Acţiune în constatare. Sentința nr. 3162/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3162/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 12449/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3162/2014
Ședința publică de la 20 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant M. I. și pe pârât ., pârât . C., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile si susținerile orale au avut loc in ședința publica din data de 14.05.2014. si au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integranta din prezenta hotărâre când instanța a amânat pronunțarea în cauza la data de 20.05.2014
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Pin cererea înregistrată la data de 02.08.2013, reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâtele . ȘI . C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că a desfășurat activitatea în grupa I de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv de lucru, pentru perioadele: 01.08.1973 – 12.10.1973, 16.06.1974 – 12.09.1978, 12.10.1978 – 01.04.2001, conform înscrierilor din carnetul de muncă.
Pe cale de consecință, solicită ca instanța să dispună obligarea pârâtei . C. în calitate de deținător al arhivelor de personal urmare HGR 7/2005 și HGR 760/2010 de reorganizare a . eliberarea unei adeverințe în conformitate cu prevederile Ordinului 590/2008 care să ateste faptul că în perioada dedusă judecății a beneficiat de grupa I de muncă, activitatea desfășurându-se în procent de 100% în grupa I și totodată să fie obligată pârâta la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
În fapt, a arătat că a fost angajatul pârâtei . IRE din cadrul Ministerului Energiei Electrice în perioada ce reiese din carnetul de muncă, efectuând lucrări de întreținere, revizii, reparații la instalațiile energetice aflate sub tensiune cât și scoase temporar de sub tensiune, intervenții accidentale, lucrări de lichidare, etc
Apreciază că felul muncii și condițiile de muncă în care a desfășurat activitate se încadrează în temeiul legal prevăzut de dispozițiile Ordinului 50/1990 – art 3 – 7, prin asimilare cu categoriile profesionale beneficiare ale punctului 123 – Anexa 1 la Ordinul 50/1990.
Referitor la condițiile de muncă în care și-a desfășurat activitatea, reclamantul a susținut că în realizarea sarcinilor de lucru a fost expus permanent unor factori de risc foarte ridicat de accidentare prin electrocutare, factori de mediu datorat intemperiilor, instalațiile electrice aflându-se în fapt în afara unui spațiu amenajat respectiv în terenuri accidentale, acțiunea permanentă a agenților chimici periculoși și nocivi din aparatajele electrice, nivelul ridicat al tensiunii electrice nominale de lucru, existența permanentă a unui pericol de electrocutare, în condiții atmosferice de ploaie, viscol atât în timpul zilei cât și în timpul nopții cât desfășura activitatea de limitare și lichidare a avariilor.
A arătat totodată că, toată activitatea a fost desfășurată efectiv în prezența unei tensiuni cuprinse între 20 000 volți și 400 000 volți împrejurare care a condus și conduce la numeroase îmbolnăviri și care determină o afectare fizică și neuropsihică permanentă, activitatea în sistemul de transport și distribuție a energiei electrice s-a desfășurat în condiții riguroase de protecție a muncii și funcționare a instalațiilor fiind în regim de foc continuu sub incidența Decretului 400/1981 și sub comandament militarizat în baza Decretului 2008/1985.
Reclamantul învederează că, în conformitate cu prevederile HGR 1342/2001 de reorganizarea . au fost preluați ca și personal și arhivă de personal de către pârâta . C. – fostă până în anul 2007 ca și denumire Filiala de Distribuție și furnizare a Energiei Electrice E. Oltenia Sa C..
A solicitat instanței, încuviințarea probei cu înscrisuri și cu expertiză tehnică – specialitatea protecția muncii.
În temeiul art. 223 alin 3 Cod pr civ a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În scop probator a depus la dosarul cauzei în copie cartea de muncă, cartea de identitate.
La data de 13.11.2013, prin serviciul registratură al instanței, pârâta . a depus la dosarul cauzei întâmpinare, înregistrată cu nr._, prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii.
Prin întâmpinare, pârâta . a invocat lipsa medierii prealabile, în temeiul Legii 192/2006 art 60 (1).
