Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 808/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 808/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 12027/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 808/2014
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul L. C. în contradictoriu cu pârâta . și pârâta S. E. C., având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, încuviințează pentru părți proba cu acte, respectiv actele depuse la dosar, după care, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată și reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate de pârâtă în întâmpinare și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D.- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul L. C. a chemat in judecata pârâta ., solicitând obligarea pârâtei la plata:
- diferențelor salariale pe perioada 01.01.2011 – 31.12.2012, calculate în raport de salariul minim brut pe țară stabilit la 670 lei și drepturile salariale diminuate încasate prin raportarea la salariul minim de 600 lei;
- diferențelor salariale pe perioada 01.01.2012 – 01.02.2013, calculate în raport de salariul minim brut pe țară în cuantum de 700 lei și drepturile salariale diminuate încasate prin raportarea la salariul minim de 600 lei;
- contribuțiilor ce stau în sarcina angajatorului în funcție de drepturile salariale lunare recalculate;
Solicită de asemenea actualizarea cu rata inflației și aplicarea dobânzilor legale.
În motivarea cererii, a arătat că este angajata paratei, iar aceasta nu i-a achitat drepturile salariale cuvenite conform HG nr. 1193/2010 si HG nr. 1225/2011.
In cursul anilor 2011-2012 salariul minim brut la E. C. SA, clasa 1 de salarizare, conform anexei 1 din CCM la nivel de unitate a fost de 600 lei, iar CCM la nivel de unitate nu poate prevedea drepturi cu caracter inferior celor reglementate prin lege. Pentru anul 2011 baza de pornire la clasa 1 de salarizare din CCM a fost de 670 lei lunar, iar pentru anul 2012 a fost de 700 lei lunar, fara sporuri, adaosuri sau indemnizații. In caz de neconformitate, clauzele CCM la nivel de unitate, contrare celor legale sunt de drept înlocuite cu acestea din urma.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 38, art. 40 al.2, lit.c, art.159, art.160, art.162, art.164 din Codul Muncii, art.28 din Legea 62/2011, art.1 din HG 1193/2010, art.1 din HG 1225/2011, anexa 1 la CCM la nivel de unitate, anexa 2 la CCM la nivel de unitate.
În dovedirea cererii a atașat în scop probator copie carte identitate, adeverință salariat, contract individual de munca, extras CCM la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat
a) excepția autorității de lucru judecat, motivând că reclamantul a mai promovat o altă acțiune la Tribunalul Dol, în contradictoriu cu . BUCUREȘTI, prin care a solicitat plata acelorași drepturi salariale.
Acțiunea a făcut obiectul dosarului nr_, soluționat de Tribunalul D. prin Sentința nr. 4670/31.05.2013, menținută prin Decizia nr. 9001/16.10.2013 a Curții de Apel C..
Pârâta consideră că sunt aplicabile prevederile art. 431 alin.1 și 2 din Noul Cod de Procedură Civilă "Efectele lucrului judecat", potrivit căruia: "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect", dar și "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".
b)excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la prevederile art. 268 alin.1 lit. e din Codul Muncii, întrucât cererile privind soluționarea unui conflict de munca pot fi soluționate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
c) excepția inadmisibilității acțiunii raportat la perioada 01.01._12. Arata ca la data de 30.03.2012 a intrat in vigoare CCM 2012/2013, data la care si-a încetat valabilitatea CCM 2011/2012.
Pe fond, pârâta arată că în mod greșit reclamantul se raportează la prevederile HG 1193/2010 și 1225/2011, care prevăd un salariu minim de 670, respectiv 700 lei, întrucât reclamantul a beneficiat de un salariu de bază mai mare decât cel minim prevăzut de actele normative specificate mai sus.
Invocă de asemenea și faptul că în CCM nu este prevăzut faptul ca în cazul în care salariul minim pe economie va crește, coeficientul de ierarhizare se va aplica și la acesta, și că salariații pe perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă, aveau posibilitatea legală de a solicita în instanță anularea contractului colectiv de muncă.
Pârâta consideră că prevederile salariale din CCM prin care sunt stipulate drepturi bănești mai mici decât cele prevăzute în CCM superior, sunt valabile, atâta timp cât salariatul le-a acceptat prin contractul individual de muncă, legislativul prevăzut sancțiuni doar pentru acordarea de către angajator a unui salariu brut mai mic decât cel minim garantat pe economie.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale solicitate, pârâta apreciază că între ea și reclamant nu s-au stabilit raporturi juridice de natură civilă, care să facă obiectul art. 1 și 8 din OG 13/2011 privind dobânda legală, ci raporturi juridice de muncă întemeiate pe dispozițiile legislației muncii.
