Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 951/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 951/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 951/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 mai 2014
Sentința civilă nr. 951
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile – litigiu de muncă formulată de reclamanta D. V. domiciliată în Medgidia, ., ., ., și cu domiciliul procesual ales în Medgidia, ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul în București, . nr.11A, ., având ca obiect contestație decizie concediere.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 4 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18 mai 2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată inregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la data de 9.02.2015 sub număr de dosar_, reclamanta D. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . SRL anularea deciziei nr. 14/20.01.2015, repunerea părților în situația anterioară și obigarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite la zi, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în perioada aprilie 2012-prezent a lucrat la societatea pârâtă în calitate de revizor ace, la punctul de lucru din Medgdia, iar prin decizia contestată a fost înștiințată că a încetat contractul de muncă și că nu există posibilitatea menținerii sale pe funcție prin prelungirea contractului individual de muncă, deși anumitor pensionare le-au fost reînnoite contractele individuale. S-a mai arătat că reclamanta are certificat de calificare corespunzător funcției, fiind singura care nu a fost menținută pe funcție. Reclamanta are un credit luat de la BRD și posibilitățile de achitare s-au micșorat datorită acestor împrejurări iar probleme de sănătate i s-au agravat datorită situației create. În urma controlului de audit, din care face parte și soțul reclamantei, s-au constatat abateri iar societatea angajatoare a fost sancționată, insă reclamanta nu este implicată în acest control și consideră că acest motiv nu trebuie să fie discriminatoriu pentru menținerea sa pe funcție. Decizia contestată este nelegală pentru nerespectarea art.76 din Codul muncii privind comunicarea deciziei în termenul de 5 zile de la emitere, fiind prescris termenul de comunicare (a fost emisă pe 20.01.2015 și comunicată pe 29.01.2015).
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.56, art.268 alin.1 pct.a din Codul muncii.
În susținerea cererii, au fost depuse înscrisuri (filele 6-40).
Pârâta depuse întâmpinare (50-52), prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând ca reclamanta a fost angajată în cadrul societății în baza unui contract de muncă încheiat pe durată determinată, prelungit succesiv până la data de 1.02.2015, neexistând necesitatea prelungirii acestuia ulterior acestei date.
În drept, au fost invocate disp. art.205-206 din NCPC.
În susținerea întâmpinării, au fost depuse înscrisuri (filele 55-60).
Prin răspunsul la întâmpinare depus (filele 65,66), reclamanta a arătat că pârâta nu face dovada privind proiectul, programul sau lucrarea pentru care i s-a încheiat contractul individual de muncă și nu i s-a adus la cunoștință de la început că, după încetarea celor 36 de luni, nu se mai prelungește contractul individual de muncă.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul paratei (filele 53,54).
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Între părțile litigante a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 828/_, inițial, pentru o perioadă de 3 luni în perioada 1.02._12 (filele 55-57). Ulterior, acesta a fost prelungit, prin acordul părților, prin actele adiționale nr. RI/1/20.04.2012, nr. RU/2/15.04.2013 nr. RU/4/15.0.2014 (filele 58-60), până la data de 31.01.2015.
Prin decizia nr. 14/20.01.2015 (fila 8), s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr. 828/20.01.2012, începând cu data de 1.02.2015, în baza disp. art.56 alin.1 lit. i din Codul muncii.
Conform art.56 alin.1 lit. i din Codul muncii, contractul individual de muncă existent încetează de drept la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată. Potrivit alin.2 al aceluiași articol, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) lit. c)- j), constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia, în scris, prin decizie a angajatorului, și se comunică persoanelor aflate în situațiile respective în termen de 5 zile lucrătoare.
Procedând la analiza legalității actului decizional contestat, prin prisma criticilor formulate de reclamantă și raportat la disp. art. 56 din Codul muncii, se constata ca decizia nr. 14/20.01.2015 îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Astfel, fiind vorba despre o încetare în virtutea legii, contractul este reziliat în chiar momentul apariției cauzei de încetare, fără să mai fie nevoie de vreo formalitate ori să intervină un act al angajatorului. Deși art.56 alin.2 din Codul muncii prevede necesitatea constatării cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă, instanța apreciază că aceste termene nu sunt de decădere, având în vedere încetarea de drept a raporturilor de muncă, ci de recomandare, întrucât nerespectarea lor nu produce consecințe juridice. În cauză, decizia de încetare a fost emisă și comunicată chiar anterior intervenirii cauzei de încetare, urmând să producă efecte la data apariției acesteia, tocmai pentru informarea operativă și corectă a salariatului în cauză despre încetarea calității sale în cadrul societății.
Sub aspectul temeiniciei deciziei contestate, instanța reține că, potrivit art. 82 alin.1 din Codul Muncii, prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată. Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni, potrivit disp. art.84 alin.1 din Codul muncii.
Or, în cauză, indiferent de situația (dintre cele menționate la art.83 din Codul muncii) care a impus încheierea contractului individual de muncă nr. 828/20.01.2012 pe perioadă determinată, prelungirea duratei acestuia, după data de 102.2015, ar fi fost nelegală prin depășirea termenului legal de 36 de luni, de la data angajării reclamantei.
Față de aceste considerente, constatând că decizia atacată este legală și temeinică, instanța va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D. V., domiciliată în Medgidia, ., ., ., și cu domiciliul procesual ales în Medgidia, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în București, . nr.11A, ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.05.2015.
Președinte,
F. M. I. Asistenți judiciari,
G. C. Grefier,
R. A. G. M. Ș.
Red.Jud.FMI/2ex/20.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 835/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
