Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 5100/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5100/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 3612/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 5100/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestator L. O.-I. și pe intimat C.N. POȘTA R. SA BUCUREȘTI, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile si susținerile orale au avut loc in ședința publica din data de 24.09.2014. si au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integranta din prezenta hotărâre când instanța a amânat pronunțarea în cauza la data de 01.10.2014
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.04.2014, reclamanta L. O. I. a formulat în contradictoriu cu pârâta CN Poșta R. Sa contestație împotriva Deciziei de concediere emisa de Directorul General al C.N. Posta R. S.A. sub nr. 552/03.02.2014 ("Decizia de concediere"), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
1. in principal, sa constate nulitatea absoluta a Deciziei de concediere, fata de încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 76 din Codul muncii;
2. in subsidiar, in situația in care, din orice motive, instanța va trece peste aspectele de nulitate, solicită anularea Deciziei de concediere ca nelegala si netemeinica;
3. sa dispună reintegrarea sa in funcția deținuta anterior emiterii Deciziei de concediere, respectiv aceea de Economist;
4. sa oblige angajatorul la plata unei despăgubiri constând in salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi care i s-ar fi cuvenit in perioada cuprinsa intre data emiterii Deciziei de concediere si data soluționării prezentei cauze;
5. să oblige intimata, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în legătură cu soluționarea prezentei cauze.
Pe fond, a arătat că a fost angajată de către C.N. Posta R. S.A. ("Posta R.") in cadrul Direcției din C., pe funcția de economist, pe perioada nedeterminata, ca urmare a încheierii Contractului individual de munca din anul 2002
Prin Decizia nr._ de suspendare a Contractului individual de munca din inițiativa salariatului, Posta R. a dispus următoarele "începând cu data de 14.07.2011 contractul individual de munca al doamnei L. O. - I.. încadrata in funcția de economist la Serv. Financiar, se suspenda in temeiul art. 51, lit. a din Codul Muncii"
Sub acest aspect, in concret, instanța este rugata sa aibă in vedere ca reclamanta a intrat in concediu pentru creșterea fiicei-mele nou-nascute - L. M. Iris.
La expirarea concediului, reclamanta a adus la cunoștința angajatorului Posta R. revenirea din concediul pentru creștere si îngrijire copil pana la 2 ani.
Insa, ca răspuns, spre surprinderea sa, i s-a comunicat Decizia nr. 2085/05. 04. 2013, prin care i s-a adus la cunoștința faptul ca postul său a fost desființat ca urmare a unei reorganizări dispusa in anul 2012 (printr-o H.C.A. nr. 31/30.05 2012)
Totodată, a fost informata ca, in condițiile existentei art. 25 din O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul si indemnizația lunara pentru creșterea copiilor, concedierea sa va fi efectiva după expirarea termenului de 6 luni prevăzut in actul normativ mai sus menționat.
Așadar, fără a o încunoștința anterior, angajatorul Posta R. i-a adus la cunoștința ca postul său a fost desființat in timp ce se afla in concediul pentru creșterea copilului si ca va fi concediata.
Mai mult decât atât, in cuprinsul Deciziei nr. 2085/05.04.2013 s-a indicat ca este anulata Decizia nr. 744/04.07.2012 - la rândul sau, de concediere a reclamantei (ce nu îi fusese comunicata), ca urmare a desființării postului.
Subsecvent primirii Deciziei nr. 2085/05.04.2013. reclamanta a încercat sa își reia efectiv activitatea, insa angajatorul a dispus marginalizarea sa, nepermițându-i-se sa iși îndeplinească atribuțiile. De asemenea, a constat ca. la biroul său activează o persoana care fusese angajata in perioada in care se afla in concediu pentru creștere copil, respectiv d-na D. C.-E. (fiica colegei economist D. M.).
In aceste condiții, reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei de concediere nr 2085/05 04 2013, cauza ce a fost înregistrata pe rolul Tribunalului D.. Secția Conflicte de munca si asigurări sociale, sub nr._ . Contestația a avut același petit cu cel al prezentei acțiuni, cu singura excepție constând . cerere prin care a solicitat si daune morale.
La data de 28.01 2014, in dosarul nr._, instanța a pronunțat Sentința nr. 316/2014, prin care a admis in parte contestația, constatând nula Decizia de concediere nr 2085/05.04.2013 si dispunând reintegrarea reclamantei, precum si obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite. Capătul de cerere privind acordarea de daune morale a fost respins.
