Acţiune în constatare. Sentința nr. 6290/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6290/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 6792/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 6290/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar I. G.
Asistent judiciar Ș. I.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant D. A. și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - reclamant - D. A. asistat de avocat D. A, martor F. S., lipsind pârât - .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul F. S., a cărui declaratie a fost consemnată și depusă la dosarul cauzei .
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cererii de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. A. pentru reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la data de 06.05.2014 sub nr._ pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul D. A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că activitatea pe care a desfășurat-o în perioadele 01.09._84, 13.02.1986 – 31.03.2001, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, pct. 3, Anexa 2, art. 26, art. 34, 69 art. 160 și să fie obligată pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens conform art. 40 alin. 2 lit. h din Codul Muncii.
În fapt, a arătat că în perioadele 01.09._84, 13.02.1986 – 31.03.2001 a fost salariatul unității pârâte S.C. E. S.A. în meseria de strungar, atelierul strungărie (prelucrări prin așchiere), fabrica M.E.R, conform înregistrărilor efectuate în carnetul de muncă.
A arătat că a desfășurat operații cu materiale de risc foarte ridicat și cancerigen pe baza de: fontă, alamă, bronz, cupru, aliaje pe bază de seleniu, fibră de sticlă, rășini, mică, emulsii de răcire pe bază de sodă caustică și uleiuri minerale, în urma cărora rezultau moce și praf, pulberi de metale feroase și neferoase, pulberi de abrazivi de cuarț, span incins, gaze și vapori toxici. De asemenea, menționează că ridica greutăți, manipulând manual piesele grele.
Învederează instanței că a lucrat în aceste condiții pe toată perioada contractului de muncă, în procent de 100% din programul de lucru (8 ore/zi din 8).
Ca strungar la atelierul strungărie din cadrul fabricii Mașini Electrice Rotative, executat prin strunjire piesele motoarelor electrice, poliza șlefuia apoi la final lustruia piesele din metale feroase, neferoase și materiale electroizolante pe baza de mică și fibră de sticlă.
Mai arătă că, în aceeași incintă cu atelierul în care își desfășura activitatea se aflau și atelierele colectoare, bobinaj de unde rezulta praf de mică, sticlă și, de la secția vopsitorie se inhalau toate substanțele toxice deoarece instalația de ventilație nu funcționa.
Reclamantul precizează preajma strungarilor ara un zgomot foarte puternic, amplificat și de zgomotul de la atelierul prese precum și de la standurile de probe.
Menționează faptul că, întreaga activitate lucrată în cadrul pârâtei s-a desfășurat în același loc, în aceleași condiții grele pe toată perioada contractului de muncă, în procent de 100% din programul de lucru (8 ore/zi din 8), vara era foarte cald neexistând niciun fel de ventilație, iar iarna era foarte frig, lucrând la temperaturi chiar sub zero grade C.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor, nominalizând martorul F. S..
În drept au fost invocate dispozițiile Ordinului 50/1990 republicat la 31.08.1994, pct.3, Anexa 2, grupa II, art.26, art.34, art 69, art.160.
În scop probator a depus la dosarul cauzei în copie: carnetul de muncă, CI, buletine de analiză, buletine de determinări toxicologice sanitare, anexele 5,6,7 la CCM, fișă de risc profesional, buletin boală profesională coleg de muncă, adeverință de la DSP D. privind situația bolilor profesionale, sentințe judecătorești ale colegilor încadrați în grupa II-a de muncă.
La data de 13.06.2014 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instantei respingerea actiunii ca neintemeiata deoarece activitatea de prelucrări prin așchiere pe mașini unelte (strunguri) nu se găsește în anexele din Ordinului 50/1990 si a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune deoarece au trecut mai mult de 12 ani de la data la care a fost abrograt Ordinul 50/1990.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C proc. civ.
În cauză a fost administrată proba testimonială, fiind audiat martorul F. S. a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de susținerile părților, dispozițiile legale în materie tribunalul constată următoarele.
Instanta in baza art 248 cod proc civila se va pronunta asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune pe care o va respinge cu urmatoarea motivare :
Noul cod civil reglementează atât situațiile de imprescriptibilitate a dreptului la acțiune, cât și cazurile în care se instituie termene speciale de prescripție sau cazuri speciale în care intervine prescripția. Art. 2502 stabilește caracterul de excepție al imprescriptibilității dreptului la acțiune și reglementează în mod expres cazurile concrete de imprescriptibilitate în materii în care protecția specială este necesară.
