Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 6701/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6701/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 7485/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6701/2014
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. C. S.
Asistent judiciar M. V. C.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Asigurări sociale privind cererea formulată de contestatorul M. D. în contradictoriu cu intimații C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE și C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul, personal și asistat de avocat V. M. și consilier juridic I. C. pentru intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Consilier juridic I. C. pentru intimate depune la dosar o completare la întâmpinare.
Se comunică un exemplar din completarea la întâmpinare, apărătorului pentru contestator care arată că nu solicită termen pentru observarea acesteia.
În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze: .
Avocat M. V. pentru contestator arată că Tribunalul D. este competent.
Consilier juridic Ivșacu C. pentru intimate arată că Tribunalul D. este competent.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată că, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 95 Cod proc.civ., raportat la art. 153- 154 din L 263/2010.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Avocat M. V. pentru contestator estimează că dosarul se poate soluționa la termenul de 60 de zile.
Consilier juridic Ivșacu C. pentru intimate estimează că dosarul se poate soluționa la termenul de 3 luni.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la termenul de 2 luni.
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Reclamantul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Consilier juridic Ivșacu C. pentru intimate solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și efectuarea unei adrese către angajator pentru a comunica, aleatoriu, ștatele de plată din perioada menționată în adeverința nr. 418/2009, pentru a se putea verifica sumele la care a fost calculată contribuția individuală de asigurări sociale.
Avocat M. V. pentru contestator arată că se opune la efectuarea adresei solicită de reprezentantul intimatelor, ca nefiind utilă cauzei, întrucât există responsabilitatea emitentului adeverinței și există un temei de drept. Precizează că până la momentul în care a fost emisă hotărârea contestatorului, C. Județeană de Pensii și-a precizat acțiunea și nu a arătat că mențiunile din acea adeverință sunt puse sub semnul întrebării.
În replică, consilier juridic I. C. pentru intimate precizează că principiul contributivității implică plata contribuțiilor de asigurări sociale atât din partea angajatorului cât și din partea angajatului.
Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 255 NCPC privind utilitatea probei cu înscrisurile depuse la dosar, instanța, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează pentru părți probele solicitate, ca fiind utile soluționării cauzei.
Respinge cererea privind emiterea unei adrese către angajator pentru a comunica ștatele de plată din perioada menționată în adeverința nr. 418/2009, ca nefiind utilă cauzei, având în vedere că în conținutul acestei adeverințe se face mențiune despre faptul că depunerea contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale de stat a avut loc lunar.
Interpelat de instanță, reprezentantul intimatelor arată că înțelege să renunțe la excepția de prematuritate a acțiunii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat M. V. pentru contestator solicită admiterea contestației, anularea în parte a deciziei de pensionare prin luarea în considerare a tuturor sumelor plătite de angajator și angajat cu titlu de contribuție pentru pensie, conform adeverinței nr.418/2009 emisă de .. Precizează că prin decizia contestată C. Județeană de Pensii D. a încălcat principiul contributivității reglementat de art. 2 din Legea 263/2010 conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. A depus la dosar practica judiciară și adeverința emisă de . din care rezultă că pentru perioada menționată în acțiune s-au încasat sume suplimentare pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale către angajator. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Consilier juridic I. C. pentru intimate solicită respingerea contestației conform motivelor expuse în întâmpinare. Învederează faptul că principiul contributivității, așa cum este definit de art. 2 lit.e din Legea nr.19/2000 presupune contribuirea la bugetul asigurărilor sociale de stat atât de angajator cât și de angajat, drepturile de asigurări sociale fiind condiționate de plata contribuției specifice, dispozițiile legale menționate fiind în consonanță cu dispozițiile Legii 263/2010.
În replică, apărătorul contestatorului, arată că la momentul respectiv nu a existat o normă care să-l oblige să contribuie în mod distinct pentru pensia suplimentară, iar în adeverință se menționează că a fost plătită contribuția.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe de judecată sub nr._, contestatorul M. D. în contradictoriu cu C. Județeană de Pensii D. și C. Națională de Pensii Publice a solicitat anularea în parte a deciziei de pensie nr._ din dat ade 05.02.2014, în sensul calculării corecte a pensiei pentru limită de vârstă în raport de contribuția la asigurările sociale rezultate din "diferența de manoperă", aferentă perioadelor 15.01.1968 – 15.01.1970 și 15.10._93.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că la data de 05.02.2014 i-a fost comunicată decizia de pensie nr._, împotriva căreia a formulat contestație, înregistrată sub nr. 9442 din 03.03.2014.
Cum până în prezent C. Națională de Pensii – Comisia Centrală de Contestații nu i- a comunicat nici un răspuns, contestatorul a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
Cu privire la decizia contestată se arată că intimata C. Județeană de Pensii D. a încălcat principiul contributivității reglementat de art. 2 din L 263/2010,potrivit căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Contestatorul a precizat că intimata CJP D. a ignorat adeverința nr. 418 din 18.06.2009 emisă de . în care se specifică în mod expres existența unor sume suplimentare intitulate adaosuri (diferențe de manoperă) de care a beneficiat contestatorul în perioadele 15.01.1968 – 15.01.1970 și 15.10._92, sume pentru care s-a calculat și virat de către angajator, contribuția de asigurări sociale.