După pronunțarea soluției, in data de 03.02.2014, reclamanta s-a prezentat la locul de munca, sens in care, prin Adresa înregistrata la Posta R. sub nr. 250/750/03 02.2014 a solicitat punerea in executare a soluției pronunțata de Tribunalul Poli in dosarul nr._ . Ca dovada, a atașat si un extras de pe portalul instanțelor de judecata care atesta hotărârea instanței.
Cu ignorarea efectelor executorii ale Sentinței pronunțata in data de 28.01 2014, angajatorul Posta R. nu s-a subsumat dispozițiilor Tribunalului, ci a înțeles sa îi înmâneze, in data de 05 02.2014 o noua decizie de concediere, respectiv Decizia de concediere contestata prin prezenta acțiune.
Or, din analiza noii Decizii este evident pentru orice persoana de buna-credința si cu minime cunoștințe juridice, ca Posta R. nu a ținut cont de hotărârea judecătoreasca pronunțata in dosarul nr._, emițând o noua Decizie de concediere, pro causa, pentru a o împiedica sa beneficieze de drepturile pe care și le câștigase in instanța, in baza acelorași motive (ce vizează situația din anul 2012, an in care se aflam in concediu de creștere si îngrijire copil - așadar, având contractul de munca suspendat) ca si cea anulata in data de 28.01.2014.
Totodată, după redactarea si comunicarea de către Tribunalul D. a Sentinței nr 316/28 01 2014, Posta R. a formulat apel prin care a reiterat aspectele prezentate in fata primei instanțe, arătând din nou, printre altele, ca in speța discutam despre o reorganizare judiciara
F. de cele de mai sus, Onoratul Tribunal este rugat sa observe ca Posta R. a refuzat sa se subsumeze dispozițiilor executorii ale Sentinței pronunțata in dosarul nr._ .
Mai mult decât atât, apelul Poștei Romane a fost respins, in cadrul dosarului nr._ Curtea de Apel C. pronunțând Decizia nr. 1961/19.05.2014. Așadar, Soluția cu privire la concedierea sa a rămas definitiva.
Având in vedere aspectele prezentate, a arătat ca, din momentul inițierii acțiunilor împotriva sa, reclamanta trăiește ., mai ales ca, in prezent, stă acasă, fără loc de munca.
Nu in ultimul rând, instanța este rugata sa aibă in vedere ca reclamanta este mama a doi copii minori (băiat si fata) care sunt, la rândul lor, afectați de ceea ce i se întâmpla reclamantei.
Cu privire la nulitatea absoluta a deciziei de concediere privind încălcarea dispozițiilor art. 76 din CODUL MUNCII a arătat următoarele:
- prin Decizia de concediere nu i-au fost prezentate in concret motivele care au determinat concedierea (lit a din art. 76 Codul muncii). Astfel, in cuprinsul Deciziei de concediere se face referire la o . acte emise de angajator, care insa nu au fost atașate la Decizia de concediere si, pe cale de consecința, nu i-au fost prezentate.
Mai mult, actele depuse la dosar de către Posta R. in prezenta cauza vizează doar aspect de ordin general, neavând relevanta juridica concreta in raport de motivele pentru care a formulat contestația.
De asemenea, având in vedere faptul ca intimata a invocat o procedura de concediere colectiva, este evident ca nu au fost respectate nici dispozițiile art. 76 lit. c) din Codul muncii, potrivit cărora decizia de concediere trebuie sa conțină in mod obligatoriu: "criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective".
Sub acest aspect, instanța este rugata sa observe ca prin Procesul-verbal încheiat la data de 01.06.2012 intre Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România si C.N. Posta R. S.A. (depus chiar de intimata in dosarul nr._ si atașat de subsemnata la contestația din prezenta cauza), s-a arătat ca, "criteriul de selecție al salariaților afectați de concediere va avea in vedere pregătirea profesionala a acestora si se va aplica prin verificarea competentelor pe baza de interviu (...)."
Or, in mod dolosiv, in cuprinsul Deciziei de concediere sunt indicate, printre altele, ca si criterii, doar "rezultatele consemnate in fisele de evaluare a realizării obiectivelor de performanta valabile pe anul 2011".
In acest sens, instanța este rugata sa observe, astfel cum este indicat in Procesul-verbal din 01.06.2012, ca fisele de evaluare pe anul 2011 au constituit doar criteriu de departajare in situația in care se constata ca sunt mai multe persoane cu pregătire profesionala identica.