Pe fondul cauzei, a arătat că unitatea a fost înființată în anul 2002 și ca atare nu avea cum să preia arhiva angajatorului . la documentele pe care le-a întocmitacest angajator referitoare la grupa I de muncă, la procentul de timp efectiv lucrat în gupa I de muncă, arhiva nefiindu-le predată niciodată de către .>
Pârâta . a invocat lipsa calității procesuale pasive, întrucât pe de o parte nu a preluat niciun fel de arhivă referitoare la chestiunea în discuție iar pe de altă parte nu poate elibera o adeverință din moment ce angajatorul . perioada respectivă există, ba mai mult, reclamantul s-a judecat cu acesta, fiind și parte în acest dosar.
În scop probator a depus în copie la dosarul cauzei două certificate de înregistrare la Registrul Comerțului din care rezultă înființarea în anul 2002 sub denumirea ., ulterior schimbându-și denumirea în ..
La data de 18.11.2013, pârâta . întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulate de către reclamanți ca fiind neîntemeiată.
Pe cale de excepție, pârâta invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a . de numeroasele reorganizări. Astfel, prin HG 1199/1990 a fost înființată Regia Autonomă de Electricitate RENEL în cadrul căreia actuala . o Direcție Generală de Furnizare și Distibuție a Energiei Electrice, iar prin HG 365/1998 a fost înființată Compania Națională de Electricitate CONEL SA, în carul căreia . filială, având ca obiect de activitate distribuția și furnizarea energiei electrice.
Prin HG 627/2000 a fost înființată . societate comercială pe acțiuni, având ca obiect de activitate distribuția și furnizarea energiei electrice, iar prin HG 1342/2001 a fost reorganizată această societate, înființându-se 8 societăți comerciale de distribuție și furnizare a energiei electrice și 8 sucursale de întreținere și servicii energetice, iar în anul 2005, prin HG 74/2005, . reorganizat și s-a înființat Societatea Comercială de Întreținere și Servicii Energetice "E. Serv "SA.
Arată de asemenea că, reclamanții au solicitat acordarea grupei I de muncă pentru activitatea desfășurată pe perioade cuprinzând intervale de timp ce exced datei înființării societății . urmare a reorganizării Companiei Naționale de Electricitate Conel SA, prin HG 627/2000.
În conformitate cu art. 46 din HG 1342/2001, a avut loc reorganizarea Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E." SA, precum și prin HG 74/2005 prin înființarea altor societăți comerciale, care au preluat în condițiile dispuse de către legiuitor atât drepturile cât și obligațiile fostei societăți, inclusiv litigiile în curs de desfășurare.
Mai mult, în condițiile în care activele și pasivele fostei IRE C. au fost preluate în conformitate cu HG 1342/2001 de către ., iar aceasta din urmă este continuatoarea personalității juridice a fostului angajator al reclamanților, noua societate formată prin divizarea . debitorul obligației prevăzute de Ordinul 50/1990, referitoare la atestarea condițiilor de muncă și emiterea unei adeverințe în acest sens "adeverințele se întocmesc și se eliberează numai de în baza documentelor verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive".
În conformitate cu prevederile art. 47 și 48 din Decretul legea nr. 31/1954 "în cazul în care o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde și se transmite la o singură persoană juridică existentă sau care ia astfel ființă, împărțirea patrimoniului se face în proporția părții desprinse și transmise", iar "persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund față de creditorii pentru obligațiile persoanei juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund față de creditorii pentru obligațiile persoanei juridice care a încetat de a avea ființă prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilită la data dobândirii…", rezultă că debitorul obligației din cauza de față este noua personalitate juridică formată prin HG 1342/2001, care a preluat patrimoniul fostului angajator al reclamanților.
Potrivit art. 173 din Codul Muncii în vigoare la data apariției hotărârii, personalul putea fi transferat în interes de serviciu de la o unitate la alta și pe cale de consecință, salariații care au fost transferați la noile societăți comerciale cu personalitate juridică înființate în baza HG nr. 1342/2001, împreună cu documentele și arhiva aferentă personalului.
O altă excepție invocată este cea a inadmisibilității acțiunii în constatarea unei situații de fapt.
În conformitate cu dispozițiile art. 111 Cod Proc. Civ, "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept".
Prin acțiunea formulată de către reclamant se solicită ca instanța să constate o situație de fapt, nu de drept, respectiv că activitatea desfășurată de către aceștia s-ar încadra într-o grupă de muncă superioară celei determinate de unitatea la care au fost angajați.
