Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2816/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2816/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 11774/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2816/2014
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Asigurări sociale privind pe contestator J. B. și pe intimata C. J. DE PENSII D., având ca obiect contestație decizie de pensionare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul asistat de avocat Scafa C. și consilier juridic L. V. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că au fost depuse concluzii scrise de către contestator.
La interpelarea instanței avocat Scafa C. pentru contestator arată că își menține concluziile de respingere a excepției invocate de intimată și admitere pe fond a contestației, concluzii formulate la termenul anterior si reiterate în concluziile scrise depuse la dosar.
Consilier juridic L. V. solicită admiterea excepției și, ca urmare, respingerea contestației, pentru motivele expuse în întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
La data de 11 iulie 2013, contestator J. B. a formulat contestație împotriva deciziei nr._/19.04.2013, emisă de intimata C. Județeană de Pensii D. solicitând obligarea intimatei să adauge vechimi în muncă stabilită pentru perioada 23.06.1965 – 02.12.1968 câte un an și șase luni, iar pentru perioada 1978 – 1983 să îi acorde indemnizației corespunzătoare .
În fapt, a arătat că perioada 23.06.1965 – 02.12.1968 i-a fost recunoscută ca perioadă în care a fost persecutat politic, printr-o hotărâre a Tribunalului D..
Intimata nu a pus în aplicare decizia Agenției Județene de Plăți prin care s-a hotărât că perioada 1978-1983 de persecuție politică este considerată vechime în muncă și pentru care i se cuvine o indemnizație.
Contestatorul a susținut că intimata a calculat greșit că se cuvin adăugați doar trei ani ca vechime în muncă, conform dispozițiilor legale menționate trebuind să se calculeze câte un și șase luni pentru fiecare an din perioada de persecuție politică recunoscută .
De asemenea, se arată că intimata nu i-a calculat corespunzător indemnizația aferentă acestei perioade.
Contestatorul a mai arătat că a formulat contestație împotriva deciziei emise de intimată, însă consideră nelegal și netemeinic răspunsul acesteia .
A atașat, în copie: decizia nr. 6/15.02.2013 a AJPIS D., decizia contestată, anexă la decizie, Sentința nr. 5101/2012 a Tribunalului D..
Intimata a formulat întâmpinare solicitând – pe cale de excepție – respingerea contestației.
Se arată că decizia contestată a fost revizuită prin decizia din 07.11.2013, fiind avute în vedere solicitările contestatorului, astfel că cererea de față a rămas fără obiect.
Nu au fost formulate apărări pe fondul cauzei.
A atașat decizia de revizuire, anexa și buletinul de calcul aferente, decizia nr. 8/2013 a AJPIS D., cererea de revizuire a pensiei în baza deciziei nr. 8/2013 a AJPIS D. formulată de contestator, decizia de pensie din 09.02.2013 și buletin calcul aferent, decizia nr. 9/2012 a AJPIS D..
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri propusă de părți și atașate cererii de chemare în judecată, respectiv întâmpinării.
La propunerea instanței, a fost administrată proba cu înscrisuri și anume actele aflate în dosarul de pensie al contestatorului ce au stat la baza emiterii deciziilor din data de 19.04.2013 și nr. 07.11.2013.
În ședința publică din 12.03.2014, la interpelarea instanței, reprezentantul intimatei a arătat că își menține excepția lipsei de obiect, având in vedere că pentru cei trei ani, 8 luni și 6 zile pentru care s-a constatat că petentul beneficiază de prevederile decretului lege 118/1990 i s-a adăugat un stagiu de 1 an și 6 luni așa cum prevede legea, iar perioada 1977 – 1983 a fost valorificată ca vechime în muncă așa cum s-a hotărât prin decizia numărul 8/2013 a Comisiei speciale din cadrul Direcției Muncii, însă pentru această ultima perioadă nu i se acordă indemnizație, conform deciziei. A mai arătat că indemnizația corespunzătoare de 737 lei nu s-a modificat pentru că în realitate ea fusese acordată dar nu fusese evidențiată în decizie, respectiv in buletinul de calcul.
Avocat Scafa pentru contestator a solicitat respingerea excepției apreciind că perioada recunoscută prin hotărâre judecătorească nu a fost valorificată complet fiind calculată doar o vechime de doar 1 an si 6 luni deși conform legii, petentul trebuia să primească câte 6 luni pentru fiecare an lucrat rezultând astfel 6 ani, 6 luni și 6 zile considerând că perioada de 1 an și 6 luni trebuia adăugată perioadei de 3 ani, 8 luni și 6 zile, iar în ceea ce privește cuantumul indemnizației apreciază că a fost calculată corect doar pentru perioada de 3 ani 8 luni și 6 zile, însă aceasta ar trebui să se mărească pentru a cuprinde și perioada cuprinsă între anii 1977-1983.