În plus, din conținutul acestei adeverințe rezultă că pentru aceste sume s-a plătit și contribuția pentru pensia suplimentară de către angajat.
Contestatorul apreciază că înlăturarea acestei adeverințe prin motivarea regăsită la litera H din decizia contestată este nelegală.
Deși nu a făcut mențiunea expresă, intimata CJP D., referindu-se la "neapartenența în baza de calcul a acestor diferențe de manoperă conform legislației anterioare datei de 01.04.2001" a avut în vedere o eventuală aplicare a dispozițiilor OUG nr. 1/2005.
În această privință, instanțele judecătorești au prevăzut în mod expres atât inaplicarea acestei dispoziții cât și contradicția legislativă a acestor norme reglementate de OUG 1/2005 cu principiul contributivității regăsit atât ăn L 19/200 cât și în Legea nr. 263/2010.
De altfel, problema de drept în materie a fost tranșată de însăși ICCJ a României prin Decizia nr. 19/2011, privind recursul în interesul legii.
În lumina acestor considerente, s-a solicitat admiterea contestației, anularea în parte a deciziei de pensionare prin luarea în considerare a tuturor sumelor plătite de angajator și angajat cu titlu de contribuție pentru pensie(sume suplimentare intitulate adaosuri – diferențe de manoperă- și contribuția pentru pensia suplimentară), conform adeverinței nr. 418/2009, emisă de ..
În dovedirea cererii s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile L 263/2010.
La contestație au fost atașate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: decizia nr._ din 05.02.2014 și anexa la aceasta, adeverința nr. 418 din 18.06.2009 eliberată de ., practică judiciară.
Intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației.
Pe cale de excepție, a fost invocată excepția de prematuritate, motivat de faptul căci contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr._/05.02.2014, contestație ce a fost înaintată spre soluționare la Comisia Centrală de Contestații, până la data prezentului demers judiciar nefiind emisă hotărârea de soluționare a acesteia.
Pe fondul cauzei s-a arătat că cererea de chemare în judecată a fost depusă sub imperiul L 263/2010, lege care prevede în normele de aplicare, la anexa nr. 15, sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Veniturile rezultate din adeverința nr. 418/2009 de care se prevalează reclamanta reprezintă, potrivit celor menționate de către fostul angajator, prime și suplimentări salariale obținute în urma retribuirii muncii în acord global, pentru care s-a reținut, la data plății, contribuția de asigurări sociale doar din partea angajatorului pentru care instanțele de judecată au apreciat că veniturile în discuție nu se pot valorifica pentru calculul pensiei, date fiind dispozițiile art. 4 alin 2 ale OUG nr. 4/2005.
Au mai arătat intimatele că posibilitatea aplicării principiilor de drept este exclusă atunci când într-o materie sunt stabilite norme legale exprese .
Susținerea contestatorului că aceste venituri au avut caracter permanent deoarece unitatea angajatoare a virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale nu poate fi avută în vedere deoarece caracterul permanent este dat de plata contribuției la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și sporurile cu caracter permanent așa cum prevăd dispozițiile art. 10 și art. 64 din L 3/1977.
Intimatele mai arată faptul că principiul contributivității, la care face referire contestatorul, implică plata contribuțiilor de asigurări sociale, atât din partea angajatorului cât și din partea angajatului.
În drept, întâmpinare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205- 208 și art. 413 Cod proc.civ.
La întâmpinare au fost atașate decizia nr._ din 05.02.2014 și anexa la aceasta, buletinul de calcul, adeverința nr. 418 din 18.06.2009.
La data de 7 noiembrie 2014, contestatorul a completat contestația formulată în sensul solicitării anulării și Hotărârii nr. 8902 din 20.10.2014 emisă de C. Națională de Pensii Publice- Comisia Centrală de Contestații.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
La data de 5 februarie 2014, intimata C. Județeană de Pensii D. a emis decizia nr._ privind acordarea în favoarea contestatorului a pensiei pentru limita de vârstă.
Împotriva acestei hotărâri contestatorul a formulat contestație, iar în lipsa unui răspuns din partea Casei Națioanle de Pensii – Comisia Centrală de Contestații – contestatorul a inițiat prezentul demers judiciar, prin care invocă nelegalitatea deciziei privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Analizând criticile invocate de contestator, instanța reține că acestea vizează faptul că intimata a încălcat principiul contributivității atunci când, la calcularea drepturilor de pensie, nu a luat în considerare veniturile menționate în adeverința nr. 418 din 18.06.2009 emisă de ..
Din cuprinsul adeverinței menționate, se reține faptul că pe perioadele 15.01.1968 – 15.01.1970 și 15.01._92, în afară de drepturile salariale menționate în carnetul de muncă, contestatorul a beneficiat de adaosuri (diferențe de manoperă), acestea având caracter permanent și fiind acordate în funcție de manopera repartizată pe lucrare și în funcție de realizarea productivității muncii.
