Acţiune în constatare. Sentința nr. 1119/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1119/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 14992/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1119/2014
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul I. I. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat G. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.
Se face estimarea duratei procesului, cu consultul părților.
Reclamantul, prin avocat, apreciază că dosarul se poate lua în pronunțare la acest termen.
Instanța stabilește 3 luni durata rezonabilă pentru cercetarea procesului și acordă cuvântul pe probe.
Reclamantul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și probei testimoniale cu martorul G. M., nominalizat în cererea de chemare în judecată, arătând că acesta este prezent în sala de ședință.
Instanța încuviințează cererea de probatorii, solicitată de reclamant prin apărător și de pârâtă în întâmpinare, după care procedează la administrarea probei testimoniale, depoziția martorului fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată de reclamant în funcția de strungar și maistru în perioada 16.07._77 și 08.12._95 se încadrează în grupa a II a de muncă conform Ordinului 50/1990 anexa II pct. 33 și 34 în procent de 100% din timpul de lucru. și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.11.2013, reclamantul I. I. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată in meseria de strungar în perioadele 16.07._77 si 08.12._01 se incadreaza in grupa a II-a de munca, in procent de 100 % din programul de lucru, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, art. 33 .
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei ., in perioadele sus mentionate, în funcția de strungar .
Mentioneaza ca parata i-a incadrat activitatea desfasurata in profesia de strungar in grupa a II-a de muncă in proportie de 100 % conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, pct. 33, insa numai pentru perioada 01.05._01.
Arată că pe toată perioada contractului de muncă a lucrat în condiții deosebite de muncă, desfașurându-și activitatea în prezența permanentă a noxelor profesionale: zgomot, vibrații puternice, praf, fum, vapori de substanțe chimice cu care erau spălate piesele supuse strunjirii, acesta constituind un factor care a dat naștere unor boli de natură profesională.
Intreaga activitate a fost desfășurată în aceste condiții deosebite în program de 8 ore zilnic.
Iși întemeiază acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 33 și art. 40 alin. 2 lit. h din Codul Muncii.
În scop probatoriu a depus la dosar fotocopii de pe cartea de identitate, carnetul de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantul a desfășurat activitate ce nu a fost încadrată în grupă de muncă.
Menționează că nici un strungar de la secția Prelucrări Mecanice din cadrul Diviziei Mașini Electrice Rotative nu a fost încadrat în grupe de muncă, deoarece activitatea de prelucrări prin așchiere pe mașini unelte (strunguri) nu se regăsește în anexele din Ordinul nr. 50/1990, excepție făcând activitățile de la pozitia 152 din Anexa 2 la Ordinul 50/1990.
Perioada 01.05.1995 – 31.03.2001, cât a lucrat ca și maistru la Atelierul Turnare Metale Neferoase a fost încadrată în grupa a II a de muncă de unitate, fiind menționată în carnetul de muncă și a primit adeverință în august 2010.
În dovedire, pârâta a anexat înscrisuri privind locurile de muncă și personalul încadrat în grupa a II- a de muncă.
Reclamantul a formulat și răspuns la întâmpinare.
La solicitarea reclamantului a fost încuviințată proba cu acte pentru ambele părții și proba cu un martor pentru reclamant, pentru a se dovedi condițiile de la locul de muncă, fiind audiat martorul G. M. în ședința publică din 05.03.2014, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar, instanța luând act că pârâta nu solicită în contraprobă audierea vreunui martor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte ., desfășurând activitatea de strungar și maistru, așa cum rezultă din probatoriul administrat.
Așa cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză, reclamantul a lucrat ca strungar și maistru la Atelierul de remaniere și sudură și la Atelierul de grunduire bolțari. Ca și strungar lucra pe un strung de gabarit mare diverse piese răcite cu emulsie. In timpul strunjirii se emanau noxe, fum, zgomot de la utilajul folosit plus zgomotul de la utilajele din jur.
Ca și maistru la cele doua ateliere a lucrat in condiții grele in prezenta noxelor rezultate din sudură, zgomot.
In atelierul de grunduire erau vapori de vopsea și praf de la stația de sablare. Chiar dacă existau 3 ventilatoare de mari dimensiuni și astfel se mai degajau din noxele existente, acestea s-au dovedit ineficiente deoarece, pe de o parte produceau un zgomot asurzitor, iar pe de altă parte, veneau alte noxe din atelierele alăturate.
Mai arată că sudorii au fost încadrați in grupa a II-a de muncă, însă în mod nejustificat pârâta nu l-a încadrat și pe reclamant.
Întregul program de lucru se desfășura în aceste condiții.
De asemenea, din mențiunile efectuate in carnetul de munca rezultă că pârâta . a încadrat activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.04.1995 – 31.03.2001 în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, pozitia 33 în procent de 100 %.
Potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990 „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează deci, în grupa a II-a de muncă, potrivit Anexei 2, pct. 33 si 34 din Ordinul nr. 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța nu poate reține că acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerea pârâtei că reclamantul nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite cererea în parte, constată că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în funcția de strungar și maistru în perioada 16.07._77 și 08.12._95 se încadrează în grupa a II a de muncă conform Ordinului 50/1990 anexa II pct. 33 și 34 în procent de 100% și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Pentru perioada ulterioară datei de 01.05.1995 cât a lucrat ca și maistru la Atelierul Turnare Metale Neferoase cererea de chemare în judecată este neîntemeiată deoarece unitatea a încadrat activitatea în grupă de muncă și a eliberat adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în parte formulată de reclamantul I. I., având cnp_, domiciliat în C., . nr. 2, ., . în contradictoriu cu pârâta . sediul în C., .. 80, județul D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în funcția de strungar și maistru în perioada 16.07._77 și 08.12._95 se încadrează în grupa a II a de muncă conform Ordinului 50/1990 anexa II pct. 33 și 34 în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 05 martie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red. C.D./4 ex.
13.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3130/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
