Acţiune în constatare. Sentința nr. 492/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 492/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 9502/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 492/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant C. M.
și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - reclamant - asistat de avocat D. A., martor D. E., lipsind pârât - .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul D. E., a cărui declaratie a fost consemnată și depusă la dosarul cauzei .
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cererii de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. A. pentru reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.06.2014, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 25.10.1976 – 31.05.1994, se încadrează în grupa a II-a de muncă in procent de 100%, conform Ord. 50/1990 republicat, pct. 3, coroborat cu Anexa 2, art.69, art. 98, art. 211, art. 160 și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens, conform art. 40 al.2 lit.h din Codul Muncii.
În motivare, reclamanta a arătat că a fost angajată a pârâtei ., în meseria de electrician montator, în Fabrica Locomotive Diesel și Electrice, Secția Montaj General, conform înregistrărilor din carnetul de munca.
Efectua lucrări de demontare a locomotivelor în părți componente, repararea, montarea acestora, operații la care folosea materiale de risc foarte ridicat și cancerigen, cum ar fi: vată de sticlă, azbest, tricloretilenă, fosfat trisodic, white spirt, solvenți organici, uleiuri minerale, sodă caustică, vaseline. A mai arătat că în timpul lucrului manipula piese grele, pozițiile de lucru erau incomode și lucra în condiții de muncă nefavorabile – cu frig și căldură excesivă, iar din procesul de producție se degajau gaze, pulberi, fum, vapori, praf de la polizoarele și instalațiile de șlefuit.
Reclamanta a mai precizat că în perioada 01.06.1994 – 31.03.2001 pârâta a încadrat-o în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform înscrierilor din carnetul de munca, la poziția 77, însă nu și în perioada 25.10.1976 – 31.05.1994, deși a lucrat in același loc de munca si in aceleași condiții pe toata perioada angajării.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile Ordinului nr. 50/1990, pct. 3, Anexa 2, grupa II, art. 69, 98, 211, și 160.
În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii de pe carnetul de muncă, carte de identitate, adeverința privind situația locurilor de muncă pe categorii de personal care au beneficiat de grupa I și a II-a situația locurilor de muncă pe categorii de personal care beneficiau de condiții grele, adeverințe si sentințe judecătorești ale colegilor de serviciu, anexa 7 la CCM 2000/2001.
La data de 16.10.2014, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.
Arată că, reclamanta a lucrat în meseria de electrician montator, în Fabrica Locomotive Diesel și Electrice, Secția Montaj General, iar în cadrul fabricii numai electricienii care au lucrat în cadrul atelierului galvanizare, araldit 1 si araldit 2 au fost încadrati în grupă de muncă .
Locul de muncă în care si-a desfășurat reclamanta activitatea a fost cu condiții normale și nu a îndeplinit condițiile cerute de articol 4 din Ordin, drept pentru care activitatea sa de electrician sau nu a fost încadrat la grupa de muncă, susținând și că prevederile Ordinului 50/1990 au fost abrogate de 12 ani, nemaiputând fi virate la CAS contribuțiile de asigurări sociale aferente activității în condiții speciale de muncă, dreptul material la acțiune stingându-se prin prescripție.
A depus la dosar anexa nr.7 AIT la CCM ,privind condițiile de muncă, tabelul cu personalul încadrat în grupe de muncă.
La solicitarea reclamantului, instanța a încuviințat și administrat proba testimonială, fiind audiat martorul D. E..
Analizând materialul probator administrat în cauză și având in vedere reglementările in materie, instanța reține următoarele:
Instanța in baza art 248 cod proc civila se va pronunța asupra excepției prescripției dreptului la acțiune pe care o va respinge cu următoarea motivare :
Noul cod civil reglementează atât situațiile de imprescriptibilitate a dreptului la acțiune, cât și cazurile în care se instituie termene speciale de prescripție sau cazuri speciale în care intervine prescripția. Art. 2502 stabilește caracterul de excepție al imprescriptibilității dreptului la acțiune și reglementează în mod expres cazurile concrete de imprescriptibilitate în materii în care protecția specială este necesară.
Astfel, potrivit art. 2502 alin. 2 N.C.civ., dreptul la acțiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum și ori de câte ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercițiul său nu poate fi limitat în timp.
Sunt considerate, ca având caracter imprescriptibil o . acțiuni în justiție între care și acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Acțiunea formulată este o acțiune în constatare, care are ca scop constatarea judecătorească a existenței dreptului subiectiv al reclamantului față de pârâtă.
Acțiunea este imprescriptibilă deoarece reclamantul nu urmărește un drept patrimonial sau obligarea pârâtei la executarea unei pretenții, ci solicită ca instanța să constate existența unui drept stabilit prin Ordinul 50/1990, respectiv grupa de muncă, iar Ordinul 50/1990 și actele normative ce-l succed și-l completează nu prevăd nici un termen în care trebuie stabilite grupele de muncă de către patronate și sindicate.
