Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 7072/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7072/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 7072/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 7072/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar M. C. S.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI "S. HARET" D. PENTRU P. M. C., U. L., P. M., G. M. M., A. L. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONAL ECONOMIC G. C., având ca obiect drepturi bănești - premiu anual.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 131 NCPC și dispozițiile art. 95 NCPC, instanța constată că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății și legal investită.
Instanța în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă declară încheiată cercetarea procesului și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă reține cauza în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._12 și pe fondul cererii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 02.06.2015, reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI "S. HARET" D. pentru membri de sindicat P. M. C., U. L., P. M., G. M. M., A. L., a chemat în judecată pe pârâtul C. Național Economic G. C.,pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - obligarea pârâtelor la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare până la includerea acestuia în salariu, reactualizat in funcție de indicele de inflație la data plății efective,
- obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, începând cu data de 01.01.2011, potrivit O.G.9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. 13/2011, privind dobânda legală.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - în soluționarea unui recurs în interesul legii -, a statuat: "dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009, ci reprezintă în continuare o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011 - respectiv prin creșterea, în mod corespunzător a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază".
Raportat la această concluzie, se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. In acest sens, aceeași instanță a stipulat că majorarea salarială din anul 201, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere, nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prev. de art. 1 din Legea nr. 285/2010 ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii cadru nr. 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a o îndreptăți pe reclamantă la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii nr. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
Mai mult decât atât, poate cel mai important argument vine chiar din dispozitivul Deciziei nr. 21/2013, care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci stabilește că, "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma vechii reglementări".
În opinia reclamantei, dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispoziții legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
A mai invocat principiul neretroactivității legii civile și încălcarea prevederilor art. 1 din protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15 alin.2, 20,41,44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea in muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând acțiunea formulată de reclamant, instanța constată următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile
bănești aferente perioadei 01.01._12, raportat la dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, la obiectul cererii de chemare în judecată reprezentat de diferențe de drepturi salariale, văzând data introducerii acțiunii – 02.06.2015, instanța constată intervenită prescripția pentru perioada 01.01._12, întrucât se situează în afara termenului de 3 ani calculat de la data nașterii dreptului la acțiune.
Astfel, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada mai sus menționată și, în consecință, va respinge acțiunea pe această perioadă ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește fondul cauzei, vizând perioada 02.06.2012 și în continuare, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 "(1)Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
Textul de lege anterior menționat a fost abrogat prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice -, act normativ intrat în vigoare în data de 01.01.2011.
Conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
Prin urmare, legiuitorul a stabilit în mod expres că, în anul 2011, nu se mai acordă premiul anual cuvenit pentru munca prestată în anul 2010 - ca o prestație distinctă -, însă sumele aferente vor fi avute în vedere atunci când vor fistabilite majorările salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Cu alte cuvinte, suma reprezentând premiul anual a fost acordată personalului bugetar, însă sub altă formă, fiind înglobată în cadrul majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 285/2010.
Ca atare, nu se poate susține că prevederile legii anterior menționate ar retroactiva, întrucât respectivele dispoziții nu aduc atingere drepturilor salariale câștigate, nu produc niciun efect pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ, legiuitorul operând o modificare numai în ceea ce privește modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010 (sumele cuvenite fiind avute în vedere lacalcularea majorărilor salariale acordate în anul 2011), cuantumul acestuia rămânând neschimbat.
Pentru aceleași argumente, nu se poate susține că prevederile legii anterior menționate ar încălca dreptul de proprietate al reclamantei.
În acest sens, I.C.C.J, prin Decizia nr. 21/18.11.2012, prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii, a stabilit că ”... în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”.
Cu privire la nesocotirea prevederilor art. 1 protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța consideră că respectivele dispoziții nu sunt incidente în cauză, din moment ce reclamantul nu a fost lipsit de un „bun”, ci doar modalitatea de acordare prevăzută de actul normativ care instituia acel drept salarial (art. 25 din Legea nr. 330/2009) a fost schimbată printr-un act normativ adoptat ulterior (art. 8 din Legea nr. 285/2010), ceea ce constituie prerogativa legiuitorului, fără însă ca în acest fel să fi fost afectată substanța dreptului.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată nu ar putea fi primită decât în ipoteza în care nu ar fi beneficiat de majorarea cu 15% a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care făceau parte, potrivit legii, din indemnizația brută de încadrare acordată pentru luna octombrie a anului 2010 – or, nu există nicio dovadă în acest sens -, însă nu se poate pretinde ca, în afara respectivei majorări să opereze și o altă majorare a salariului lunar încasat, începând cu data de 01.01.2011, prin împărțirea sumei reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 la cele 12 luni ale anului 2011 și adăugarea sumei rezultate la indemnizația de încadrare.