Așadar, cu nerespectarea aspectelor stabilite prin Procesul-verbal mai sus menționat ("pregătirea profesionala" a salariaților), intimata a indicat doar fisele de evaluare pe anul 2011 - an începând cu carereclamanta a avut suspendat Contractul individual de munca.
Or, mențiunile art. 76 din Codul muncii sunt imperative, fiecare in parte constituind motiv de nulitate si, mai mult decât atât, Legiuitorul a definit prin art. 79 din Codul muncii următoarele: "In caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate in decizia de concediere".
Nu in ultimul rând, instanța este rugata sa retina lipsa de relevanta juridica in prezenta speța a indicării Deciziei ICCJ nr. 6/2011 (recurs in interesul legii). In acest sens, urmează a se observa ca reclamanta nu solicită sa i se acorde un alt loc de munca in cadrul Poștei Romane, ci sa fie reintegrată pe postul său, din care a fost concediata abuziv.
Reclamanta a mai invocat încălcarea dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, in condițiile in care:
-concedierea sa nu a fost dispusa pentru motive obiective, fara legătura cu persoana;
-desființarea locului de munca nu a fost efectiva, iar postul său nu a fost suprimat din structura angajatorului:
-concedierea nu a avut o cauza reala si serioasa.
a. Pretinsa reorganizare a intimatei care se pretinde ca a condus la desființarea postului reclamantei nu este probata prin înscrisuri, nefiind in prezenta decât a unor simple susțineri cu caracter general.
b. Totodată, urmează a se avea in vedere prevederile Contractului individual de munca al salariatei D. C.-E., cu nr. 1245/5614/06.04.2011.
Aceasta persoana a fost angajata in Posta R. pe postul reclamantei, astfel cum rezulta din prevederile art. C din contractul de munca mai sus menționat.
In acest sens arat ca d-na D. C.-E. activează si in prezent in cadrul Poștei Romane, chiar si dupa ce reclamantei i-a expirat perioada de suspendare a contractului de munca. In momentul in care a intenționat sa își reia activitatea, a gasit-o pe d-na D. C.-E. la biroul său.
Or, este si lipsit de moralitate ca, fiica unei colege a reclamantei sa fie angajata in locul său, iar reclamanta, mama a doi copii minori, sa fie concediata
In acest sens, urmează a se observa si mențiunile din cuprinsul Deciziei de concediere, prin care se arata ca măsura concedierii va afecta "numai in ultimul rând pe femeile care au in îngrijire copii".
c. Totodată, din coroborarea aspectelor prezentate de intimata prin întâmpinare cu mențiunile din înscrisul depus de Posta R. in prezentul dosar sub denumirea de "Situația posturilor vacante din categoria personalului funcțional administrativ, auxiliar si operativ la data de 28.06.2012", rezulta ca, in pofida pretinsei reorganizări cauzate de pretinsa situație financiara dificila, Posta R. a efectuat angajări pe aceleași posturi pe care anterior susține ca le desființase.
Astfel, in înscrisul mai sus menționat, in ceea ce privește Oficiul Județean de Posta D., se arata ca, ulterior dispunerii pretinsei reorganizări, in C. ar fost disponibil 1 post de economist.
Aceste aspect sunt de natura sa demonstreze maniera discreționara in care au fost redactate actele la nivelul Poștei Romane,disponibilizările si angajările fiind făcute după bunul plac al unor persoane care si-au urmărit doar propriile interese.
In situația in care, prin absurd, ar fi reținute alegațiile intimatei, ar însemna sa i se recunoască dreptul ca in locul unui post restructurat de economist sa fie înființat un altul, cu aceeași denumire.
