Acţiune în constatare. Sentința nr. 1029/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1029/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 15582/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 1029/2014
Ședința publică de la 28 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier M. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul S. M. cu domiciliul în mun. C., ., nr. 12, .. 3, . în contradictoriu cu pârâtul S.C. F. ROMANIA S.A. cu sediul în mun. C., .. 29, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamantul prin avocat Coge M., lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța se consideră competentă în soluționarea cauzei, având în vedere domiciliul reclamantului, obiectul acțiunii și dispozițiile art. 269 Codul Muncii și art. 95 pct. 1 și 131 Noul Cod de Procedură Civilă.
Avocatul reclamantului solicită încuviințarea probelor cu actele depuse la dosar și audierea martorului R. N..
Instanța încuviințează probele cu actele depuse la dosar și audierea martorului R. N., ambele solicitate de avocatul reclamantului, după care, conform dispozițiilor art. 312 Noul Cod de Procedură Civilă, procedează la audierea martorului încuviințat, sub prestare de jurământ, a cărui declarație a fost consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în cauză.
Avocatul reclamantului solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare, iar pe fond, admiterea acțiunii, constatarea perioadei menționate ca fiind lucrată și încadrată în grupa II de muncă în procent de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990 și avizului Ministerului Muncii și Protecției Sociale, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanța privind onorariul, concluzii scrise și practică judiciară.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, pe reclamantul S. M. în contradictoriu cu pârâtul S.C. F. R. S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că activitatea desfășurată în perioada 15.08._82 și 01.05._01 se încadrează în grupa II a de muncă în procent de 100% și să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință în acest sens.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada menționată în acțiune a desfășurat activitate de lăcătuș mecanic la Secția Presaj caroserii din 15.08.1980, fiind încadrat în grupa a II a de muncă pe perioada 01.03._92, conform Ordinului 50/1990 Anexa 2 poziția 38, eliberându-i-se în acest sens adeverința nr._, fără a se face nicio referire la perioada menționată în acțiune, deși a lucrat în aceleași condiții de muncă.
A mai arătat că la încadrarea în grupa aII a de muncă s-a constatat de către organele abilitate depășirea limitelor maxime admise ale zgomotului produs de presele hidraulice .
Prin urmare, consideră că și pentru perioada menționată în acțiune locul său de muncă trebuia încadrat în grup a II a de muncă, dat fiind că nici anterior și nici ulterior acestei perioade nu s-au schimbat condițiile de muncă, dovadă fiind faptul că în baza HG 261/2001, locul său de muncă a fost încadrat în condiții deosebite, ceea ce echivalează tot cu grupa a IIa de muncă .
În drept, a invocat dis part 34 alin 5, 173, 266 și urm C.muncii, 109,111,art 30 și 35 din NCC.
A depus la dosar în copie următoarele acte:adresa nr. N43G/1557/1999 a MMPS, adeverința nr._ emisă de pârâtă, avizul nr. 3/2001 emis de ITM D. și anexa la locurile de muncă încadrate în condiții deosebite, valabil până la 28.09.2005, prelungit până la 31.12.2008, carnetul de muncă, anexa 8 la CCM la nivel de unitate pe anii 1995-1996.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivat de faptul că s-au împlinit 3 ani de la data semnării primului act adițional la contractul individual de muncă al reclamantului în 1992, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii, motivat de faptul că în perioada menționată reclamantul nu și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă care s-au încadrat în grupa a II a de muncă, conform actelor normative în vigoare la acel moment .
Reclamantul a depus la dosar un răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, dat fiind că obiectul prezentei acțiuni îl constituie acțiunea în constatarea unui drept, care nu are caracter patrimonial, iar pe fond este îndreptățit să i se recunoască grupă de muncă, dat fiind că în perioada menționată în acțiune condițiile de muncă nu s-au schimbat, pârâta înlocuind doar matrițele, nu și tehnologia cu care se lucra.
Părțile au administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Reclamantul a solicitat proba cu martori, probă încuviințată de instanță, în cauză fiind audiat martorul R. N..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța constată că este neîntemeiată și urmează să o respingă, întrucât obiectul prezentei acțiuni îl constituie acțiunea în constatarea unui drept, acela de a beneficia de încadrarea în grupe de muncă .