În sensul celor consemnate în ședința publică, contestatorul a formulat și concluzii scrise, depuse la dosar la data de 11.04.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Contestatorului Jercău Benjamin i s-a recunoscut perioada 23.06._68 ca vechime în muncă ce se ia în considerare la stabilirea pensiei, în condițiile art. 1 alin. 1 lit. b, art. 4 alin. 1, art. 8 și 9 din Decretul Lege nr. 118/1990, începând cu data de 01.11.2009, prin decizia nr. 6/15.02.2013 a AJPIS D. (fila 7) ce a pus în executare Sentința nr. 5101/2012 a Tribunalului D., irevocabilă prin Decizia nr. 1213/2013 a Curții de Apel C. (în dosarul nr._ ).
Conform art. 1 alin. 1 lit. b din Decretul Lege nr. 118/1990 "Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:…. a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune".
Modalitatea de calcul a vechimii este prevăzută la alin. 3 astfel: "Fiecare an de detenție sau internare pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se consideră ca vechime în muncă un an și șase luni"
Pentru persoanele aflate în situațiile menționate de art. 1 alin. 1 lit. lit. a), b) și e) și alin. (2) se prevede și dreptul la "o indemnizație lunară de 200 lei pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități, deportare în străinătate sau prizonierat, indiferent dacă sunt sau nu sunt pensionate" (art. 4 alin. 1), precum și drepturile enumerate la art. 8 și 9 (asistență medicală și medicamente, transport urban gratuit cu mijloacele de transport în comun aparținând societăților cu capital de stat sau privat, douăsprezece călătorii gratuite, anual, pe calea ferată română etc.).
Prin aceiași decizie a AJPIS D., cu nr. 6/2013, s-a hotărât că perioada 07.07._83 constituie vechime în muncă în condițiile art. 1 alin. 5 din Decretul Lege nr. 118/1990, începând cu data de 01.07.2011.
Potrivit art. 1 alin. 5 din Decretul Lege nr. 118/1990 " se consideră vechime în muncă și perioada în care o persoană aflată într-una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) nu s-a putut încadra ca urmare a unei invalidități de gradul I sau II survenite în timpul în care s-a aflat în acea situație sau, ulterior, dacă dovedește că aceasta s-a produs din cauza ori în legătură cu persecuția la care a fost supusă".
Intimata emite o primă decizie de valorificare a drepturilor stabilite prin decizia nr. 6/2013 de AJPIS D., la data de 19.02.2013 (fila 30) și ulterior, decizia din 19.04.2013, contestată în cauză (fila 8), în niciuna dintre acestea nefiind valorificată vechimea în muncă stabilită prin decizia AJPIS D..
Prin această ultimă decizie, se are în vedere un stagiu de cotizare realizat de 17 ani, 6 luni și 19 zile, din care stagiu asimilat 1 an, 8 luni și 18 zile, fără a fi avută însă în considerare perioada recunoscută ca vechime în muncă prin decizia nr. 6/2013 a AJPIS D., așa cum rezultă din datele înscrise în anexa deciziei ( fila 9),la rubrica "stagiu DL 118/1990".
În decizie, însă se stabilește o indemnizație de 737 lei în baza DL 118/1990.
Ulterior deciziei de pensie contestată în cauză (din 19.04.2013), AJPIS D. emite o nouă decizie, cu nr. 8/29.03.2013 (fila 29), prin care recunoaște contestatorului ca vechime în muncă și perioadele 01.07._77 și 01.11._83, conform art. 1 alin.1 lit. b din Decretul Lege nr. 118/1990. Intimata emite, la rândul său, decizia nr._/08.11.2013 – ce are în vedere decizia nr. 8/2013 a AJPIS D., în care menține indemnizația acordată în baza Decretului Lege nr. 118/1990 la valoarea de 737 lei și revine asupra stagiului de cotizare realizat de la 17 ani, 6 luni și 19 zile, la 20 ani, 10 luni și 8 zile, prin adăugarea stagiului de 1 an și 6 luni, calculat conform art. 1 alin.3 din Decretul lege nr. 118/1990.
În raport de această ultimă decizie, din 08.11.2013, intimata a invocat excepția rămânerii fără obiect a contestației, ce urmează a fi analizată în continuare.
