C., ..27B, județ C., în contradictoriu cu pârâta Administrația P. Maritime SA cu sediul în C., Incinta Port – Gara Maritimă, județ C., având ca obiect contestație decizie sancționare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 4 mai 2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 20.01.2015 sub număr de dosar_, reclamantul M. L. V. a chemat în judecată pârâta Administrația P. Maritime SA solicitând instanței anularea deciziei nr._/18.12.2014 prin care s-a dispus sancționarea sa cu reducerea salariului de bază pe o durată de 1 lună cu 15% în total.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin decizia contestată, a fost acuzat de săvârșirea a două abateri disciplinare, respectiv nerespectarea programului de lucru stabilit, efectuarea de absențe nemotivate, întârzieri repetate la program și părăsirea nejustificată a locului de muncă în timpul serviciului, precum și neprezentarea salariatului la convocare: neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor care decurg din desfășurarea activității profesionale și obligațiilor de serviciu cuprinse în regulamentul de organizare și funcționare al companiei și în fișele posturilor sau în fișele de atribuțiuni și dispozițiilor conducerii companiei.
În ceea ce privește prima acuzație, din cercetarea prealabilă a rezultat faptul că, pentru luna iunie 2014, reclamantul și-a întocmit și certificat propria fișă de pontaj, în condițiile în care, în luna respectivă, șeful ierarhic al reclamantului a fost în concediu medical, iar în conformitate cu prevederile fișei postului, contestatorul avea posibilitatea de a prelua atribuțiile șefului ierarhic superior în lipsa acestuia. Reclamantul s-a prezentat la muncă în cadrul sediului Companiei situat în incinta Portului C., în sediul situat în fosta Gară Maritimă, în biroul 214, unde a fost primită și procesată corespondența și alte înscrisuri. Această uzanță s-a desfășurat încă de la începutul activității reclamantului, astfel cum reiese din registrul de intrări/ieșiri ale instituției. Reclamantul a întreprind demersuri de verificare a lucrărilor contractanților Companiei în zone care deși aparțin Portului Midia, acestea nu sunt monitorizate de societatea indicată de către pârâtă. Astfel, în acea perioadă au fost executate lucrări de amplasare și modernizarea unei conducte de apă înainte de Poarta 1, ir zona de monitorizare a societății UTI începe din momentul intrării în incinta Portului Năvodari. În cadrul anchetei, pârâta nu a acordat posibilitatea de a combate aceste acuzații, dat fiind faptul că reclamantul nu a fost lăsat să motiveze temeinic cele susținute în contestație. S-a mai arătat că raportarea activității a fost efectuată zilnic către șeful ierarhic superior, urmând ca acesta să efectueze aceeași raportare șefului său ierarhic superior conform organigramei existente la nivelul Companiei.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri (filele 7-20).
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 44-51) prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și netemeinică.
Atașat întâmpinării, parata a depus înscrisuri in susținerea apărărilor sale (filele 52-117).
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța apreciază că aceasta este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Între reclamant și pârâtă au intervenit raporturi de muncă, acesta fiind angajat pe o perioadă nedeterminată, în funcția de administrator imobile, în cadrul Biroului Infrastructură Midia.
Prin raportul privind cercetare disciplinară a faptei constând în nerespectarea programului de lucru stabilit, efectuarea de absențe nemotivate, întârzieri repetate la program și părăsirea nejustificat a locului de muncă în timpul serviciului, în perioada 20.06.2010-4.08.2014 (filele 52-68), Comisia de cercetare disciplinară a constatat săvârșirea abaterii reglementată de art.33 alin.3 lit. n din Regulamentul Intern și a propus aplicarea sancțiunii disciplinare reglementată de art.36 lit. c din regulamentul Intern și de art.248 alin.1 lit.c din Codul muncii, respectiv reducerea salariului de bază al reclamantului pentru o perioadă de o lună cu 10%. De asemenea întrucât reclamantul nu s-a prezentat la convocare și nu a prezentat un motiv obiectiv de natură să justifice imposibilitatea prezentării, s-a propus aplicarea sancțiunii disciplinare reglementată de art.36 lit.c din Regulamentul Intern și de art.248 alin.1 lit.c din Codul muncii, fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, respectiv reducerea salariului de bază cu pentru o perioadă de o lună cu 5%.