Astfel, potrivit art. 2502 alin. 2 N.C.civ., dreptul la acțiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum și ori de câte ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercițiul său nu poate fi limitat în timp.
Sunt considerate, ca având caracter imprescriptibil o . acțiuni în justiție între care și acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Acțiunea formulată este o acțiune în constatare, care are ca scop constatarea judecătorească a existenței dreptului subiectiv al reclamantului față de pârâtă.
Acțiunea este imprescriptibilă deoarece reclamantul nu urmărește un drept patrimonial sau obligarea pârâtei la executarea unei pretenții, ci solicită ca instanța să constate existența unui drept stabilit prin Ordinul 50/1990, respectiv grupa de muncă, iar Ordinul 50/1990 și actele normative ce-l succed și-l completează nu prevăd nici un termen în care trebuie stabilite grupele de muncă de către patronate și sindicate.
Totodată, în ipoteza în care s-ar aprecia că acțiunea poartă asupra realizării unui drept cu caracter patrimonial, aceasta nu trebuia să constate prescris dreptul la acțiune în conformitate cu art. 3 din Decretul 167/1958, întrucât, în conformitate cu legislația europeană care are prevalență asupra normelor legale ale dreptului intern, drepturile salariale, cât și dreptul la pensie, reprezintă un veritabil drept de proprietate al persoanei, caz în care dreptul la acțiune în realizarea acestui drept de proprietate este imprescriptibil.
Ca urmare, cererea reclamantului reprezintă o acțiune în constatare a dreptului său de a beneficia de încadrarea în grupa II de muncă pentru activitatea desfășurată, acțiune care este imprescriptibilă și nu o acțiune în constituire de drepturi in consecinta instanta va respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâta în întâmpinare.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul constată că acțiunea este întemeiată și, pentru considerentele ce vor fi în continuare dezvoltate, va fi admisă, iar apărările societății pârâte vor fi înlăturate.
Potrivit mențiunilor din carnetul de munca al reclamantului se reține că în perioada dedusă judecății acesta a lucrat pentru angajatorul pârât în funcția de strungar.
Din declarația martorului F. S. reiese că acesta, împreună cu reclamantul, au lucrat în intervalul de timp specificat în calitate de muncitori, în aceleași condiții și loc, în aceeași incintă, unul în proximitatea altuia. Îndeplineau concret sarcini și activități asemănătoare, în intervalul de timp în care au fost împreună strungari, în zgomot extrem. Prin natura lucrului erau obligați să stea în mediu toxic: pulberi de cupru, de mică, vapori de la emulsia de răcire, etc.
Nu beneficiau de instalații de anihilare a acestor pulberi.
Martorul a susținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în aceste împrejurări, pe toată durata programului de lucru, în toate funcțiile deținute, fiind prezent continuu lângă utilaje sau ucenici, inclusiv în calitate de maistru.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Din carnetul de muncă al reclamantului, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului, acestea încadrându-se și în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 26, 34,69 și 160.
În consecință, instanța va admite cererea și va constata că activitatea desfășurată de către reclamant în perioadele 01.09._84, 13.02.1986 – 31.03.2001, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, pct. 3, Anexa 2, art. 26, art. 34, 69 art. 160 .
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conforma cu hotărârea și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârât în întâmpinare.
Admite actiunea formulata de reclamantul D. A. CNP_ cu domiciliul în C. ., . T 3, . in contradictoriu cu pârâta . cu sediul in C. . 80 jud D.
Constata ca activitatea desfasurata de reclamant în perioada 01.09._84, 13.02._01 se încadreaza în grupa a II a de munca conform Ordinului 50/1990 Anexa II art 26, 34,69 si 160 in procent de 100 % din timpul de lucru
Obliga pârâta sa elibereze reclamantului o adeverinta în acest sens
Executorie.
Cu drept de apel ce se va depune la Tribunalul D. în termen de 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 11 noiembrie 2014
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar I. G.
Asistent judiciar Ș. I.
Grefier E. C.
Red jud MN /As IG / 4ex / 20.11.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