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a desfășurat activitate de lăcătuș mecanic la Secția Presaj caroserii din 15.08.1980 până la 01.06.2010, fiind încadrat în grupa a II a de muncă pe perioada 01.03._92, conform Ordinului 50/1990 Anexa 2 poziția 38 în procent de 100%, după cum rezultă din adeverința nr._ emisă de pârâtă.
Pentru a fi încadrat în această grupă de muncă s-a constatat depășirea limitelor maxime admise ale zgomotului produs de presele hidraulice, după cum rezultă din Anexa 7 la CCM la nivel de unitate din 1994(f.50-53).
Instanța mai reține că în perioada 01.04.2001 – 31.12.2001, 01.01._02, 01.01._03,01.01._04, 01.01._05, 01.01._06, 01.01._07,01.01._08,după cum rezultă din carnetul de muncă( poz 101,107,118,130,142,148,152,157 ),locul de muncă al reclamantului a fost încadrat în condiții deosebite, conform HG 261/2001 și prevederilor din CCM la nivel de unitate..
Din declarația martorului R. N. rezultă că activitatea reclamantului s-a desfășurat în aceleași condiții de zgomot pe toată perioada în care acesta a lucrat la Secția Presaj caroserii din cadrul unității pârâte ( unitate care de-a lungul timpului a avut mai multe denumiri ca urmare a reorganizărilor succesive ), însă numai pentru perioada menționată în acțiune reclamantului nu i s-a recunoscut grupă de muncă.
Tot din declarația martorului care a fost coleg de muncă al reclamantului, martorul neavând însă aceeași meserie ,dar a lucrat în cadrul aceluiași atelier, reiese faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercita pe tot parcursul programului de lucru.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258 pronunțată de instanța supremă la 20.09.2004, conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese o organului emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Deși activitatea prestată de reclamant nu se încadrează efectiv în cele enumerate expres în anexele Ordinului 50/1991, acest aspect nu constituie un impediment pentru admiterea acțiunii, întrucât principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă, așa cum rezultă din nota de fundamentare la HG nr. 1223/1990, nu este regăsirea în liste, încadrarea făcându-se ca urmare a constatării condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care au lucrat într-un climat nefavorabil.
Acceptându-se ca accesul la o grupa superioara de munca sa se facă numai pentru funcțiile trecute in forma inițiala a ordinului, nu se realizează o rezolvare echitabila a persoanelor indreptatite, ci se creează un nou criteriu discriminatoriu, in contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dar si in contradicție cu art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor si Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creata printr-o norma juridica.
Având in vedere ca potrivit art. 171-187 din Codul Muncii angajatorul veghează la protejarea securității si sănătății salariaților, instanța constată că pârâta nu a dovedit cu nici un înscris ca a luat masuri de securitate de natura sa înlăture posibilitatea încadrării in grupa a II a de munca, ba mai mult, după cum rezultă din mențiunile din carnetul de muncă și după 2001 condițiile de muncă au fost aceleași, locul de muncă al reclamantului fiind ulterior încadrat în condiții deosebite de muncă, conform HG 261/2001.
Prin urmare, dat fiind că reclamantul și-a desfășurat activitatea în același loc de muncă și în aceleași condiții în toată perioada în care a lucrat la unitatea pârâtă, precum și faptul că a fost încadrat în grupa a II a de muncă, administrativ, de către unitate pentru perioada 01.03._92, conform Ordinului 50/1990 Anexa 2 poziția 38, instanța constată că activitatea desfășurată de reclamant și în perioada 15.08._82 și 01.05._01 se încadrează tot în grupa a II a de muncă,în baza acelorași dispoziții legale.
Privitor la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile grupei a II-a de muncă, așa cum s-a reținut mai sus,din proba testimonială reiese că activitățile s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, aspect ce nu a fost combătut de angajator, acestuia revenindu-i sarcina probei în condițiile prevăzute de art. 272 Codul Muncii.
Față de cele expuse mai sus, instanța va admite cererea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 15.08._82 și 01.05._01 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, Anexa 2 pct 38 și va obliga pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
În baza art 274 C.pc, instanța va obliga pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând onorariu de avocat.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. M.,CNP_, cu domiciliul în mun. C., ., nr. 12, .. 3, . în contradictoriu cu pârâtul S.C. F. ROMANIA S.A. cu sediul în mun. C., .. 29,jud.D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 15.08._82 și 01.05._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II, pct. 38 în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Obligă pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D. .
Pronunțată în ședința publică de la 28 Februarie 2014.
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier M. Ș.
Red.jud.E.V./26.03.2014
4ex
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2658/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