Având în vedere faptul că acțiunea în constatare are ca obiect o situație de fapt și nu de drept, pârâta solicită admiterea acestei excepții.
Pe fondul cauzei, pârâta menționează că nu a deținut niciodată carnetele de muncă, ori alte documente privind angajații de la nivelul filialelor, sucursalelor ori agențiilor sale, la nivel de filială, deciziile de angajare, concediere, promovare, sancționare sunt de competența directorului, iar la nivel de sucursală, deciziile de angajare, concediere, promovare, sancționare sunt de competența directorului general al sucursalei, la nivelul agențiilor - de competența conducătorului agenției.
În acest sens, pârâta învederează prevederile art. 198 din Legea nr. 19/17.03.2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care a abrogat Ordinul 50/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, precum și Ordinul 11/1990 și 125/1990.
Susține de asemenea că, din punct de vedere juridic, locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a II - a de muncă, nu se pot regăsi în același timp și în grupa I de muncă. În Ordinul 125/1990, la art. 112, 113, 114 și 115 a fost încadrată activitatea desfășurată de către unii salariați din sistemul energetic în grupa a II-a de muncă, astfel că solicitarea reclamantului ca activitatea desfășurată în sistemul energetic să fie încadrată în grupa a I –a de muncă.
Mai mult, pârâta menționează și că prin acordarea grupei I de muncă, s-ar încălca dispozițiile art. 5 din Ordinul 50/1990, care prevede că :"existența condițiilor deosebite la locul de muncă și noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii, care la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal", locurile de muncă nemaiexistând în prezent pentru a fi expertizate.
Referitor la capătul de cerere privind emiterea unei adeverințe cu privire la grupa I de muncă, pârâta solicită respingerea acestuia pe considerentul că aceste adeverințe se întocmesc numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidențele angajaților sau deținătorilor de arhivă, conform art. 2 din Ordinului nr. 590/2008.
În temeiul art. 223 alin.1 din Codul de Proc. Civilă se solicită judecarea în lipsă.
În scop probator, depune un set de acte normative.
La data de 28.11.2013, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta . care a solicitat instanței, respingerea excepțiilor invocate de pârâta, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii cât și apărările pe fondul cauzei.
A învederat instanței faptul că, pentru perioada pentru care solicită să i se acorde grupa I de muncă, este perioada pentru care a fost angajat efectiv la pârâta de față.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, solicită respingerea acesteia întrucât acțiunea nu are ca obiect o acțiune în constatare ci obiectul acțiunii este acela de a face și anume de a obliga pârâta la acordarea grupei I de muncă în raport de condițiile în care a desfășurat activitate.
Pe fond, reclamanții dezvoltă pe larg temeiurile juridice aplicabile.
La termenul din data de 22.01.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu expertiza tehnică de specialitate protecția muncii.
La data de 17.03.2014, a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică de specialitate, protecția muncii, efectuat de expertul tehnic specialist numit în cauză, I. D..
La data de 14.05.2014, reclamantul a depus la dosarul cauzei o precizare la acțiunea introductivă prin care a solicitat omologarea concluziile raportului de expertiză și să se constate în contradictoriu cu pârâta . perioada reținută de expert, respectiv perioadele 01.08.1973 – 05.10.1973; 01.07.1974 – 01.10.1974; 12.09.1978 – 01.04.1992 ;I 01.04.1992 – 12.07.1999, a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă în procent de 90%.
Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii precizate, să se constate în contradictoriu cu pârâta . că în perioadele reținute în raportul de expertiză, a desfășurat activitate specifică grupei a II-a de muncă, în procent de 100%.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Asupra excepțiilor:
Mai întâi se va analiza excepția inadmisibilității (excepție de procedură), privind condițiile exercitării dreptului de a sesiza instanța, după care, calitatea procesuală pasivă (excepție de fond), în conformitate cu disp. art. 248, alin. 1 C.p.c.
Nu se poate stabili că în speță ar exista o condiție legală, neîndeplinită de către reclamant, pentru exercitarea dreptului de a sesiza instanța. Așadar, nu se poate reține inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, precizată.