Or, este evident ca angajarea d-nei D. C.-E. a fost făcuta in locul subsemnatei, in deplin dispreț fata de dispozițiile legale.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că desființarea locului de munca este determinata de cauze obiective, consecința a unei reorganizări si noi structuri organizatorice a companiei, care impun desființarea unor locuri de munca si restructurarea personalului aferent acestora si nu cum eronat interpretează reclamanta ca a fost inlocuita cu alta salariata, ca postul nu i-a fost desființat efectiv, ca a fost marginalizata atunci cand a revenit in activitate dupa expirarea concediului de creștere si ingrijire copil pana la 2 ani, ca unitatea pârâtă a concediat-o in timpul suspendării contractului individual de munca pentru concediu de creștere si ingrijire copil pana la 2 ani - se contrazice in susțineri, daca era astfel, cum putea angajatorul s-o reprimească in aceeași funcție si s-o informeze prin decizia 2085/05.04.2013 ca isi reia activitatea in aceeași funcție si, potrivit art. 25 din O.U.G. 111/2010 privind concediul si indemnizația lunara pentru creșterea copiilor, astfel cum a fost aprobata cu modificări de Legea 132/2011, dupa 6 luni va fi concediata ca urmare a postului desființat prin noua structura organizatorica dispusa prin HCA nr. 31/30.05.2012, decizie pe care a contestat-o la Tribunalul. D., dosar nr._ .
Precizam ca, postul contestatoarei nu a fost desființat in timpul concediului sau de creștere îngrijire copil, așa cum menționează in acțiunea sa, aceasta a fost anunțata telefonic ca si alte colege aflate in situația sa, respectiv in concediu de creștere si îngrijire copil pana la 2 ani, având libertatea de a participa la concurs, fără vreo constrângere sau restricție, insa nu a dorit sa participe si a fost declarata respinsa, potrivit procedurii de ocupare a posturilor de execuție si a beneficiat de indemnizația de concediu creștere copil pana la 2 ani, precum si de drepturile salariale cuvenite la revenirea sa in unitate, începând cu 08.04.2013 ca si de concediu de odihna si concediu medical pe 2013 si 2014; salariata D. C. E. a participat la interviu pe unul din posturile ce se găseau vacante in noua organigrama, a fost admisa si astfel a ajuns angajata pe perioada nedeterminata si nu pe postul reclamantei a fost angajata cum susține aceasta.
In ceea ce privește invocarea de către reclamanta a excepției nulității absolute a deciziei de concediere, pârâta solicită respingerea pentru următoarele considerente:
Art. 76 din Codul Muncii republicat: " Decizia de concediere se comunică salariatului in scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu:
a) motivele care determină concedierea "
Art. 65 din Codul Muncii republicat: " (1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. (2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă".
Rezulta ca, postul ocupat de contestatoare a fost suprimat din structura angajatorului, astfel incit sub aspectul caracterului efectiv al desființării, decizia de concediere este legala.
In ceea ce privește caracterul real si serios al cauzei care a determinat concedierea, in doctrina si jurisprudența s-a subliniat in mod constant ca, pentru a se retine îndeplinirea condiției impuse de art. 65 alin. 2 din Codul Muncii, este suficient ca angajatorul sa urmărească eficientizarea propriei activități in scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărât asupra modalității in care își organizează activitatea.
Referitor la acest text de lege, Curtea Constituționala prin Decizia nr. 417/2007 (publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 / 22.05.2007 ) a decis ca prin coroborarea celor doua aliniate, textul in speța " nu permite încetarea contractului individual de munca prin voința unilaterala a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau in mod abuziv, astfel incit prin asemenea masuri sa poată fi îngrădit exercițiul dreptului la munca ". Având in vedere aceste considerente, Curtea Constituționala a constatat ca prevederile art. 65 din Codul Muncii corespund exigentelor prevăzute de art. 24 lit. A din Carta sociala europeana, care menționează " dreptul lucrătorilor de a nu fi concediați fără un motiv întemeiat ".
In drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 Cod Proc. Civ., art. 65-77 din Codul Muncii.
L. O. - I.. a formulat RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINARE prin care a solicit sa se respingă apărările intimatei ca nefondate.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a învederat următoarele:
Referitor la EXCEPȚIA AUTORITĂȚII DE LUCRU JUDECAT invocată in prezenta cauza, in raport de soluția rămasa definitiva in dosarul nr._
Sub acest aspect, instanța este rugată sa observe argumentele si înscrisurile atașate contestației subsemnatei din prezenta cauza, prin care am demonstrat ca intre dosarul nr._ si dosarul nr._ exista identitate de obiect, de cauza si de părți, după cum urmează:
a)Identitatea de obiect - ambele dosare au presupus contestații la decizii de concediere, fiind combătute deciziile de concediere emise împotriva sa; așadar, in prezenta cauza a reclamat același beneficiu juridic cu cel dedus judecații in dosarul nr._ ;
b)Identitatea de cauza - ambele dosare au aceleași fundamente pe care și-a sprijinit dreptul a cărui valorificare am urmărit-o prin intermediul acțiunilor, împreuna cu aceleași împrejurări de fapt care au generat promovarea acțiunilor;
c)Identitatea de parti - ambele dosare vizează aceleași persoane, in aceeași calitate juridica.
