Acţiune în constatare. Sentința nr. 6021/2014. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 6021/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 16481/63/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 6021/2014

Ședința publică de la 28 Octombrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE C. Uncheașu

Asistent judiciar C. O.

Asistent judiciar L. C. O.

Grefier L. R. M.

Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat G. D., lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează faptul că reclamantul nu a depus lista cu numele și adresa martorului, după care:

Avocat D. pentru reclamant arată că martorul este prezent.

Instanța procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numita D. M., depoziția acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Avocat D. pentru reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat D. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.12.2013, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în cadrul unității în perioadele 04.08._79, 01.12._91, 01.05._92 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, pct. 42, 49, 69, 79 și în temeiul art. 40, alin. 2, lit. h, din Codul Muncii să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.

În motivare, reclamantul a arătat că in perioada dedusă judecății a fost angajat al pârâtei ., ocupând în perioada 04.08._79 funcția de subinginer, in perioada 01.12._91 funcția de sef atelier producție, iar în perioada 01.05._92 șef birou tehnologi.

Reclamantul a mai susținut că a desfășurat activitatea în Fabrica mașini electrice rotative, în cadrul căreia funcționau mai multe ateliere, respectiv strungărie, montaj, bobinaj, standuri de probe pentru încercări finale a motoarelor electrice.

Activitățile erau desfășurate pe tot parcursul timpului de lucru și constau în operațiuni de degresare piese cu triclor și acetonă, activități de bobinare a mașinilor electrice.

S-a arătat că activitatea a fost desfășurată în hala de producție mașini electrice rotative, reclamantul neavând un birou separat și izolat de fabrică.

În scop probator a depus la dosar fotocopii ale cărții de identitate, carnet de muncă scrisoare medicală, practică judiciară.

Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică, întrucât reclamantul a desfășurat activitate ca inginer și sef atelier în locuri de muncă care nu au fost încadrate în grupe de muncă.

În susținere, pârâta a depus la dosarul cauzei în copie înscrisuri privind situația personalului încadrat în grupele de muncă prev în anexa 7 la ccm pe anul 2006.

La termenul din data de 28.10.2014 instanța a încuviințat proba cu martorul D. M., pe care l-a prezentat în instanță, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele :

Reclamantul a fost angajat al societății pârâte .

ocupând în perioada 04.08._79 funcția de subinginer, in perioada 01.12._91 funcția de sef atelier producție, iar în perioada 01.05._92 șef birou tehnologi, așa cum reiese din mențiunile din carnetul de munca și din întâmpinarea depusă la dosar.

Din declarația martorei D. M., audiat în cauză, rezultă că aceasta a lucrat împreună cu reclamantul, în aceleași condiții și loc de muncă în Fabrica Mașini Electrice Rotative.

Martora a mai arătat că, reclamantul coordona și controla activitatea Fabricii MER, în cadrul căreia se efectuau operațiuni de montaj motoare, impregnare bobine cu rășini și materiale inflamabile, iar în urma acestor activități rezultau zgomote foarte puternice și praf. A mai arătat că motoarele erau impregnate folosindu-se materiale inflamabile ca acetonă, tricloretilenă, vopseluri, toate aceste activități desfășurându-se în procent de 10% din timpul de lucru. Se mai foloseau de asemenea materiale, precum mică, sticlostratitex, textolit.

Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 69, 79 din Ordinul 50/1990 coroborate cu art. 3 din Ordinul 50/1990 potrivit căruia „beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”.

Conform pct. 69 din anexa II a Ordinul 50/1990 se încadrează în grupa a II-a de muncă activitatea de " degresare chimică cu solvenți organici sau cu soluții alcaline ".

De asemenea, potrivit pct 79 din același ordin se încadrează în grupa a II-a de muncă activitățile de vopsire, impregnare bobine

Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.

Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.

În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.

Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.

Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.

Susținerea pârâtei că reclamantul nu poate fi încadrat în grupa a II-a de muncă deoarece locul de muncă și activitatea desfășurată de aceasta nu au fost nominalizate de comisia mixtă nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.

Din mențiunile carnetului de muncă al reclamantului, coroborate cu declarația martorului, rezultă funcțiile, activitățile și condițiile de muncă ale reclamantului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, art. 3 raportat la pct.69 și 79 în procent de 100 %.

Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite cererea și va constata că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul unității pârâte în funcțiile arătate în perioadele 04.08._79, 01.12._91, 01.05._92 se incadrează in grupa a II a de muncă conform Ordinului 50/1990 anexa 2 pct. 69, 79 in procent de 100 %.

În conformitate cu dispozițiile art. 40 alin 2 litera h din codul muncii, va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamantul C. I., identificat cu CNP_, domiciliat în C., ., jud D., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., .. 80, jud. D..

Constată că activitatea desfăsurată de reclamant in perioadele 04.08._79, 01.12._91, 01.05._92 se incadrează in grupa a II a de muncă conform Ordinului 50/1990 anexa 2 pct. 69, 79 in procent de 100 %.

Obligă unitatea parata să emită adeverintă in acest sens.

Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..

Pronuntata in sedinta publică de la 28.10.2014.

PREȘEDINTE,

C. Uncheașu

Asistent judiciar, C. O.

Asistent judiciar, L. C. O.

Grefier, L. R. M.

Red.4 ex as.ju.LCO /25.11.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 6021/2014. Tribunalul DOLJ