Totodată, în ipoteza în care s-ar aprecia că acțiunea poartă asupra realizării unui drept cu caracter patrimonial, aceasta nu trebuia să constate prescris dreptul la acțiune în conformitate cu art. 3 din Decretul 167/1958, întrucât, în conformitate cu legislația europeană care are prevalență asupra normelor legale ale dreptului intern, drepturile salariale, cât și dreptul la pensie, reprezintă un veritabil drept de proprietate al persoanei, caz în care dreptul la acțiune în realizarea acestui drept de proprietate este imprescriptibil.
Ca urmare, cererea reclamantului reprezintă o acțiune în constatare a dreptului său de a beneficia de încadrarea în grupa II de muncă pentru activitatea desfășurată, acțiune care este imprescriptibilă și nu o acțiune în constituire de drepturi in consecința instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de pârâta în întâmpinare.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul constată că acțiunea este întemeiată și, pentru considerentele ce vor fi în continuare dezvoltate, va fi admisă, iar apărările societății pârâte vor fi înlăturate.
Reclamanta a fost angajata societății pârâte ., în Fabrica Locomotive Diesel și Electrice, Secția Montaj General în meseria de electrician montator, în perioada 25.10._09, așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Activitatea reclamantei s-a desfășurat în cadrul Secției Montaj General, și consta în efectuarea de lucrări de demontare a locomotivelor în părți componente, repararea, montarea acestora, operațiuni la care folosea materiale de risc cu ridicat de îmbolnăvire, precum: vată de sticlă, azbest, tricloretilenă, fosfat trisodic, white spirt, solvenți organici, uleiuri minerale, sodă caustică, vaseline. În timpul lucrului manipula piese grele în poziții de lucru erau incomode, condițiile de muncă erau nefavorabile – cu frig și căldură excesivă, iar din procesul de producție se degajau gaze, pulberi, fum, vapori, praf de la polizoarele și instalațiile de șlefuit.
Din declarația martorei D. E., a reieșit faptul că reclamanta a desfășurat activitatea de electrician, în cadrul Fabricii de Locomotive iar activitatea acesteia presupunea demontarea aparaturii de pe locomotive, repararea, spălarea și curățarea acesteia cu white spirt, diluant, triclor, fosfat, demontarea cablajelor, folosindu-se vată de sticlă, sodă caustică, iar în urma acestor operațiuni rezultau gaze toxice, vapori și praf.
Martora a mai arătat că se lucra 8 și chiar peste programul de lucru, în condiții de temperaturi extreme și de zgomot puternic provenit de la probele la care erau supuse locomotivele, spațiul de lucru fiind, de fapt, o hală de dimensiuni foarte mari.
Tot martora, care a fost colegă de muncă cu reclamanta din anul 1976, având aceeași meserie și lucrând în cadrul aceleiași secții, a arătat că unitatea a acordat grupa a II-a de muncă doar pentru perioada 1984 – 2011 deși condițiile de muncă din perioada anterioară au fost aceleași.
Din probele administrate, rezultă că încadrarea în grupele de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă, au beneficiat de această încadrare, însă și aceștia din urmă doar pe anumite perioade, deși unitatea pârâtă nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile de muncă.
Susținerea pârâtei că reclamantul nu poate fi încadrat în grupa a II a de muncă deoarece locul de muncă nu a fost nominalizat de comisia mixtă nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare, ținând cont și de faptul acordării în mod inechitabil și discriminatoriu de către unitatea pârâtă a grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții și locuri de muncă.
În ceea ce privește procentul în care s-a desfășurat munca din timpul normal de lucru în condiții de grupa II-a de muncă, pentru activitatea reclamantului aferentă funcției de bobinator, raportat la timpul efectiv lucrat în aceste condiții, din proba testimonială reiese că activitatea de „electrician" s-a desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, deci în procent de 100%, aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Ca urmare, instanța va admite acțiunea și va constata că activitatea desfășurată de reclamanta în perioada 25.10._94 în cadrul unității, se încadrează în grupa a II a de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, art 69, art 98, art. 211, art 160 în procent de 100%, și potrivit dispozițiilor art.40 lit.h din Codul Muncii, va obliga pârâta să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte activitatea acestuia in grupa a II a de muncă, în procent de 100%.
Instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de pârâta in întâmpinare.
Admite acțiunea formulata de reclamant C. M. – CNP_, cu domiciliul in C., ., nr. 5, ., . in contradictoriu cu pârât ., cu sediul in C., .. 80, jud. D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâta în perioada 25.10._94 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990 anexa II pct. 69, 98, 160 si 211 în procent de 100 %.
Obligă unitatea pârâtă să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 februarie 2015.
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier E. C.
Red.jud.M.N./as.G.A.D./4ex./11.02.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3639/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
