Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 2171/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2171/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 9454/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 2171/2014
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe contestatoarea C. SEVASTIȚA, cu domiciliul în mun. C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimata S. C. CĂLĂTORI S.A. - SUCURSALA TFC C., cu sediul în mun. C., bvd. Dacia, nr. 221, jud. D., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: contestatoarea, prin avocat G. M., iar intimata prin consilier juridic P. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul intimatei depune la dosar copia certificată a dovezii datei înregistrării la registratura societății a raportului de cercetare nr. 1 c/T/687/2013, iar un ex. se comunică avocatului contestatoarei spre observare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în cauză.
Avocatul contestatoarei solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei de sancționare, apreciind că neîndeplinirea plafonului de încasări nu este o abatere disciplinară, având în vedere perioada de iarnă, managementul intern, faptul că salariata a avut concediu de odihnă timp de 4 zile, decizia de sancționare nu a fost emisă în termenul de 30 zile de la luarea la cunoștință a abaterii, ci după 4 luni, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea acțiunii, conform întâmpinării depusă la dosar, apreciind că salariata trebuia să facă un raport justificativ pentru neîndeplinirea plafonului de încasare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată:
La data de 17.05.2013, contestatoarea C. Sevastița a chemat în judecată pe intimata S. C. CĂLĂTORI S.A. - SUCURSALA TFC C., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de sancționare nr. S 2/2744 din 15.04.2013, comunicată la data de 19.04.2013, pe care o consideră netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Contestatoarea a arătat că este conductor de tren în cadrul Stației C. de peste 10 ani și își desfășoară activitatea în conformitate cu fișa postului.
A fost sancționată pentru nerealizarea plafonului de încasări de 700 lei pe luna ianuarie prin decizia contestată, cu diminuarea salariului pe două luni cu 10%, conform Ordinului 3/2012 al STFC C. și art. 248 (1) lit. c din Codul Muncii.
Contestatoarea consideră că nerealizarea plafonului de încasări pe luna ianuarie nu se datorează unei fapte săvârșite cu vinovăție de către ea, ci unor cauze obiective externe, cât și altor cauze de organizare și management. Menționează că în luna ianuarie 2013 a fost în concediu de odihnă 4 zile, conform condicii de serviciu.
O altă critică adusă deciziei criticate este aceea că sancțiunea nu a fost dispusă în termenul legal de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii, ci după aproape patru luni.
Consideră că sancțiunea aplicată este disproporționată față de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către ea, căreia nu i se poate reține vinovăția în această situație. Menționează și faptul că a avut luni la rând, ulterioare lunii ianuarie când a depășit plafonul de 700 lei și nu a fost recompensată pentru aceasta.
Apreciază că nu au fost respectate criteriile prevăzute de art. 250 Codul Muncii și decizia este netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită anularea acesteia. În baza art.272 din Codul Muncii, a solicitat ca angajatorul să depună dovezile în baza cărora a fost sancționată și i-au fost înlăturate apărările, întrucât ea a depus o cerere în acest sens și nu a primit nici un răspuns.
Și-a întemeiat acțiunea pe prev. art. 252 alin 5 Codul Muncii, art. 266 și următoarele din Codul Muncii.
A depus la dosar, în copie, cererea nr. S2/2736/16.05.2013, cartea de identitate, decizia de sancționare.
La data de 25.11.2013, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actinii formulate, ca fiind netemeinică și nelegală.
În conformitate cu prev. art. 2 din Ordinul 3/2012, personalul de tren care din motive obiective nu a putut realiza plafonul de încasări, va întocmi, la sfârșitul lunii, un raport justificativ prin care vor prezenta detaliat motivele concrete care au dus la nerealizarea plafonului. În acest fel, conducerea societății este încunoștințată despre situațiile apărute și va lua măsuri de remediere a acestora și de rentabilizare a activității.
Pârâta a solicitat instanței să observe că în conf. cu prev. art. 247 al. 2 din Lg. 53/2003 – Codul Muncii, republicată, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă, ordinele și dispozițiile conducătorilor ierarhici.
A mai arătat că plafonul minim lunar/salariat a fost stabilit luându-se în calcul media încasărilor din perioada septembrie 2011 – septembrie 2012 pe fiecare stație în parte, corelat cu introducerea în plafon a biletelor eliberate în tren la tarif de casă și cu creștere numărului de unități desființate în care emiterea se face de către personalul de tren.
Pârâta a învederat faptul că apărările contestatoarei au fost înlăturate, deoarece nu sunt de natura celor care să înlăture răspunderea disciplinară.
Întimpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 – 208 c.p.c.
În baza art. 223 c.p.c a solicitat judecarea în lipsă.
A depus la dosar, în copie: raportul de cercetare nr. 1c/T/687/2013, decizia de sancționare, situația încasărilor personalului de tren pe luna ianuarie 2013 nr. 1c/T/685/2013, tabel nominal nr. 1c/686/2013, cu personalul de tren care nu a îndeplinit plafonul de încasări conform ordinului nr. 3/2012 pe luna ianuarie 2013, fișa postului la funcția " conductor tren" nr. 1c/T/2261/2012, tabel nominal 1c/T/2264/2012 cu personalul care a luat la cunoștință fișa postului la funcția " conductor tren", ordinul 3/2012 al S T F C C..