Decizia nr. 21/18.11.2012 a Î.C.C.J. este foarte clară și stabilește că premiulpentru anul 2010 a fost inclus în majorarea salarială de 15% reglementată de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010 și nu că, în afara respectivului procent de majorare a indemnizației brute de încadrare, începând cu data de 01.01.2011, salariații trebuie să mai beneficieze, în mod distinct, și de o altă creștere salarială, prin adăugarea premiului anual cuvenit pentru anul 2010.
Cu alte cuvinte, nu poate opera o confuzie între noțiunile de "inclus" și "adăugat", iar din interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 – așa cum a fost realizată de Î.C.C.J -, rezultă în mod indubitabil că salariaților le-a fost achitată suma reprezentând premiul anual cuvenit pentru anul 2010 – respectiva sumă fiind înglobată în cadrul majorării salariale de 15% prevăzută de art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010, astfel încât reclamanții nu pot susține că, începând cu data de 01.01.2011, drepturile salariale de care au beneficiat au fost stabilite în mod eronat, și că ar fi fost îndreptățiți la achitarea unui salariu într-u cuantum superior.
În ceea ce privește practica instanței europene in materie, Tribunalul reține ca prin decizia pronunțată la 06.12.2011 în cauzele F. M. împotriva României și A. G. Sentes Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat aceleași susțineri arătând că: "dispozițiile Convenției nu conferă un drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea cauza Vilho Eskelinen și alții c. Finlandei [M.C.], hotărârea din 19 aprilie 2007, nr._/00, par. 94, și mutatis mutandis, cauza Kjartan Ásmundsson c. Islandei, hotărârea din 12 octombrie 2004, nr._/00, par. 39). O creanță poate fi considerată drept o „valoare patrimonială”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, numai atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky c. Slovaciei, hotărârea din 28 septembrie 2004, par. 45-52).
Revine statului să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat.
Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare (cauza Ketchko c. Ucrainei, hotărârea din 8 noiembrie 2005, nr._/00, par. 23).
Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare. În mod similar, un reclamant poate invoca o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor sale, în ce privește salariile, atunci când a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanță suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (cauza M. c. României, hotărârea din 15 iunie 2010, nr._/05, par. 26).
Pentru anul 2011, dacă ar fi fost prevăzut dreptul la premiul anual, plata acestuia ar fi trebuit să se facă începând cu luna ianuarie a anului următor.
Instanța constată însă că, pentru anul 2011, dreptul la premiul anual nu a mai fost reglementat, prin dispoziții legale exprese – art. 9 alin. 2 din legea 285/2010- prevăzându-se că în anul 2011 nu se acordă premii (dispoziție reluată apoi an de an până la zi, în actele normative adoptate).
Ca atare, nemaifiind reglementat dreptul la premiul anual, nu se mai poate vorbi nici de o includere a premiului anual aferent acestui an, dar și a anilor următori în salariul lunar, cu atât mai mult cu cât majorarea salarială din anul 2011 este acordată și în continuare, ceea ce ar explica faptul că nu a mai fost reglementat premiul anual distinct.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază pe fond acțiunea formulată pentru perioada 02.06.2012 și în continuare ca fiind neîntemeiată și, în consecință, o va respinge.
Față de soluția dată cererii principale, se vor respinge și cererile accesorii - actualizarea și dobânda reprezentând un accesoriu al debitului principal - în lipsa constatării îndreptățirii reclamantului la acordarea premiului anual prin includerea în salariul lunar.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._12 și, în consecință, respinge acțiunea față de această perioadă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI S. HARET D., cu sediul în C., .. 6, jud. D., pentru membrii de sindicat P. M. C. CNP_, U. L. CNP_, P. M. CNP_, G. M. M. CNP_, A. L. – CNP_, în contradictoriu cu pârâtul C. Național Economic "G. C.", cu sediul în loc. C., ., jud. D..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar C. E. I.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier L. S.
Red.jud. M . G./asist. jud. S.M.C./4 Ex./15.12.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 425/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 428/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