Conform dispozițiilor legale enunțate mai sus, la data emiterii deciziei din 19.04.2013, contestatorul trebuia să beneficieze de recunoașterea ca vechime în muncă a perioadei 23.06._68 în care a fost privat de libertate, precum și de o indemnizație 200 lei pentru fiecare an de detenție.
Prin decizia contestată, perioada 23.06._68 a fost valorificată ca atare, fiind avută în vedere la calculul pensiei, însă nu a fost valorificată din perspectiva dispozițiilor art. 1 alin. 3 din Decretul Lege nr. 118/1990.
Potrivit acestor dispoziții, fiecare an (întreg) din cei trei ani din intervalul 23.06._68, valorează un și șase luni, adică pentru fiecare an (întreg) se calculează câte 6 luni și nu câte un an și șase luni, cum consideră și calculează contestatorul . În perioada menționată se cuprind 3 ani 5 luni și 9 zile, astfel că perioada de referință este de 3 ani, textul raportându-se la ani și nu la luni calendaristice .
Ca urmare, pentru cei trei ani (întregi) stagiul suplimentar corespunzător este de 1 an și șase luni (6 luni x 3 ani), așa cum a fost calculat și de intimată prin decizia din 08.11.2013.
Contestatorul interpretează eronat dispozițiile art. 1 alin. 3 Decretul Lege nr. 118/1990, adunând câte un an și șase luni pentru fiecare an din cei trei ani (adică 3 x 1 an și 6 luni), iar rezultatul de 4 ani și 6 luni îl adaugă din nou la cei trei ani, 8 luni și 6 zile .
Pe de altă parte, perioadele recunoscute prin decizia nr. 8/2013 a AJPIS D. și anume 07.07._77 și 01.11._83 ca vechime în muncă însumează doar 2 luni și 28 zile, care adăugată la perioada analizată anterior, de 3 ani 5 luni și 9 zile nu întregește încă un an, pentru a schimba valoarea perioadei suplimentare de 1 an și șase luni.
Restul perioadei menționate în decizia nr. 6/2013, rămasă după excluderea perioadelor reținute în decizia nr. 8/2013 și anume 01.08._82 și 05.01._83, deși reprezintă vechime în muncă, fiind stabilită în baza art. 1 alin. 5 din Decretul Lege nr. 118/1990, nu intră sub incidența dispozițiilor art. 1 alin. 3.
Suplimentarea cu 6 luni a stagiului de cotizare este reglementată de art. 1 alin. 3 din Decretul Lege nr. 118/1990 numai pentru situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2), nu și pentru vechimea recunoscută în baza art. 1 alin. 5 .
Rezultă astfel că pentru perioadele de vechime de 3 ani, 8 luni și 6 zile, recunoscute contestatorului prin deciziile AJPIS D. nr. 6/2013 și nr. 8/2013 în temeiul art. 1 alin.1 lit. b din Decretul Lege nr. 118/1990 acestuia i se cuvine o suplimentare de 1 an și 6 luni a stagiului de cotizare realizat, acesta fiind și dreptul recunoscut de intimată prin decizia din 08.11.2013, conform datelor înscrise în anexa la decizie (fila 24).
În ceea ce privește indemnizația prevăzută de art. 4 alin. 1 din Decretul Lege nr. 118/1990, aceasta se datorează pentru fiecare an recunoscut de lege pentru persoanele aflate numai în situațiile prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a), b) și e) și alin. (2), în speță pentru perioada totală de 3 ani, 8 luni și 6 zile, nu și pentru perioada de vechime recunoscută în temeiul art.1 alin.5 din Decretul Lege nr. 118/1990, cum susține în mod eronat contestatorul .
Ca urmare, se apreciază că intimata a stabilit corect indemnizația datorată contestatorului în raport de vechimea stabilită în temeiul art. 1 alin. 1 lit. b din Decretul Lege nr. 118/1990 și nu prin raportare la întreaga vechime în muncă stabilită prin cele două decizii ale AJPIS D. invocate de contestator.
Instanța constată astfel că toate aspectele invocate de contestator au fost soluționate prin emiterea deciziei din 08.11.2014 de către intimată și, ca urmare, demersul procesual, inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția adoptată de jurisprudență în astfel de situații este aceea a respingerii cererii ca rămasă fără obiect.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția rămânerii fără obiect a contestației invocată de intimată.
Respinge contestația formulată de contestatorul J. B., cu domiciliul în C., cartier Rovine, ..1, . intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., .. 14, jud. D..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2014.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
D. S. M. G. M. C. S. C.C. P.
Red.Jud.D.S.
4 ex/05.06.2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1556/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1281/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