La data de 06.12.2013, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea susținerilor intimatei, așa cum au fost formulate pin întâmpinarea depusă.
A apreciat că obiective susținerile sale și de aceea solicită instanței admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele aspecte de fapt și de drept :
În ce privește excepția tardivității aplicării sancțiunii, invocată de contestatoare, se reține că, potrivit disp. art. 252 alin.1 din codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Potrivit deciziei nr. 16/2012, pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, În interpretarea și aplicarea art. 252 alin.1 din Codul Muncii, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare la registratura unității.
În cauză, decizia nr. S2/2744/15.04.2013, a fost aplicată în baza raportului de cercetare nr. 1c/T/687/2013 al Stației C., raport ce a fost înregistrat la registratura intimatei la data de 15.04.2013, așa cum reiese din copia registrului respectiv, depusă la dosar la fila 50, în aceeași zi fiind emisă și decizia de sancționare disciplinară, situație în care se constată că termenul prev. de art. 252 alin.1 din codul muncii a fost respectat.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamanta este angajată a stației C. din cadrul intimatei, în funcția de conductor tren, iar la data de 15.04.2013, prin decizia nr. S 2/2744, a fost sancționată disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10 %, pe o durată de 2 luni, conf. art. 248 alin. 1 lit. c din codul muncii, reținându-se că nu a realizat plafonul de încasări pe luna ianuarie 2013, fiind astfel încălcate prevederile art. 22 lit. d din Regulamentul intern de funcționare al SNTFC C. Călători, fișa postului, cap.III, pct.2, alin.32, Ordinul 3/2012 al directorului STFC C.
Emiterea acestei decizii s-a făcut ca urmare a raportului de cercetare nr. 1c /T/687/2013 al Stației C..
Din probele administrate în cauză, instanța reține că, potrivit art. 1 din Ordinul 3/2012, emis de directorul Sucursalei de Transport Feroviar de Călători C., plafonul minim de încasări/salariat, din biletele eliberate în tren la tarif de taxare în tren B2, cât și tariful de clasă A1 s-a stabilit la 700 lei /salariat la stația C., stabilindu-se și că personalul de tren care se încadrează cu 20 % față de plafonul stabilit va fi sancționat disciplinar cu reducerea salariului cu 10 % pe două luni, conf. art. 248 lit. c din codul muncii.
În cursul lunii ianuarie 2013, contestatoarea a realizat, conform situației încasărilor, aflată la fila 21 din dosar, suma de 203.20 lei, deși, conform normei de ore lucrate, ar fi trebuit încasată suma minimă de 387.50 lei.
Potrivit disp. art. 250 din codul muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere mai multe criterii, și anume împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior.
Instanța de judecată este îndreptățită ca, în urma analizării probatoriilor, să dispună înlocuirea măsurii aplicate de angajator, în caz contrar accesul la instanță ar fi unul formal și iluzoriu.
În cauza de față, în raport de criteriile de individualizare anterior enumerate, Tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată este disproporționat de mare în raport de împrejurările concrete în care fapta a fost comisă și persoana celui sancționat.
În acest sens, se reține că deficiențele constatate în activitatea profesională a contestatoarei, ca și urmările produse sunt de o gravitate redusă iar aceasta nu a mai fost anterior sancționată disciplinar, conduita profesională a acesteia îndreptățind ideea că o sancțiune mai blândă este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de legiuitor pentru orice sancțiune disciplinară.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte contestația, va anula în parte decizia de sancționare nr. S 2/2744, din data de 15.04.2013 emisă de intimată, în sensul că va dispune înlocuirea sancțiunii reducerii salariului de bază pe o perioadă de 2 luni cu 10 %, cu o sancțiune mai ușoară, respectiv avertisment scris, sancțiune care în opinia instanței, sub aspectul individualizării, respectiv al dozării sancțiunii corespunde gravității faptei, a împrejurărilor în care a fost săvârșită, a gradului de vinovăție al contestatoarei.
În baza art. 453 c.p.c. va obliga intimata către contestatoare la plata sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de contestatoarea C. SEVASTIȚA, cu domiciliul în mun. C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimata S. C. CĂLĂTORI S.A. - SUCURSALA TFC C., cu sediul în mun. C., bvd. Dacia, nr. 221, jud. D..
Anulează în parte decizia nr. S 2/2744 din data de 15.04.2013, emisă de intimată, în sensul că înlocuiește sancțiunea disciplinară aplicată prin această decizie, cu sancțiunea "avertisment scris".
Obligă intimata către contestatoare la plata sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2014.
PREȘEDINTE
C. C.
Asistent judiciar- G. M. Asistent judiciar- Ș. I.
Grefier –M. Ș.
4 ex
Red.Jud.C.C.
Tehnored.M.J.
30.04.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1569/2014. Tribunalul DOLJ | Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