Totodată, aceste sume acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii realizat, pentru care angajatorul a calculat și virat CAS-ul.
Analizând decizia contestată în cauză, tribunalul reține că elementele din adeverința nr. 418/18.06.2009 eliberată de . au fost valorificate de către intimată, motivat de faptul că, sumele menționate, reprezentând diferențe de manoperă, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Referitor la acest aspect, tribunalul arată că, potrivit prevederilor art.165 alin.2 din legea 263/2010 „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare”.
Aceste dispoziții sunt întărite prin reglementările articolului 127 alin.1 din H.G. nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii 263/2010, ce statuează asupra categoriilor de sporuri cu caracter permanent ce pot fi valorificate la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, respectiv cele enumerate în Anexa 15.
O situație aparte o reprezintă însă situația în care salariatul a fost salarizat în acord global, primind un adaos pentru munca prestată, care, cu toate că nu se regăsește printre cele menționate în Anexa 15 trebuie luat în calcul la stabilirea drepturilor de pensie pentru a se asigura respectarea principiului contributivității, principiu consacrat în cuprinsul articolului 2 lit.c din Legea 263/2010.
Astfel fiind, în acord cu Decizia nr.736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.
Neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior adoptării legislației speciale a pensiilor începând cu anul 2000.
Acest raționament juridic a fost expus și a constituit fundamentul Deciziilor nr.19/17.10.2011 și 19/10.12.2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care, interpretându-se dispozițiile art.2 lit.e, art.78 și art.164 alin.1, 2 și 3 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art.1 și 2 din OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat s-a stabilit că „ formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit.a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr.57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.
„Sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale”.
Este adevărat că această decizie rezolvă aspecte de interpretare a Legii 19/2000 și OUG 4/2005, acte normative abrogate în prezent, însă, argumentele juridice referitoare la aplicarea „principiului contributivității” în sistemul asigurărilor sociale de stat sunt pe deplin valabile și în contextul legislativ actual.
Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și Normele Metodologice de aplicare, adoptate prin HG nr.257 din 20 martie 2011 reiau o parte din vechile reglementări (Legea 19/2000 și OUG 4/2005) ridicând și statuând la nivel de principiu contribuția la sistemul asigurărilor sociale de stat calculată inclusiv în raport de veniturile suplimentare obținute din munca în acord și incluse în salariul de bază brut (art.164 alin.3 din Legea 19/2000 reluat în art.165 alin.2 din Legea 263/2010 și anexa 6 din OUG 4/2005 reluat în art.127 Anexa 15 din HG 257/2011).
Așadar, prin raportare la înscrisurile prezentate de contestator, instanța constată că toate sumele încasate de acesta în calitatea sa de salariat al . au inclus și adaosuri(diferență manoperă) reprezentând un plus la salariu acordat în funcție de manopera repartizată pe lucrare și productivitatea muncii, reprezentând venituri conform Legii 57/1974, pentru care s-au achitat cotele CAS prevăzute de dispozițiile art.1 din Decretul 389/1972, dispozițiile art. 49/1992.
Prin urmare, intimata C. Județeană de Pensii D. trebuia să ia în considerare adeverința nr.418 din 18.06.2009 eliberată de fostul angajator, care a confirmat faptul că a plătit lunar cotele de contribuție de asigurări sociale și contribuția la pensia suplimentară de 2 % și în funcție de veniturile suplimentare realizate de contestator, pe perioadele 15.01._70 și 15.10._92. Angajatorul a arătat că adaosul plătit a avut caracter permanent, constituind sume plătite în plus față de retribuția tarifară și a precizat temeiul legal al acordării acestuia
În acest mod, pentru respectarea si aplicarea principiului contributivității, C. Județeană de Pensii D. urmează să includă în calculul drepturilor la pensie cuvenite contestatorului, toate veniturile pentru care, în condițiile legii s-a făcut dovada plătii contribuțiilor de asigurări sociale.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu dispozitivul și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de contestatorul M. D., CNP_, domiciliat în C., .. 1, . 3, ., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii D. cu sediul în .. 14, C., jud. D. și C. Națională de Pensii Publice, cu sediul în București, ., Sector 2.
Anulează Hotărârea 8902/20.10.2014 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și anulează în parte Decizia 32 6987/05.02.2014 emisă de C. Județeană de Pensii D..
Obligă C. Județeană de Pensii D. să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a tuturor sumelor plătite de angajator și angajat cu titlu de contribuție pentru pensie (sume suplimentare intitulate adaosuri - diferențe de manoperă - și contribuția pentru pensia suplimentară) conform adeverinței nr. 418/2009 emisă de ..
Cu drept de apel, cererea de declarare a apelului urmând a se depune la Tribunalul D.. Pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari,
M. V. C. S.
M. V. C.
Grefier,
S. B.
Red/tehnored/ M.V
5 ex/02.12.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1281/2014. Tribunalul DOLJ | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 7350/2014.... → |
|---|
