Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3274/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3274/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 16550/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3274/2014
Ședința publică de la 29 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant B. G.
și pe pârât S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI- CFR CĂLĂTORI SA BUCUREȘTI, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: - pârât - S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTIORI - CFR CĂLĂTORI prin consilier juridic R. M. - reclamant - B. G. reprezentat de avocat D. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat D. F. pentru reclamant, depune la dosarul cauzei practică judiciară.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cererii de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. F. pentru reclamant, pune concluzii de admiterea actiunii precizate, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic R. M. pentru pârât, având cuvântul, pune concluzii de respingerea acțiunii conform concluziilor scrise .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTIORI - CFR CĂLĂTORI SA– REVIZIA VAGOANE C.. a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor de salariu pe perioada 01.01.2011 – 20.06.2012, diferențele dintre salariul de încadrare calculate la un salariu minim brut de 600 lei și drepturile salariale de care ar fi trebui să beneficieze calculate pentru o valoare a salariului de bază minim brut de 700, corespunzător clasei 1 de salarizare, cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente, (în conformitate cu legislația muncii și cu sentințele pronunțate de Tribunalul D. pentru perioada 2009 – 2010), cu plata de daune interese constând în, actualizarea sumei datorate, cu rata inflației, la care să fie adăugată dobânda legală.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajat al pârâtei cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, iar prin CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012 angajatorul a calculat drepturile salariale ignorând salariul minim de 700 lei și a aplicat formula de calcul plecând de la salariul minim brut de 600 lei.
În acest fel a încălcat drepturile salariaților obținute prin hotărâri judecătorești anterioare și prevederile art.7 din CCM la nivel de grup de unități potrivit cărora "salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din anexa 1" plecând de la o valoare a salariului minim brut de 700 lei ce rezultă din art. 41 alin. 3 litera a din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 .
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Reclamantul a mai invocat și disp. art art 7 alin 4 CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 prelungit prin act adițional nr 370/20.06.2008 cu 48 luni până la data de 20.06.2012 conform art 4 .
Reclamantul a mai susținut că angajatorul ,din culpă, cu nerespectarea prevederilor art. 38, 236 din Codul Muncii, nu i-a achitat drepturile salariale cuvenite prin raportare la salariul bază de 700 lei pe lună.
În drept, a invocat CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012, CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 și CCM la nivel de ramură transporturi.
A depus la dosar, în copie, următoarele acte: carte de identitate, acte adiționale la contractul individual de muncă, extras CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, act adițional nr 370/2008, CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 – 2010 ,CCM la nivel de unitate pe anul 2011-2012 și 2012-2014.
Pârâta a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece CCM la nivel de ramură transporturi 2008-2010 nu a mai fost valabil în anii 2011 – 2012, CCM la nivel de grup de unități și-a încetat valabilitatea la 31.01.2011, iar CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012 nu au prevăzut stabilirea salariilor în raport de salariul de bază 700 lei, iar în Anexa 1 este prevăzut ca "salariul minim de bază brut în cadrul SNTFC CFR Călători este superior nivelului salariului de bază minim brut pe țară."
Cu privire la actualizarea sumelor cu indicele de inflație și plata dobânzii legale, apreciază că ar conduce la o dublă reparație ,prejudiciul fiind acoperit fie doar prin acordarea dobânzii fie prin reactualizarea sumelor.
A depus la dosar adresa nr.171/DDS/21.03.2011 a MMFPS ,act adițional la CCM la nivel de grup de unități .
La termenul din 03.04.2014, reclamantul a formulat o precizare la acțiune, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare, conform anexei I din CCM la nivel de unitate, în raport de salariul minim brut de 670 lei în temeiul art.1 din HG 1193/2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pe perioada 01.01._11, pentru perioada 01.01._13, în temeiul art.1 din HG 1225/2011, în raport de salariul minim brut de 700 lei, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective precum și dobânda legală aferentă sumelor datorate calculată de la data scadenței la data plății.
