Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 5856/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5856/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 2307/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 5856/2014
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de contestatorul T. NICUȘOR, în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul, prin avocat A. G. și intimata, prin avocat B. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța acordă cuvântul pe excepția privind tardivitatea formulării acțiunii invocată de intimată în întâmpinare.
Intimata, prin avocat, învederează faptul că nu mai susține excepția privind tardivitatea formulării acțiunii.
Părțile, prin reprezentanți, învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin avocat, depune concluzii scrise și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul de a se dispune anularea deciziei de concediere nr.1085/02.12.2013, cu consecința reintegrării în postul și funcția deținute anterior concedierii și obligarea intimatei la plata către contestator a tuturor drepturilor bănești de care ar fi beneficiat de la momentul concedierii până la momentul reintegrării efective, solicitând instanței să ia act de faptul că nu solicită cheltuieli de judecată.
În motivare învederează faptul că Departamentul Juridic Retail nu a fost desființat, ci a fost unificat cu Departamentul Juridic Corporate și IMM și a fost înființat Departamentul Juridic Afaceri Comerciale, toți consilierii juridici din cadrul celor două departamente unificate continuându-și activitatea în cadrul noului departament, format prin semnarea de acte adiționale la contractele de muncă, dar contestatorului nu i-a fost comunicat un asemenea act adițional spre semnare. De asemenea, în perioada de după concediere, au crescut salariile angajaților, au fost angajate noi persoane pentru funcția de consilier juridic, toate acestea în condițiile în care contestatorului nu i s-a oferit posibilitatea să opteze pentru un post disponibil similar, conform pregătirii, deși un astfel de post fusese disponibil în structura angajatorului.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece concedierea contestatorului a avut loc în mod legal și temeinic, cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege. Învederează faptul că în conformitate cu art 65 alin.1 C. muncii, concedierea poate să intervină pentru motive care nu țin de persoana salariatului, reprezentând astfel încetarea contractului individual de muncă determinat de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, iar motivul concedierii a fost tocmai desființarea departamentului. Mai arată faptul că intimata a oferit contestatorului posibilitatea de a opta pentru unul dintre posturile libere existente, respectiv postul de consilier juridic în cadrul Departamentului Juridic Retail din București, sediul central, dar acesta a refuzat, motivat de faptul că dorește că postul să fie în C.. Solicită și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La 18.02.2014 contestatorul T. Nicușor s-a adresat Tribunalului D. cu o contestație împotriva deciziei de concediere nr 1085/2.12.2013 emisă de intimata . solicitând constatarea nulității/ anularea deciziei de concediere, reintegrarea pe postul și funcția deținută anterior concedierii nelegale, obligarea intimatei la plata drepturilor bănești de care ar fi beneficiat (salarii indexate și reactualizate și celelalte drepturi de care a fost lipsit) de la momentul concedierii până la momentul reintegrării efective.
In fapt, a arătat că începând cu 17.05.2007 și-a desfășurat activitatea în calitate de salariat al intimatei în funcția de consilier juridic, în temeiul contractului individual de muncă înregistrat sub nr 3518/24.05.2007.
Prin decizia de concediere nr 1085/2.12.2013 intimata a dispus concedierea în temeiul rt 65 alin 1 din Codul Muncii, invocând dificultăți economice, desființarea efectivă a postului ocupat (acela de consilier juridic din cadrul Departamentului Juridic RETAIL – Centrul regional Pitești) și reorganizarea structurii organizatorice a Direcției Juridice și Guvernanță Corporativă, prin încorporarea activităților desfășurate în cadrul Departamentului Juridic Retail în Departamentul Juridic Afaceri Comerciale .
Consideră că motivele avute în vedere de intimată la concedierea sa nu corespund realității.
Susține că nu a ocupat postul de consilier juridic din cadrul centrului Regional Pitești, că nu a semnat n ici un act adițional la contractul individual de muncă prin care să ocupe un astfel de post. Postul său, conform contractului de muncă și actelor adiționale la acesta a fost acela de consilier juridic în cadrul departamentului juridic Retail ( București – Centrală) cu locație în C..
La sfârșitul anului 2011 toți consilierii juridici in teritoriu au semnat acte adiționale la contractul individual de muncă prin care au fost transferați de la Departamentul Juridic Retail (București – Centrală) la centrele regionale, devenind astfel consilieri juridic regionali.