Astfel, prin decizia nr._/18.12.2014 (filele 69-81), reclamantul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu pentru o durată de o lună cu 10%, pentru fapta constând în nerespectarea programului de lucru stabilit, efectuarea de absențe nemotivate, întârzieri repetate la program și părăsirea nejustificată a locului de muncă în timpul serviciului, precum și cu reducerea salariului de bază cu pentru o durată de o lună cu 5%, pentru fapta constând în neprezentarea salariatului la convocare.
În fapt, s-a reținut în sarcina reclamantului că, în data de 20.06.2014, nu s-a prezentat la serviciu, iar în zilele 23.6.2014 și 24.06.2014 nu respectat programul de muncă de 8 ore. De asemenea cu ocazia convocării din data de 7.10.2014, reclamantul a transmis adresa nr._/7.10.2014, s-a prezentat, însă a refuzat să aducă lămuriri cu privire la săvârșirea faptei, iar pentru convocarea din 15.10.2014, reclamantul nu s-a prezentat și a transmis ulterior, respectiv la data de 20.10.2014, adresa nr._.
Procedând la analiza legalității actului decizional contestat, prin prisma criticilor formulate de reclamant și raportat la disp. art. 252 din Codul muncii, care reglementează conținutul obligatoriu al unei decizii de sancționare, se constata ca decizia nr._/18.12.2014 îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Astfel, in conținutul deciziei contestate se regăsesc mențiunile obligatorii referitoare la precizarea prevederilor din regulamentul intern și codul etic care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul in care poate fi contestata si instanța judecătoreasca la care se contesta.
Critica reclamantului privind faptul că nu a avut posibilitatea de a combate acuzațiile reținute este neîntemeiată, deoarece în conformitate cu disp. art. 251 alin. 2 din Codul muncii, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, acesta a fost convocat de două ori, respectiv la data de 7.10.2014 și la data de 15.10.2014 (filele 87-91, 94-98), la prima convocare precizând faptul că nu are nimic de declarat iar la cea de a doua nu s-a prezentat.
Sub aspectul temeiniciei deciziei contestate, instanța reține disp. art.247 din Codul muncii potrivit cărora angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care a cesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În cauză, în ceea ce privește prima sancțiune disciplinară aplicată pentru faptele de a nu se fi prezentat la serviciu în data de 20.06.2014 și de a nu fi respectat programul de muncă de 8 ore în zilele de 23.06.2014 și 24.06.2014, reclamantul contestă situația de fapt, apărările fiind însă nefondate raportat la ansamblul probator administrat în cauză.
În acest sens, instanța reține că, în data de 20.06.2014, potrivit înregistrărilor . SRL (care, printre altele, monitorizează intrările și ieșirile pe porțile de acces), autoturismul reclamantului nu a pătruns în incinta portuară a Portului Midia iar potrivit înregistrărilor furnizate de Sucursala Servicii Port nu există foaie de parcurs sau evidențe în ceea ce privește deplasarea autoturismului.
De asemenea, în data de 23.06.2014, reclamantul a fost prezent la locul de muncă pentru o perioadă de 1,30 ore (cel mult 2 ore și jumătate), aspect care rezultă din coroborarea înregistrărilor . SRL, potrivit cărora acesta a pătruns în incinta portuară a Portului Midia la ora 13,58 și a ieșit la ora 15,27, cu înregistrările furnizate de Sucursala Servicii Port care atestă plecarea autoturismului la ora 8,00 (fila 117). De reținut faptul că, în foaia de parcurs reclamantul a înregistrat destinații care nu au avut legătură cu activitatea sa, respectiv Oraș C. – Mamaia, și nu a raportat incidente legate de funcționarea autoturismului, astfel încât nu au existat motive obiective de a natură a împiedica deplasarea normală la locul de muncă.
În data de 24.06.2015, reclamantul a participat la ședința Consiliului Tehnico-Economic al CNAPM SA C. între orele 9,00-10,00, iar pentru restul zilei, destinațiile înregistrate pe foaia de parcurs (filele 119-120) nu au avut legătură cu activitatea sa.