Or, având in vedere regulile de drept "bis de eadem re ne sit actio" (o acțiune nu poate fi judecata in mod definitiv decât o singura data) si "res iudicata pro veritate accipitur" (o constatare judecătoreasca, in sensul de soluție data raporturilor deduse judecații, nu poate fi contrazisa printr-o alta hotărâre, întrucât ea este prezumata ca fiind expresia adevărului judiciar),prin raportare la considerentele si dispozitivele hotărârilor judecătorești pronunțate de Tribunalul D. si Curtea de Apel C. in dosarul nr._ (pe care va rugam sa le găsiți atașate prezetei - prin care a fost admisa contestația sa sub aspecte de nulitate, nelegalitate si netemeinicie), instanta este rugată sa retina excepția autorității de lucru judecat, cu consecința admiterii contestației ce formează obiectul prezentei cauze.
Reclamanta a depus la dosar și CONCLUZII SCRISE prin care a solicitat instanțe ca, in raport de actele de procedura pe care le-a depus in cauza, de probatoriul administrat si de prezentele concluzii scrise, sa admită contestația împotriva Deciziei de concediere emisa de Directorul General al C.N. Posta R. S.A. S. I. sub nr. 552/03.02.2014 ("Decizia de concediere"), urmând ca prin hotărârea pe care o va pronunța:
1. in principal, sa constate nulitatea absoluta a Deciziei de concediere, fata de incalcarea dispozițiilor imperative ale art. 76 din Codul muncii;
2. in subsidiar, in situația in care, din orice motive, instanța va trece peste aspectele de nulitate, solicit anularea Deciziei de concediere ca nelegala si netemeinica;
3. sa dispună reintegrarea subsemnatei in funcția deținuta anterior emiterii Deciziei de concediere, respectiv aceea de Economist;
4. sa oblige angajatorul la plata unei despăgubiri constând in salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi care i s-ar fi cuvenit in perioada cuprinsa intre data emiterii Deciziei de concediere si data soluționării prezentei cauze;
În ședința publică din 24.09.2014, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de reclamantă, reținând că în dosarul nr._ s-a contestat decizia de concediere nr. 2085/05.04.2013, pe când, în cauza de față se contestă decizia de concediere nr. 552/03.02.2014 astfel, instanța a constatat că obiectul celor două dosare diferă, nefiind întrunite în mod cumulativ cele trei condiții pentru a exista autoritate de lucru judecat: identitate de părți, cauză și obiect.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând motivele invocate în contestație, raportat la înscrisurile depuse la dosar, precum și la dispozițiile legale aplicabile în speță, instanța urmează să admită contestația, pentru următoarele considerente:
Prin decizia de concediere nr. 552/03.02.2014 emisă de intimată s-a dispus, începând cu data expirării termenului de preaviz, concedierea contestatoarei, în temeiul art. 65, art. 66 și art. 67 din C. muncii si art. 26.1 si 26.3 din CCM 2008-2018, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a desființării efective a postului ocupat, ca o consecința directă a modificării organigramei CN POSTA R. SA prin Hotărârea Consiliului de Administrație al CN POSTA R. SA nr. 31/30.05.2012.
Conform art. 65 alin. 1 si 2 din Codul muncii ,, Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Criticile aduse deciziei de concediere vizează următoarele aspecte:
- nerespectarea dispozițiilor art. 76, lit. c din Codul muncii, potrivit cărora decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69, alin. 2 lit. d), numai în cazul concedierilor colective;
- desființarea locului de munca nu a fost efectiva iar concedierea nu a avut o cauza reala si serioasa;
Cu privire la prima critică, instanța o apreciază întemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit disp. art. 76 lit.c din CM, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu „criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective”.
Din textul legal reiese că decizia de concediere este anulabilă în cazul în care nu se prevăd criteriile de stabilire a ordinii de priorități.
În decizia contestata se arată că, în urma consultărilor cu Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România s-a stabilit, de comun acord, ca posturile din structurile noi și cele modificate aferente organigramei aprobate în data de 30.05.2012 să fie ocupate prin verificarea competențelor profesionale pe bază de interviu.
