Acţiune în constatare. Sentința nr. 451/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 451/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 451/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 451/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Asistent judiciar A. P.
Asistent judiciar M. V. C.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat A. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța supune discuției competența de soluționare a cauzei.
Avocat D. pentru reclamant apreciază că Tribunalul D. prin Secția Conflicte de Muncă Și Asigurări Sociale este competent să soluționeze prezenta cauză.
Verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, instanța constată că este competentă atât material, cât și teritorial.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Avocat D. pentru reclamant depune practică judiciară și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a probei cu martorul indicat în cererea de chemare în judecată, arătând că acesta este prezent.
În raport de dispozițiile art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.
Avocat D. pentru reclamant estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen, având în vedere faptul că martorul este prezent.
Conform dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimonială, solicitate de reclamant, prin apărător.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numitul S. S., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.10.2014 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr. de dosar indicat mai sus, reclamantul P. M. a chemat în judecată pârâta . solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constată că activitatea desfășurată de acesta în perioada: 08.07.1975 – 16.06.1977; 06.12.1978 – 31.03.2001, se încadrează în grupa a II - a de muncă, conform Ordinului 50/1990 republicat în 31.08.1994 pct.3 Anexa 2 art. 34, 69, 98, 160, în procent de 100% din timpul de muncă.
A mai solicitat obligarea pârâtei să elibereze o adeverință în acest sens.
În fapt, a arătat că pe perioada dedusă judecății a fost salariatul pârâtei, având funcția de strungar și reglor mașini unelte în cadrul Atelierului Linie Pornire, Secția Mecanică, Fabrica Aparataj.
În perioada 08.07._77, 06.12._91, reclamantul a lucrat ca strungar în atelierul Linie Pornire, din cadrul Fabricii Aparataj, executând prin strunjire piesele aparatajelor electrice. Astfel acesta efectua operații de polizare, șlefuire, lustruire a pieselor din materiale feroase, neferoase și materiale electroizolante pe bază de hârtie bachelizată și fibră de sticlă, prelucrare a pieselor din fontă, bronz, aluminiu, oțel.
La fiecare operație folosea lichid de răcire preparat din sodă caustică și apă, degresa cu solvenți și soluții alcaline, efectua operații de ascuțire cu polizorul a sculelor, prelucra și șlefuia bucșile electroizolante pe bază de fibră de sticlă, strunjire și finisare cu șmirghel a pieselor de contact, strunjire a tuburilor electroizolante pentru siguranțe, din hârtie bachelizată, polizare, șlefuire și finisare a pieselor din sticlă.
În perioada 01.05.1991—31.03.2001, reclamantul a lucrat ca reglor mașini unelte în cadrul secției mecanice, unde efectua operații de: reglare a mecanică a strungurilor, frezelor, preselor, mașinilor de găurit, mașinilor de rectificat, reglarea axelor, montarea camerelor, schimbarea dispozitivelor universale, executarea operațiilor de fixare a sculelor așchietoare, curățare și degresare cu diferiți solvenți, polizare, șlefuire, finisare a subansamblelor în vederea efectuării reglajului, schimbarea și reglarea curelelor pentru utilaje, etc.
Activitatea desfășurată presupunea folosirea de materiale toxice, respectiv, piese din fontă, alamă, bronz, aluminiu, cupru, aliaje pe bază de staniu, oțel, fibră de sticlă, rășini epoxidice de impregnare și lipire, hârtie bachelizată, pietre abrazive, emulsii de răcire pe bază de sodă caustică și uleiuri minerale.
Se produceau noxe, cum ar fi: gaze, pulberi, fum, vapori, zgomot.
Tot personalul care lucra în secție era expus noxelor emise de către utilaje și de materialele folosite, pe tot parcursul programului care de cele mai multe ori depășea 8 ore pe zi.
Temeiul de drept îl stabilește ca fiind: prevederile Ordinului 50/1990, republicat în 31.08.1994 pct.3, coroborat cu Anexa 2 grupa II, art. 69, 98,211,160, Decizia 258/2004 a ÎCCL, art. 35 Noul CPCiv, art. 1528 Cod Civil.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul S. S..
În scop probator, a depus un set de acte: fotocopie CI, carnet de munca, buletine de încercări, buletine de determinări toxicologice, anexa 7 M/1997, adeverință DSP D. privind situația bolilor profesionale, practică juridică și adeverințe cu recunoașterea grupei de muncă ale colegilor de serviciu.
În susținerea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
La data de 20.11.2014 parata . a depus întâmpinare prin care solicita respingerea cererii ca neîntemeiata. Arata ca încadrarea in grupele de munca s-a făcut fie direct, ca urmare a regăsirii in una dintre situațiile cuprinse in Anexele Ordinului 50/1990, fie prin asimilare. Considera ca reclamantul a lucrat in condiții normale de lucru si nu poate fi încadrata in grupa de munca.
In drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 205 C.p.c.
Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul S. S., declarația sa fiind consemnată și depusă la dosar.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar și testimonială pentru reclamant, în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-le utile soluționării cauzei, pentru dovedirea situației de fapt invocată.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamantul P. M. a fost salariatul unității pârâte în funcția de strungar și reglor mașini unelte, secția Unelte, Fabrica Aparataj, așa cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, din declarația martorului audiat în cauză, precum și din recunoașterea pârâtei prin întâmpinare.
Activitatea reclamantului s-a desfășurat în acest atelier pe toată durata raportului de muncă așa cum arată și pârâta în întâmpinare.
Așa cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză, activitatea reclamantului consta în executarea de lucrări de strunjire a pieselor din materiale feroase și neferoase, în condiții de zgomot și praf rezultat în urma operațiunilor de finisare. În timpul operațiunii de strunjire se degaja praf din piesa strunjită, se producea zgomot. După strunjire, piesa se răcea cu emulsie care degaja vapori toxici. Efectua și operații de polizare a pieselor, în cadrul cărora rezultau pulberi iritante pentru ochi se degaja și căldură, zgomot și praf, săreau șpane care erau periculoase, întrucât puteau răni mâinile, ochii, dacă nu purta ochelari, producând arsuri și înțepături. În afara noxelor rezultate din propria activitate suporta și noxele din activitatea celorlalte ateliere: rectificare, bobinaj, sudură.
Din declarația martorului reiese că unitatea a acordat grupa a II-a de muncă în mod inechitabil, unor persoane care au deținut aceeași funcție cu cea a reclamatului.
Pârâta nu a încadrat activitatea reclamantului în grupa a II a de muncă în mod nejustificat.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34, 69 și 160 din Ordinul 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere si faptul că alți colegii ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta, au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța nu poate reține că acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantei de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerea pârâtei că reclamantul nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă deoarece nu a fost nominalizată de comisia mixtă patronat – sindicate constituită conform art 6 din ordinul 50/1990 nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în perioada 8.07._77, 6.12._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă cf Ord. nr. 50/1991, pct 3 și anexa II art. 34, art.69, art.98 în procent de 100% și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamantul P. M., CNP –_, domiciliat în C., .. 10, ..1, . cu pârâta . sediul în C., .. 80.
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 8.07._77, 6.12._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă cf Ord. nr. 50/1991, pct 3 și anexa II art. 34, art.69, art.98 în procent de 100% și obligă pârâta să elibereze adeverință în acest sens
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la tribunal sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2015.
PREȘEDINTE,
M. A. C.
Asistent judiciar, M. V. C.
Asistent judiciar, A. P.
Grefier, L. R. M.
Red. Jud. M.
4ex/17.02.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 428/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