Faptul că Ordinul nr. 50/1990 a fost abrogat prin art. 198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, începând cu data la care această lege a intrat în vigoare, 01.04.2001, nu conduce la o altă concluzie în privința cererilor vizând o perioadă de timp anterioară datei indicate, actul normativ producând efecte juridice în interval de timp vizat.
Dacă a fost efectuată sau nu, la nivelul unității angajatoare, procedura de nominalizare a locurilor de muncă și a persoanelor care efectuează activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, nu constituie un impediment la promovarea prezentei acțiuni, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție. Ar fi inechitabil ca, unei persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă, să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă, ci aparține în primul rând angajatorului în cazul în care a neglijat să purceadă la parcurgerea procedurii.
Constatarea are ca obiect nu un fapt ci o situație care presupune multe implicații juridice, deci un "drept" în sensul art. 35 din noul C.p.c. (fostul art. 111 din C.p.c. 1865).
Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii.
Având în vedere practica neunitară a instanței de control judiciar, faptul că reclamantul a lucrat pentru pârâtă în perioada analizată, după cum reiese din carnetul de muncă, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive.
Asupra fondului, instanța retine că reclamantul si-a desfășurat activitatea in cadrul pârâtei ., efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor si incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune si scoase de sub tensiune.
Expertiza tehnica efectuată in cauză, a identificat mediul de lucru, condițiile grele in care-si desfășoară activitatea petenții, riscurile la care sunt supuși, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectiva a instalațiilor electrice, a atribuțiunilor de serviciu ale petenților, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurate de fiecare in parte, cat si din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de munca si factorii de risc, a analizat buletinele de determinare prin expertizare, rapoartele Comitetului de securitate si Sănătate in Muncă la nivel central al .>
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat următoarele:
Sunt justificate susținerile reclamantului privind faptul că a efectuat și a participat la efectuarea de lucrări specifice ( exploatare, întreținere, reparații și proiectare) a instalațiilor electrice sub tensiune, similare cu cele ce se pot încadra în grupe de muncă, în condiții deosebite determinate de:
-caracteristicile, volumul și complexitatea instalațiilor de înaltă tensiune;
-specificul, volumul, complexitatea și responsabilitatea sarcinii de muncă pentru asigurarea funcționării neîntrerupte a SEN;
-existența riscurilor de accidentare prin electrocutare specifice instalațiilor electrice de înaltă și joasă tensiune prin exploatare;
-suprasolicitări fizice și psihice determinate de responsabilitatea sarcinii de muncă în asigurarea funcționării sistemului energetic național;
-lucru în aer liber, cu microclimat nrfavorabil și temperaturi extreme (vara și iarna), indiferent de anotimp, pentru intervenții de avarii ziua sau noptea, iarna sau vara, pe viscol, furtună, intemperii, calamități naturale,
-lucru în condiții deosebite recunoscute de către administrație în CCM prin acordarea de sporuri de salariu, CO suplimentar.
Pe fondul cauzei, la obiectivul expertizei, expertul a concluzionat că se poate răspunde afirmativ în sensul că, pentru reclamantul M. I., se justifică încadrarea conform prev.Ord.50/1990, pct.10 ( privind activitatea la locuri de muncă cu condiții diferite), astfel:
- în grupa a- II- a de muncă, conform prev.pct.3 din Ord.50/1990 coroborat cu prev.HG 1223/1990, pentru perioada 12.09.1978 – 01.04.1992 în care a desfășurat activitate ca subinginer proiectant;
- în grupa a –II –a de muncă, conform prev. pct.3 din Ord.50/1990(cu completările ulterioare) anexa 2, poz.210, pentru perioadele 01.08.1973 – 05.10.1973, 01.07.1974 – 01.10.1974, 01.04.1992 – 12.07.1999 în care a desfășurat activitate ca electrician și respectiv subinginer la Serviciul Exploatare.
În raport cu toate acestea nu se justifică solicitarea reclamantului privind încadrarea în grupa I de muncă.
Activitatea reclamantului a fost analizată detaliat mai sus, în sensul ca acesta s-a desfășurat preponderent pe teren însă și la birou pentru elaborarea documentelor specifice și ca urmare se poate justifica încadrarea într-un procent de 90%.