Instanța a încuviințat proba cu actele depuse la dosar pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al societății pârâte inclusiv în perioada vizată, așa cum rezultă din acte depuse la dosar.
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Cu privire la valabilitatea CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010, încheiat la data de 19.12.2007 si înregistrat la MMFES sub nr.722/03/24.01.2008, instanța retine ca acesta s-a aplicat cu începere de la 01.01.2006 si pana la data de 31.12.2010, astfel încât acesta nu mai era valabil și în perioada 2011 si 2012 pentru care reclamantul solicită drepturile bănești.
Cu privire la valabilitatea CCM la nivel de grup de unități instanța reține următoarele:
CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și potrivit art. 4 din cuprinsul său s-a aplicat de la data înregistrării la autoritatea competentă, producând efecte timp de 24 de luni.
Reclamantul invocă faptul că CCM la nivel de grup de unități din transport feroviar pe anii 2006-2008 si-a prelungit valabilitatea cu 48 luni, respectiv până la data de 20.06.2012, dată fiind modificarea art 4 prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr.370/20.06.2008.
Art 4 din CCM la nivel de grup de unități așa cum a fost modificat prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr. 370/20.06.2008 prevedea următoarele:" Prezentul contract colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 luni" .
Instanța constată că prin actul adițional invocat de reclamanți s-a modificat cuprinsul art. 4 în sensul că a fost modificată perioada pentru care producea efecte contractul respectiv de la 24 de luni la 48 de luni.
Acest termen se calculează de la data "înregistrării" contractului colectiv și nu de la data înregistrării actului adițional prin care s –a modificat perioadă de valabilitate. Cele 48 de luni se calculează așadar de la 28.12.2006 data "înregistrării" contractului colectiv la nivel de grup de unități și s-a împlinit la 28.12.2010 .
Că aceasta a fost voința părților contractante rezultă și din faptul că prin actul adițional nr. 629/04.01.2011 părțile au stabilit că perioada de valabilitate a aceluiași contract se mai prelungește până la 31.01.2011. Dacă ar fi fost corectă interpretarea făcută de reclamant în sensul că CCM la nivel de grup de unități a fost prelungit prin primul act adițional cu 48 de luni de la data actului adițional (adică 26.06.2008 plus 48 de luni egal 20.06.2012) nu ar mai fi fost necesar ca părțile să mai încheie și să înregistreze cel de-al doilea act adițional la CCM la nivel de grup de unități, actul adițional nr. 629/04.01.2011 care a prelungit valabilitatea doar până la 31.01.2011.
Așadar, CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 nu a fost valabil și în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile bănești și nu se poate vorbi de o încălcare a acestuia.
Reclamantul a mai invocat și teoria dreptului câștigat, având în vedere că prin hotărâre judecătorească pârâta a fost obligată să îi plătească diferențele dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de baza minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite, pe anii 2009-2010, iar ulterior pârâta nu a mai avut în vedere acest salariu minim, revenind la salariul minim de 600 lei.
Instanța constată că hotărârile judecătorești prin care li s-au acordat aceste diferențe de drepturi salariale au avut în vedere dispozițiile CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010 care în anii 2011- 2012 nu au mai fost valabile, motiv pentru care nu se poate reține această teorie, pentru fiecare perioadă analizându-se distinct prevederile legale aplicabile. Prin hotărârile judecătorești pronunțate în baza CCM la nivel de ramură transporturi, pentru perioada de până la 31.12.2010 instanța nu a dispus și pentru viitor.
Pe de altă parte CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012 nu au prevăzut stabilirea salariilor în raport de salariul de bază 700 lei, ci în raport de valoarea de 600 lei, valoare pe care pârâta a respectat-o.
Totodată pârâta a respectat dispoziția din anexa nr. 1 la CCM la nivel de unitate pe anul 2011-2012 care prevede că "salariul minim brut in cadrul SNTFC CFR CĂLĂTORI este superior salariului de bază minim brut pe tară."