Însă, interviul nu este un criteriu de stabilire a ordinii de prioritate la concediere menționat în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ci se regăsește numai în procesul-verbal din data de 01.06.2012 încheiat între sindicat si C.N. „ Posta R. ”, proces-verbal care nu s-a materializat, însă, într-un act adițional la CCM care să completeze criteriile prevăzute la art. 3.5 si 3.6 din acesta și care, în urma înregistrării la directia de muncă, să producă efecte juridice fată de salariați potrivit art. 150 alin. 2 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.
D. urmare, aplicarea acestui criteriu nu poate fi considerată legală, din moment ce contravine disp. art. 69 alin. 2 lit. d) C. Muncii ce impun ca, la stabilirea ordinii de prioritate la concediere, să fie avute în vedere numai criteriile ordinii de prioritate stabilite prin lege si, în lipsa acestora, numai cele prevăzute prin contractele colective de muncă.
Prin urmare, decizia contestată este nelegală, întrucât, la emiterea ei nu au fost respectate dispozițiile art. 76, lit. c din Codul muncii.
Și cea de-a doua critică este întemeiată.
Astfel, deși se susține de către pârâta intimată că postul reclamantei de economist a fost desființat ca urmare a reorganizării CN Poșta R. SA dispuse prin HCA nr. 31/30.05.2012, această susținere este infirmată de probele de la dosarul cauzei.
Astfel, nu este posibil ca, la data de 30.05.2012, postul de economist pe care-l ocupa reclamanta să fie desființat pentru ca, ulterior, la data de 28.06.2012, să apară ca vacant, același post de economist, așa cum rezultă din Situația posturilor vacante din categoria personalului funcțional administrativ, auxiliar și operativ.
De altfel, faptul că postul reclamantei nu a fost desființat efectiv a fost reținut cu putere de lucru judecat și prin sentința nr. 316/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în considerente instanța constatând că intimata CN Poșta R. SA "nu a făcut dovada desființării postului deținut de contestatoare în baza contractului individual de muncă încheiat, întrucât la data revenirii în activitate, așa cum rezultă din acte, nu a încetat contractul individual de muncă nr. 1245/5614/06.04.2011 pentru salariata D. C. E. încheiat pe perioada suspendării" contractului de muncă al reclamantei.
De altfel, caracterul abuziv al concedierii reclamantei rezultă din perseverența pârâtei care, deși a fost obligată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, la reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii, la data de 29.01.2014, la numai o zi după pronunțarea sentinței nr. 316/28.01.2014 emite o nouă decizie de concediere, Decizia nr. 443/29.01.2014, decizie care, așa cum se arată în decizia contestată nu a putut fi înmânată reclamantei, întrucât se afla în concediu medical.
Decizia contestată este nu numai nelegală, dar nu poate produce nici un fel de efect, cât timp pârâta n-a executat sentința nr. 316/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ și rămasă definitivă prin decizia nr. 1961/19.05.2014, prin care s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei contestate.
Astfel, așa cum rezultă din probele de la dosarul cauzei, deși reclamanta, urmare a sentinței nr. 316/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ formulează cerere de reintegrare pe postul deținut anterior concedierii, cerere înregistrată sub nr. 250/750/03.02.2014, cu ignorarea completă a hotărârii judecătorești mai sus arătate, în aceeași zi, 03.02.2014 pârâta CN Poșta R. SA, nu numai că nu dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior, dar emite o nouă decizie de concediere a reclamantei, decizie ce formează obiectul prezentului dosar.
Având în vedere nerespectarea de către pârâtă a disp. art. 76, lit. c din Codul muncii, precum și faptul că, așa cum a rezultat din probele dosarului, desființarea locului de muncă al reclamantei nu a fost efectivă, instanța, în baza art. 80 din Codul muncii, va admite contestația, va anula Decizia nr. 552/03.02.2014 emisă de intimată, va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei și va obliga intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii, 03.02.2014, până la integrarea efectivă
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de L. O. I. CNP_, cu domiciliul în C., .. 2, județul D. în contradictoriu cu pârâta CN POSTA R. SA cu sediul în București, ., sector 2, CUI RO_.
Anulează decizia nr. 552/03.02.2014 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei.
Obligă intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii, 03.02.2014, până la integrarea efectivă.
Respinge ca neîntemeiata cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014.
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Asistent judiciar C. - M. M. Asistent judiciar A. P.
Grefier C. C. P.
4 ex.
Red.Jud.R.G.
Tehnored.M.J.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3130/2014. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