Contestatorul susține că el nu a semnat un astfel de act adițional deoarece la data respectivă se afla în concediu de îngrijirea copilului, astfel că postul său a rămas în cadrul Departamentului Juridic Retail (București – Centrală).
In ce privește structura organizatorică arată că la 10.04.2013 structura departamentelor juridice era următoarea: Direcția Juridică și Guvernanța Corporativă, Departamentul Juridic Afaceri, Departamentul Secretariat General, Departamentul Juridic Retail, Departamentul Juridic Corporate și IMM și Departamentul juridic Litigii.
Începând cu data de 20.06.2013 în cadrul Direcției Juridice și Guvernanță Corporativă a fost înființat Departamentul Juridic Afaceri Comerciale (a fost înglobată activitatea fostului departament Juridic Retail și a fostului Departament Juridic Corporate și IMM).
In concluzie, Departamentul Juridic Retail nu a fost desființat, ci a fost unificat cu Departamentul juridic Corporate și IMM, cu păstrarea în funcție a consilierilor juridici din cadrul structurilor menționate.
Arată că postul său nu a fost desființat, iar decizia de concediere este nelegală.
Mai arată că susținerea intimatei că s-ar fi confruntat cu dificultăți economice este nereală deoarece chiar înaintea concedierii sale au crescut salariile angajaților și au fost angajate persoane noi pentru funcția de consilier juridic, toate acestea în condițiile în care lui nu i s-a oferit posibilitatea să opteze pentru un post disponibil similar, conform pregătirii.
In scop probator, solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
A depus la dosar copia deciziei contestate.
La 9.04.2014 intimata a formulat întâmpinare în care a invocat excepția tardivității formulării contestației în raport de prevederile art. 268 alin 1 lit a din Codul Muncii, arătând că a fost depășit termenul de 30 de zile în care contestatorul putea formula contestație, decizia fiindu-i comunicată la 30.12.2013 așa cum rezultă din procesul verbal de predare – primire și acțiunea a fost formulată la 14.02.2014.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
A susținut că, contestatorul a fost angajat pe un post de consilier juridic în cadrul Departamentului Juridic Retail, așa cum rezultă din contractul individual de muncă și din actul adițional la acesta nr 4/01.01.2011. Acest departament era organizat pe centre regionale, iar reclamantul făcea parte din Centrul Regional Pitești, desfășurându-și activitatea în locația băncii din C..
In perioada 17.10.2011 – 18.06.2012 contractul individual de muncă al contestatorului a fost suspendat, acesta fiind în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, așa cum rezultă din decizia nr 709/18.10.2011 și decizia nr 1404/18.06.2012.
Prin decizia de directorat nr. 15.07 din data de 07.02.2012 la nivelul băncii s-a adoptat un nou model organizatoric ce a presupus desființarea mai multor posturi printre care și posturile de consilier juridic Retail Regional în care se încadra și postul contestatorului, așa cum rezultă din decizia de directorat și organigramele aferente.
A avut loc o reorganizare a structurii organizatorice a Direcției Juridice și Guvernanță Corporativă, desființându-se Departamentul Juridic Retail Regional și implicit postul de consilier juridic ocupat de contestator, așa cum rezultă din regulamentul de organizare al băncii versiunea 50 și versiunea 51 și organigramele aferente versiunii 50 și respectiv versiunii 51.
Prin Notificarea nr 2205/25.06.2012 contestatorul a fost informat asupra desființării postului și i s-a oferit posibilitatea de a opta pentru unul dintre posturile libere existente în cadrul Departamentului Juridic Retrail din București, însă acesta a refuzat.
Prin notificarea nr 1046/23.03.2012 banca a informat ITM cu privire la intenția de a proceda la implementarea programului de restructurare și a programului de centralizare care presupunea efectuarea unei concedieri colective, ca urmare a desființării unor posturi, printre care și al contestatorului.
In perioada 21.01.2013 – 21.03.2013 reclamantul a fost delegat să exercite atribuții corespunzătoare funcției de consilier juridic în cadrul Departamentului Juridic Litigii din cadrul Direcției Juridice și Guvernanță Corporativă, desfășurându-și activitatea la București.
La data de 20.08.2013 a comunicat contestatorului preavizul de concediere, iar la 2.12.2013 a emis decizia de concediere nr 1085/2.12.2013 comunicată personal reclamantului, sub semnătură, la data de 30.12.2013, fapt dovedit cu procesul verbal de predare – primire.