Având in vedere ca potrivit art. 171-187 din Codul Muncii angajatorul veghează la protejarea securității si sănătății salariaților, intimata nu a dovedit cu nici un înscris ca eventualele masuri de securitate luate sunt de natura sa înlăture posibilitatea încadrării in grupa a II a de munca .
Oricum, toate apărările vizează așa zise masuri luate după 1.04.2001-momentul abrogării Ord. 50/1990, așadar nu au relevanta in cauza, perioada vizata de reclamanți fiind pana la momentul respectiv.
De altfel, așa cum a arătat ICCJ, complet format din 9 judecători, prin decizia nr.258/20.09.2004, Ordinului 50/1990, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Apărarea referitoare la caracterul limitativ al ordinului este neîntemeiată, deoarece principiul de baza al încadrărilor in grupe superioare de munca nu este regăsirea in liste, ci încadrarea se face pe baza existentei condițiilor de munca deosebite si a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează in acest climat nefavorabil.
Această concluzie se regăsește in Nota de Fundamentare la HG 1223/1990, prin Decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale - nu exista nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat in aceleași funcții, in ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă.
Acceptându-se ca accesul la o grupa superioara de munca sa se facă numai pentru funcțiile trecute in forma inițiala a ordinului, nu se realizează o rezolvare echitabila a persoanelor îndreptățite, ci se creează un nou criteriu discriminatoriu, in contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dar si in contradicție cu art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor si Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creata printr-o norma juridica.
În ce privește determinarea timpului de lucru afectat pentru activitățile desfășurate de reclamant, expertul a concluzionat că este de 90% .A avut în vedere următoarele aspecte:
- sarcina de muncă și timpul efectiv lucrat în condiții deosebite trebuie apreciat prin analiza complexă a tuturor operațiilor direct productive, a timpilor de pregătire a lucrărilor, a nevoilor fiziologice, a timpilor de odihnă și refacere, a orelor suplimentare efectuate de reclamant în numeroase situații pentru intervenții la avarii,
- obligația stabilirii timpului efectiv revine administrației în sensul identificării situațiilor în care personalul este nevoit să desfășoare activitate la locuri de muncă diferite, în condiții de muncă diferite care ar impune încadrarea diferențiată.
- timpul efectiv de lucru trebuia stabilit în funcție de sarcinile de muncă prin fisa postului sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu.
În consecință față de considerentele expuse, găsind întemeiată acțiunea, aceasta va fi admisă așa cum a fost precizată urmând a se constata că reclamantul a desfășurat activitate în grupa a- II-a de muncă în perioadele 12.09.1978 – 01.04.1992, 01.08.1973 – 05.10.1973, 01.07.1974 – 01.10.1974, 01.04.1992 – 12.07.1999, în proporție de 90/% din programul de lucru, așa cum a determinat expertul în cadrul expertizei întocmite.
În baza art.40 alin 2 lit.h va obliga pârâta . C. să elibereze reclamantului, față de care s-a constatat că și-a desfășurat activitatea în grupa a – II -a de muncă pe perioadele solicitate, adeverințe care să ateste grupa a II-a de muncă pe perioadele solicitate.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul M. I. având CNP_, cu domiciliul în C., ., jud D. în contradictoriu cu pârâtele . cu sediul în București, ..9, Sector 1 și pârâta . C. cu sediul în C., ., jud. D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant la pârâta S.C. E. S.A., în perioada 12.09.1978 – 01.04.1992 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform prevederilor pct.3 din Ordinul nr.50/1990 coroborat cu prevederile H.G. 1223/1990, iar pentru perioadele 01.08.1973 - 05.10.1973, 01.07.1974 – 01.10.1974, 01.04.1992 – 12.07.1999se încadrează în grupa a II-a de muncă conform prevederilor pct.3 din Ordinul nr.50/1990, Anexa 2, poziția 210, în procent de 90% pentru toate perioadele solicitate.
Obligă pârâta . C. să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare
Cererea de exercitare a căii de atac se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 20.05. 2014.
PREȘEDINTE,
R. Steluța G.
Asistent judiciar, C. - M. M.
Asistent judiciar, A. P.
Grefier, C. C. P.
Red. Asis. Jud. A.P./Jud.R.S.G.
4 ex./05.06.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1120/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