Dobânda legală reglementată de art. 1088 din fostul cod civil cu referire la OG 9/2000 și art. 1535 din Noul Cod Civil cu referire la OG nr. 13/2011, privește exclusiv convențiile, după caz contractele referitoare la drepturile bănești asumate ca obligații și neexecutate, și nu obligațiile rezultate din contractele de muncă.
În scop probator, depune: adeverință, extras CCM 2011-2012 și 2012-2013.
Temeiul de drept îl stabilește ca fiind art. 205 Cod Proc. Civ.
La data de 17.12.2013, reclamantul depune răspuns la întâmpinare, prin care solicită respingerea excepțiilor invocate de către societatea pârâtă.
A fost administrată proba cu acte pentru toate părțile.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția autoritarii de lucru judecat, instanța constata următoarele:
Prin sentința nr. 4670/31.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ instanța a soluționat cererea formulată de organizația sindicală pentru membrul de sindicat (printre alții) care în prezenta figurează în calitate de reclamant. În privința pârâtului, a obiectului și a cauzei, cererea este identică, pentru perioada 01.01.2011 – 31.12.2012.
În prezența speță se solicită același drept salarial pentru 01.01.2011 – 01.02.2013. Deci suprapunerea este parțială.
Prin urmare, în temeiul art.163 din C.p.c 1865 și art.1201 din Codul civil 1864, respectiv art. 430 și următoarele din noul C.p.c., instanța va admite excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, va respinge cererea pentru perioada 01.01.2011 – 31.12.2012 pe acest considerent.
Cu privire la excepția prescripției invocată de pârâtă, instanța constată că este neîntemeiată și o va respinge deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, așa cum prevede art. 160 din Codul muncii, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.268 alin.1 lit.c) Codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, termen în limita căruia a fost formulată acțiunea.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța urmează sa o respingă, întrucât prevederile art. 6 din CEDO asigura liberul acces la instanța de judecata.
Asupra fondului:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte inclusiv în perioada vizată, așa cum rezultă din carnetul de muncă/adeverință, fapt necontestat de părți.
Cu privire la actele normative invocate, instanța constată următoarele:
Potrivit art 1 din HG 1193/2010 "Începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră."
Potrivit art 2 din același act normativ " Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
Pentru anul 2012 salariul de bază corespunzător clasei de salarizare trebuia calculat conform HG nr. 1225/2011 la salariul de bază minim brut de 700 lei lunar
Prin aceste acte normative statul garantează in plată fiecărui salariat un salariu minim brut de 670 lei în anul 2011 și respectiv de 700 lei în anul 2012, angajatorii având obligația să asigure salariaților acest salariu minim brut impus de lege, fără a avea posibilitatea stabilirii unor salarii de bază mai mici de 670 lei, respectiv de 700 lei.
In cazul salariaților de la C. salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc in funcție de coeficienții de salarizare si de formula de calcul din Anexa 1, așa cum prevede art. 7 al. 2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012.
Formula de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este următoarea: S = S clasa 1 x K (S reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective, S clasa 1 reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare si K este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare), așa cum rezultă din anexa 1 la CCM.
Se constată astfel că pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat in plată, ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare (salariu convenit de partenerii sociali la un anumit cuantum).
Așadar pârâta nu avea obligația să pornească de la salariul de bază minim brut pe tară si să înmulțească valoarea acestuia cu coeficientul de salarizare.
In urma aplicării acestei formule de calcul pârâta a stabilit reclamantului salariul de bază corespunzător clasei de salarizare a acestuia, salariu ce respectă condiția impusă de HG nr. 1193/2010 si HG nr. 1225/2011 de a nu fi mai mic decât salariul minim brut garantat pe tară acela de 670 lei, respectiv 700 lei.
Totodată pârâta a respectat dispoziția din anexa nr. la CCM la nivel de unitate pe anul 2011-2012 care prevede că salariul minim brut este superior salariului de bază minim brut pe tară.
Dispozițiile art. 164 alin 1 și 2 Codul muncii prevăd că "Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat."
Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
Nici aceste dispoziții nu impun obligația ca în formula de calcul să se pornească de la salariul de bază minim brut pe țară, ci doar obligația ca rezultatul în urma aplicării formulei de calcul să nu fie sub salariul minim brut pe țară. Or, pârâta a respectat aceste dispoziții deoarece salariul reclamantului este superior salariului de bază minim brut pe țară.
Pentru aceste considerente instanța va respinge acțiunea pentru perioada 01.01.2013 – 01.02.2013 ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității și excepția prescripției invocate de pârâtă.
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă pentru perioada 01.01._12 și în consecință respinge cererea formulata de reclamantul L. C. cu domiciliul în loc Poiana M., ., jud. D. în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în Bucuresti, bdl D. G., nr 38, ., pârât S. E. C. cu sediul în C., . nr 5 jud D. .
Respinge cererea ca neîntemeiată pe perioada 01.01._13.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red. C. D.
4 ex- 13.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