Consideră că decizia a respectat toate prevederile legale și se încadrează pe dispozițiile art 65 din Codul Muncii.
Motivul concedierii l-a constituit desființarea Departamentului și a postului ocupat de contestator ca urmare a reorganizării.
Desființarea locului de muncă a fost efectivă în sensul că nu se mai regăsește în structura angajatorului, în organigramele acestuia. A avut loc o modificare efectivă a structurii organizatorice a Departamentului juridic al băncii.
Cauza desființării locului de muncă este reală și serioasă având un caracter obiectiv, respectiv dificultățile economice cu care s-a confruntat.
Disponibilizarea reclamantului nu a putut fi evitată deoarece acesta a refuzat să accepte postul oferit acela de consilier juridic la București – sediul central.
Intimata a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
In drept a invocat dispozițiile art 205 și art 453 din Codul de pr civilă, art 65 din Codul Muncii.
In scop probator a solicitat proba cu înscrisuri sens în care a depus la dosar contratul individual de muncă, actul adițional la acesta, fișa postului, decizia de suspendare a contractului individual de muncă, decizia de reluare a activității, cererea salariatului de încetare a suspendării contractului individual de muncă, decizia Directoratului nr 15.07/6.02.2012, extrase din regulamentele de organizare și funcționare a băncii și organigramele aferente, versiunile 50 și 51, notificarea nr 2205/25.06.2012, cererea de refuz a postului oferit, decizia 38/14.01.2013, notificarea nr 1046/23.03.2012 către ITM, preavizul de concediere, decizia de concediere, procesul verbal de predare – primire.
A solicitat decăderea reclamantului din proba cu interogatoriul având în vedere că nu l-a depus odată cu cererea de chemare în judecată și proba testimonială având în vedere că nu i-a nominalizat pe martori în cererea de chemare în judecată, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestor probe ca nefiind utile.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți, înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a decăzut contestatorul din proba cu interogatoriu deoarece acesta nu a fost făcut odată cu cererea de chemare în judecată, luând act că proba cu martori nu a mai fost solicitată.
In ședința publică din 22.10.2014 instanța a luat act că intimata nu a mai susținut excepția tardivității formulării contestației având în vedere dispozițiile Legi 62/2011 a Dialogului social care reglementează un termen de 45 de zile, termen în care se încadrează contestația.
Contestatorul a depus concluzii scrise în care a reiterat susținerile din acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Contestatorul a fost salariatul pârâtei în funcția de consilier juridic așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.3518/24.05.2007
Potrivit mențiunilor exprese din actul adițional la contractul individual de muncă nr 4/01.01.2011 locul de muncă al contestatorului a fost stabilit la Departamentul Juridic Retail.
Prin decizia contestată nr. 1085/2.12.2013 intimata a dispus concedierea contestatorului în temeiul art 65 din Codul Muncii ca urmare a desființării postului.
Contestatorul susține prin prezenta contestație că decizia este nelegală deoarece în fapt nu s-a desființat postul său, desființarea postului nu este reală și serioasă.
Din actele dosarului rezultă că este întemeiată contestația.
Astfel din Regulamentul de Organizare și Funcționare versiunea 50 fila 51 care cuprinde și organigrama societății valabilă în 2011, înainte de concediere, rezultă că intimata avea în structura sa un Departament Juridic Retail subordonat directorului adjunct al Direcției Legal Affairs și consilieri juridici Retail Regional subordonați directorului Direcției Legal Affairs.
Existau așadar două structuri distincte în care erau angajați distinct salariați cu funcția de consilier juridic.
Faptul că erau structuri distincte rezultă și din faptul că în contractele individuale de muncă, în fișele de post apare mențiunea expresă consilier juridic regional cu locul de muncă în cadrul Centrului Regional pentru salariații încadrați în Centrele Regionale (fila 101, 102), în vreme ce în cazul consilierilor juridice din Departamentul Juridic Retail (structura centrală) se menționează doar Departamentul Juridic Retail (fila 33 și 34). De asemenea intimata a întocmit distinct fișa postului pentru cele două categorii de consilieri juridici, consilier juridic Retail și consilier juridic Regional filele 34 și respectiv 100.
