Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1010/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1010/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 2076/118/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1010
Ședința publică din 20 mai 2015
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
L. N.
GREFIER – R. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă având ca obiect – drepturi bănești – acțiune formulată de reclamanta M. I. prin S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C.- cu sediul în C., . nr. 13, în contradictoriu cu pârât L. T. MURFATLAR, cu sediul în Murfatlar .. 50, județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă - consilier juridic A. E., în baza delegației de reprezentare de la dosar, lipsind pârâta.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea prevederilor art. 88 și urm. din Codul de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor art.270 Codul Muncii.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența de soluționare a prezentei cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin.1 Cod de procedură civilă, se constată competent în soluționarea prezentului litigiu .
Reclamanta, prin reprezentant convențional, solicită amânarea cauzei la o dată ulterioară datei de 22 iunie 2015, când se va soluționa sesizarea ÎCCJ cu privire la data de la care se datorează dobânda legală pentru drepturile salariale, întrucât se dorește o practică unitară, având în vedere numărul foarte mare de dosare.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de reclamanți, prin apărător, apreciind că, aspectul invocat nu reprezintă un motiv de amânare.
Reclamanta, prin reprezentant convențional, solicită suspendarea cauzei raportat la aceeași sesizare, apreciind că, teoretic, ar putea exista soluții diferite.
Instanța, față de caracterul urgent al litigiilor de muncă, respinge cererea de suspendare formulată de reclamanți, prin reprezentant convențional.
La solicitarea instanței, reclamanții prin reprezentant convențional, învederează că nu are alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat instanța pune în discuțieprobatoriul cauzei.
Reclamanta, prin reprezentant convențional, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar .
Deliberând, instanța încuviințează proba cu înscrisuri, constând în înscrisurile depuse la dosar și o constată administrată.
La solicitarea instanței, reclamanta, prin reprezentant convențional, învederează că nu are cereri prealabile sau alte probatorii de solicitat.
Instanța, în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă se socotește lămurită și, reținând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de propus, acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Reclamanta, prin reprezentant convențional, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, urmând a se reține dispozițiile deciziei nr.2/2010 a ÎCCJ, pe care o apreciază explicită în acest sens. Arată că, în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că aceste dobânzi pot fi acordate cel puțin pe ultimii trei ani.
Instanța, în considerarea art.394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 27.03.2015 înregistrată cu nr._, reclamanta M. I. prin reprezentant S. L. al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C. a chemat în judecată pârâtul L. T. Murfatlar pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata către reclamantă a daunelor-interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite irevocabil prin Sentința civilă nr. 3653/27.06.2012 pronunțată de Tribunalul C., pe ultimii trei ani anterior introducerii prezentei cereri și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
În motivare, se arată că prin sentința civilă indicată mai sus, pronunțată de Tribunalul C., pârâta din prezenta cauză a fost obligată la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009 sau, după caz, din neaplicarea dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea cadru nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
Se mai susține că deși reclamanții se află în posesia unui titlu executoriu, nici până la această dată pârâta nu au înțeles să își execute obligația de a achita în întregime sumele datorate, învederând totodată că prin sentința civilă menționată au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, iar solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă.
Reclamanta învederează că potrivit hotărârii judecătorești menționate, pârâtul a fost obligată să plătească drepturile salariale menționate anterior și că doar o parte din aceste drepturi, au fost achitate benevol, pârâtul prevalându-se de dispozițiile O.U.G. nr.71/2009, care a eșalonat obligația de plată a sumelor datorate.
Reclamanta apreciază că prin adoptarea Legii 230/2011 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă, întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
Imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil constituie și o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantei, iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunță deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
In ceea ce privește data plății, aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență, reclamanta arătând că după cum rezultă din hotărârea judecătorească atașată sunt în prezența unei creanțe certe și exigibile, iar în caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației. Potrivit art. 1531 alin.l din Codul civil, creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1131/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