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor HG 1193/2010, pentru drepturile salariale aferente perioadei 01.01._11,respectiv HG 1225/2011 pentru drepturile salariale aferente perioadei 01.01._13, susținută de reclamant în precizarea la acțiune,instanța reține următoarele:
Salariul său a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art.7 din contractele colective de muncă negociate la nivel de unitate pentru anii 2011 și 2012 și 2012-2014 anexate la dosar, anume prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare corespunzător funcției deținute de reclamant asupra salariului de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare.
În art.1 din Hotărârea Guvernului nr. 1193/2010 s-a stabilit că "începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră."
Prin Hotărârea Guvernului nr. 1225/2011 s-a stabilit că "Începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar…".
Cele două hotărâri ale Guvernului nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului (bugetarilor sau lucrătorilor din sectorul privat), ci prevăd doar un prag minim al salariului de bază brut care să fie respectat de către angajatori.
Astfel, indiferent de modalitatea de stabilire a salariilor de bază, reglementată legal sau convențional, după caz, cele două acte normative invocate de reclamant impun ca salariul rezultat să nu fie mai mic de 670 lei - în anul 2011, respectiv de 700 lei – în anul 2012.
Textele nu reglementează în nici un caz înlocuirea salariului de bază corespunzător clasei 1 de salarizare (valoarea de referință) negociat în contractele colective cu valoarea salariului minim pe economie stabilit anual prin hotărâri de guvern.
Valoarea de 670 lei și de 700 lei reprezintă doar valoarea finală a salariului de bază (determinat prin calculele matematice) sub care nu se poate coborî și nicidecum valoarea "salariului de referință" (salariul de bază corespunzător clasei 1 de salarizare).
În speță, reclamantul se raportează în stabilirea drepturilor sale salariale pentru anii 2011 și 2012 la aceeași formulă de calcul ca și cea prevăzută în art.7 din contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile în anii 2011 și 2012 și 2012-2014, dar folosind clasa de salarizare stabilită în contractul colectiv pentru funcția sa și valoarea de referință aferentă anilor 2011 și 2012 de 670 lei și respectiv 700 lei prevăzute de cele 2 hotărâri ale Guvernului enuntate mai sus.
În niciun caz însă, dispozițiile legate de modalitatea de stabilire a salariului de bază nu se pot aplica trunchiat sau încrucișat, prin aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut de contractul colectiv asupra valorii de referință prevăzut de Hotărârea Guvernului nr.1193/2010 și Hotărârea Guvernului nr.1225/2011 sau invers, așa cum pretinde reclamantul.
Or, din probele analizate, dispozițiile celor două acte normative invocate, au fost respectate de către pârâtă, reclamantul având de exemplu in anul 2011 un salariu de bază de 1477, în anul 2012 un salariu de bază lunar de 1477 lei, deci, la un nivel superior celui impus de legiuitor de 670 lei incepând cu 01.01.2011, de 700 lei incepând cu 01.01.2012.
Instanța constată astfel, că acest capăt de cerere privind plata diferentelor salariale solicitate de reclamant pe perioada ianuarie 2011- iunie 2012, în raport de prevederile HG 1193/2010 și HG 1225/2011 este neîntemeiat.
Referitor la capătul de cerere privind plata daunelor interese constând în actualizarea sumelor cu rata inflației și dobânda legală la diferențele de drepturi solicitate, instanța urmează să respingă și această solicitare, aceste sume fiind accesorii ale celorlalte capete de cerere principale respinse.
Ca urmare a respingerii acțiunii precizate formulate de reclamant, va fi respinsă și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Față de cele arătate mai sus, instanța va respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată .
Opinia asistenților judiciari este conform cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamantul B. G. ,având CNP_, cu domiciliul în C., .,.,., jud. D. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI - CFR CĂLĂTORI SA– REVIZIA VAGOANE C. cu sediul în mun. București, bvd. D. G., nr. 38, sector 1.
Respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D. .
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2014.
Președinte Asistenți judiciar Grefier
G. S. C. D. A. V. E. C.
Red.Jud.G.S./As.jud.C.D,
4 ex./ 03.06.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie act. Sentința nr. 4014/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