In raport de mențiunile din aceste documente (structuri organizatorice distinct menționate în contractul individual de muncă și fișele de post diferite pentru cele două categorii de consilieri juridici) rezultă clar că, reclamantul a fost încadrat ca și consilier juridic la Departamentul Juridic Retail, iar nu ca și consilier juridic Regional.
Intimata nu a făcut dovada că ar fi fost încadrat în Departamentul Juridic Retail Pitești așa cum a susținut în întâmpinare astfel că instanța nu va reține această apărare. Pentru contestator nu s-a depus la dosar și nu s-a invocat existența unui act adițional la contractul individual de muncă prin care să fi fost transferat de la Departamentul Juridic Retail (București – Centrală) la centrele regionale, devenind astfel consilier juridic regional, așa cum susține contestatorul că s-a întâmplat cu alții colegii ai săi la sfârșitul anului 2011.
Din decizia directoratului nr 15.07/7.02.2012 fila 46, rezultă că în anul 2012 la nivelul unității a avut loc o reorganizare a activității care a presupus desființarea Departamentului juridic Retail Regional și implicit desființarea celor 13 posturi de consilier juridic retail regional, din cadrul acestui departament, cu consecința concedierii colective a persoanelor care le ocupau.
Astfel, din Regulamentul de Organizare și Funcționare al băncii, versiunea 51 filele 55, ce cuprinde și organigrama societății, rezultă că după reorganizare în structura societății nu se mai regăsesc consilierii juridici Retail Regionali, ci doar Departamentul Juridic Afaceri Generale.
Așadar, intimata a înțeles să desființeze expres posturile de consilier juridic Retail Regional, aspect susținut și de aceasta în întâmpinare, însă așa cum am arătat mai sus contestatorul nu ocupa un astfel de post, ci un post de consilier juridic Retail - Structura Centrală.
Pe de altă parte nu s-a făcut dovada că Departamentul Juridic Retail - Structura Centrală ar fi fost desființat, ci a fost unificat cu Departamentul Juridic Corporate și IMM și a fost înființat Departamentul Juridic Afaceri Comerciale, în cadrul Direcției Juridice și Guvernanță Corporativă toți consilierii juridici din cadrul celor două departamente unificate continuându-și activitatea în cadrul noului departament, format prin semnarea de acte adiționale la contractele de muncă, dar contestatorului nu i-a fost comunicat un asemenea act adițional spre semnare.
In acest fel intimata nu a făcut dovada că s-a desființat postul ocupat de contestator, iar concedierea acestuia în temeiul art 65 din codul Muncii pentru desființarea postului este nelegală.
Susținerea intimatei că a oferit contestatorului un post în București nu poate fi reținută de instanță deoarece în perioada ianuarie – martie 2013 în care contestatorul a fost delegat în București, intimata a aplicat de fapt dispozițiile legale care interziceau concedierea în perioada de inserție socială, art. 25 alin. 2 din OUG 111/2010, contestatorul avându-se în perioada imediat următoare celei în care a reluat activitatea după concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului..
Astfel din decizia 709/18.10.2011 de la fila 38 – rezultă că începând cu 18.10.2011 contractul de muncă a fost suspendat conform art. 51 alin.1 litera a din codul muncii, în vederea efectuării concediului pentru creșterea copilului. Din decizia nr. 1404/18.06.2012 de la fila 40 rezultă că începând cu 18.06.2012 contestatorul și-a reluat activitatea, iar după reluarea activității până la 22.06.2013 a beneficiat de plata stimulentului de inserție, până la împlinirea vârstei de 2 ani a copilului, potrivit art. 25 alin. 3 din OUG 111/2010, beneficiind și de prevederile legale care interziceau concedierea salariatului în perioada de inserție socială, fapt menționat și în preavizul de concediere nr. 716/20.08.2013 fila 88.
Față de cele arătate mai sus, instanța va admite contestația, va anula decizia de concediere nr 1085/2.12.2013 emisă de intimată, va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și va obliga intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la data reintegrării efective.
Va lua act că reclamantul nu solicită cheltuieli judiciare.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de contestatorul T. NICUȘOR, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul cabinet avocat gruia A. situat în C., . . 3 . în contradictoriu cu intimata . cu sediul în București sector 2 Soseaua P. nr 42, . 10.
Anulează decizia de concediere nr 1085/2.12.2013 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior.
Obligă intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la data reintegrării efective.
Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli judiciare.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red.Jud.C.D.
Tehnored.M.J.
4 ex - 24.10.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
