Obligaţie de a face. Sentința nr. 366/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 366/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 5943/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.366
Ședința publică din 20 februarie 2015
PREȘEDINTE: R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI:
A. B.
R. G.
GREFIER: I. C.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul P. M.- cu domiciliul în C., ., ., ., județul C., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE PENSII- cu sediul în C., . și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE- cu sediul în București, ., sector 2, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință, se prezintă pentru pârâtă, consilier juridic I. S., în baza delegației de reprezentare de la dosar și reclamantul, personal și asistat de avocat B. D., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile având termen în cunoștință în condițiile art. 157 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentanta pârâtei, depune la dosar răspunsul formulat ca urmare a contestației formulată de reclamant și comunică un exemplar apărătorului reclamantului.
Apărătorul reclamantului, având cuvântul, precizează că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de înscrisul comunicat și nu mai are alte cereri de formulat ori acte de depus.
Întrebată fiind, reprezentanta pârâtei arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat decât înscrisurile de la dosar, solicitând constatarea prezentei cauze în stare de judecată și acordarea cuvântului, pe fond, pentru dezbateri.
Instanța, deliberând, potrivit dispozițiilor art. 265 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar pentru ambele părți, pe care o constată ca fiind administrată și socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 din NCPC constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamantului, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, conform motivelor de la dosar, dar având în vedere și răspunsul întocmit de pârâtă.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca nefondate, având în vedere că a fost emis răspunsul solicitat.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul P. M., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii C. și C. Națională de Pensii Publice, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtelor la soluționarea contestației pe care a formulat-o împotriva deciziei nr._/01.04.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că la data de 09.05.2014, reclamanta a depus o contestație împotriva deciziei nr._/01.04.2014 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, în temeiul art.149 din legea nr.263/2010, dar nu a primit nici un răspuns până în prezent.
În drept, a fost invocată legea nr.263/2010.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar la primul termen de judecată a depus un răspuns la contestația reclamantei.
În susținerea și dovedirea celor solicitate, părțile au depus înscrisuri la dosarul cauzei.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța constată:
Prin decizia nr._/01.04.2014 a fost admisă cererea de pensionare pentru limită de vârstă în baza legii nr.263/2010. La data de 09.05.2014 reclamanta a depus o contestație împotriva acestei decizii, la sediul pârâtei.
La dosarul cauzei au fost depuse, de către instituția pârâtă, note scrise și răspunsul nr._/10.12.2014 emis ca urmare a contestației pe care reclamanta a formulat-o împotriva deciziei de pensie.
Instanța constată că instituția pârâta nu a respectat art.149 din legea nr.263/2010, prin emiterea răspunsului nr._/10.12.2014. Raportat la aceste dispoziții legale, pârâta avea obligația de a transmite contestația reclamantei, Comisiei centrale, singurul organism competent de a o soluționa. Însă, în temeiul acelorași dispoziții din lege, instanța are doar competența de a soluționa contestațiile formulate împotriva hotărârilor emise de C. centrală, iar pârâta a emis doar un simplu răspuns la cererea reclamantei și nu o hotărâre sau o decizie, împotriva căreia este prevăzută o cale de atac.
Din analiza acțiunii formulate de reclamantă rezultă că obiectul pretențiilor sale îl reprezintă obligația de a face, respectiv obligarea pârâtelor de a emite un răspuns prin care să soluționeze contestația împotriva deciziei menționate.
Obiectul reprezintă unul dintre elementele acțiunii civile, respectiv pretenția concretă a reclamantului, ceea ce părțile înțeleg să supună judecății.
Obiectul acțiunii trebuie să fie justificat pe tot parcursul judecății.
Instanța constată că în cauză au fost depuse înscrisuri prin care se face dovada că instituția pârâtă a soluționat contestația reclamantei. În consecință, se constată că pretenția formulată prin cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă acțiunea, ca rămasă fără obiect.
Potrivit art.453 alin 1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, la plata cheltuielilor de judecată. Temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, faptă care declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
In speta, se retine ca pretentia concretă a reclamantei, respectiv folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare, a fost satisfăcut, astfel că acțiunea acesteia a rămas fără obiect, iar atitudinea culpabilă a pârâtei nu poate fi reținută atâta timp cât aceasta a recunoscut pretenția referitoare la obligația emiterii unui răspuns la contestație. În consecință, cererea privind plata cheltuielilor de judecata va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acȚiunea formulată de reclamantul P. M.- cu domiciliul în C., ., ., ., județul C., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE PENSII- cu sediul în C., . și C. C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE- cu sediul în București, ., sector 2 ca rămasă fără obiect .
Respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecata .
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare care va fi depus la Tribunalul Constanta.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
R. I. S. A. B.
R. G.
GREFIER,
I. C.
Red.th.jud.R.I.S.
30.03.2015/5ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 567/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 820/2015.... → |
|---|