Apărarea reclamantului în sensul că s-a prezentat la muncă în cadrul sediului Companiei situată în incinta Portului C., unde a primit și procesat corespondența și alte înscrisuri, este înlăturată de mențiunile din registrul intrări/ieșiri, din perioada 19-25.06.2014, din care rezultă că a fost înregistrată o singură adresă destinată Biroului Infrastructură Midia (filele 124-200). Nu poate fi reținută nici apărarea reclamantului în sensul că a efectuat verificări ale lucrărilor ce se executau în zone aferente Portului Midia, întrucât nu avea atribuții în acest sens (fișa postului fila 27), acestea revenindu-le numiților R. I. și D. G. (filele 205-207, 213-217).
Conform fișei postului anexă la contractul individual de muncă, semnată de către reclamant (fila 27), programul de lucru este de 8 ore. Potrivit art. 55 alin.2 lit. e din CCM aplicabil la nivel de unitate, salariatul are obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului, de a respecta disciplina muncii și de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în codul de etică, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă.
Conform art.33 alin.3 lit. n din Regulamentul Intern, este considerată abatere disciplinară nerespectarea programului de lucru stabilit, efectuarea de absențe nemotivate, întârzieri repetate la program sau părăsirea nejustificată a locului de muncă în timpul serviciului.
Raportat la dispozițiile legale menționate și la materialul probator administrat în cauză, instanța constată că existența faptelor reținute în sarcina reclamantului, respectiv neprezentarea la locul de muncă, întârzieri și părăsirea locului de muncă, este dovedită.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține disp. art.250 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora alegerea sancțiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată salariatului se face în funcție de gravitatea faptei, avându-se în vedere, printre altele, și gradul de vinovăție a salariatului. Astfel, se constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptelor, aceasta fiind săvârșite cu intenție, faptele putând perturba activitatea societății.
Referitor la fapta constând în neprezentarea salariatului la convocare, se constată că angajatorul a sancționat reclamantul raportat la disp. art. 251 alin.3 din Codul muncii, potrivit cărora neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin.2 fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Instanța apreciază că dispozițiile legale menționate se referă la împrejurarea că sancționarea disciplinară este legală în lipsa cercetării prealabile, doar în ipoteza în care salariatul refuză să dea curs convocării. Prezentarea la convocarea angajatorului este un drept al salariatului și nu o obligație a lui. Acest refuz nu poate fi considerat o nouă abatere disciplinară, ci trebuie interpretat ca o neexercitare a dreptului la apărare. Întrevederea/cercetarea prealabilă este o fază de conciliere având menirea de a-i permite salariatului să se apere de învinuirile ce i se aduc. Dacă angajatorul are obligația să îl convoace pe salariat la întrevedere, acesta nu este ținut să dea curs solicitării, deoarece este vorba de o garanție instituită în favoarea sa. În condițiile în care cercetarea prealabilă este prevăzută exclusiv în interesul salariatului, absența lui nu-i poate fi reproșată de către angajator. În consecință, neprezentarea nu poate constitui, în niciun caz abatere.
Pentru aceste considerente, instanța apreciind că prezentarea la convocare constituie un drept și nu o obligație, astfel încât neprezentarea nu poate fi calificată drept abatere disciplinară, nici prin regulamentul intern, nici prin contractul colectiv de muncă, constată că decizia nr._ din 18.12.2014 de sancționare disciplinara cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 1 lună cu 5%, este netemeinică și nelegală, urmând a dispune anularea acesteia în parte.
Corespunzător soluției de anulare în parte a deciziei contestate, instanța va dispune, cu titlu de restabilire a situației anterioare ca efect al nulității, obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale reținute în baza deciziei nr._/18.12.2014, ca sancțiune disciplinară aferentă faptei constând în neprezentarea salariatului la convocare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 452 NCPC, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, nefiind făcută dovada existenței și întinderii acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. L. V., domiciliat în C., ..71A, județ C. și cu domiciliul procesual ales în C., ..27B, județ C., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA P. MARITIME SA C., cu sediul în C., Incinta Port – Gara Maritimă, județ C..
Anulează în parte decizia nr._/18.12.2014 emisă de către pârâtă, în ceea ce privește fapta constând în neprezentarea salariatului la convocare.
Obligă pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale reținute în baza deciziei nr._/18.12.2014, ca sancțiune disciplinară aferentă faptei constând în neprezentarea salariatului la convocare.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4.05.2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
F. M. I. G. C. Grefier,
R. A. G. M. Ș.
Red.jud.FMI/2ex/11.05.2015
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 812/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 835/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
