Acţiune în constatare. Sentința nr. 1095/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1095/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 1095/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1095/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar L. M. S. B.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta personal și asistată de avocat A. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, constată că este competentă general, material și teritorial.
Avocat D. pentru reclamantă depune la dosarul cauzei practică judiciară.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Avocat D. pentru reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și a probei testimoniale cu martorul indicat în cererea de chemare în judecată.
Conform dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimonială, solicitate de reclamantă, prin apărător.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numitul M. M., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat D. pentru reclamantă arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 13.10.2014, pe rolul Tribunalului D. – Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâta . care a solicitat ca instanța să constate că activitatea desfășurată în perioadele 29.10.1985 – 15.01.1998 și 18.05._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990 pct. 3 coroborat cu Anexa 2 pct. 26, 34, 47, 51, 69,79 și 160 și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În fapt, a arătat că a fost angajata pârâtei cu contract individual de muncă în perioadele menționate, fiind încadrată ca vopsitor și mașinist pod rulant (macaragiu), fabrica MER, deservind atelierele din fabrică, cum ar fi: vopsitorie, impregnare, montaj, bobinaj, colectoare, standurile de probe, etc.
În perioada 29.10._88, reclamanta a lucrat ca vopsitor în atelierul de vopsitorie, fabrica MER, efectuând operații de vopsire prin șprițuire cu vopsele, lacuri, grunduri a tuturor motoarelor electrice, precum și a părților componente ale acestora, cât și vopsire cu pensula și șpaclul, folosind vopsele și emailuri pe bază de miniu de plumb.
Înainte de vopsire, rașcheta și curăța cu peria de sârmă părțile componente ale motorului, degresa cu diluant și alți solvenți organici, apoi aplica vopseaua(art. 51, 79 din Ordinul 50/1990, Anexa 2).
În perioada 20.10.1988 – 15.01.1988 și 18.05.1998 – 31.03.2001, reclamanta a lucrat ca mașinist pod rulant, deservind toate atelierele din fabrica de mașini rotative.
Activitatea desfășurată a presupus lucrul permanent la înălțime (între 6-20 m) pe podurile rulante (macarale), reclamanta trebuind să urce în cabinele de comandă pe o scară verticală, apoi să meargă pe o grindă de 20 cm, până la platforma podului și să coboare pe o altă scară de aproximativ 2,5 metri în postul de comandă. Cabina macaralei (podului rulant) nu era închisă cu geamuri, toate noxele din atelierele pe care le deservea le inhala, precum și curenții de aer care se formau le afecta sănătatea.
Precizează faptul că această meserie de mașinist pod rulant (macaragiu) presupunea o atenție deosebită precum și o răspundere foarte mare, deoarece se transportau piese de dimensiuni foarte mari care trebuiau descărcate cu o precizie foarte mare, de asemenea când lega sarcina trebuia să fie foarte atentă deoarece dacă piesele nu erau bine ancorate puteau oricând să cadă (în ateliere lucrau angajații) și să producă adevărate tragedii.
În cadrul atelierului impregnare, reclamanta transporta motoarele pentru a fi impregnate în lacuri de impregnare care erau foarte toxice. Cu ajutorul macaralei introducea motoarele în autoclavele de impregnare, în cuptoare, apoi tot reclamanta, împreună cu colegii săi, le scotea și le transporta pentru montaj, acestea fiind încinse, iar lacul în care erau impregnate emana gaze și un miros înțepător foarte toxic (impregnatorii fiind încadrați de către unitate în grupe de muncă).
În atelierele de montaj transporta toate piesele rezultate din demontarea precum și pentru montarea motoarelor electrice, aici se desfășurau activități de spălare și degresare a pieselor motoarelor, aceste piese fiind foarte grele neputând fi manipulate decât cu macaraua. Rezultau noxe de la spălare cu tricloretilena și soluțiile de sodă caustică caldă, sub forma de vapori, praf și pulberi de la polizoare, zgomot etc.
La atelierele de bobinaj, transporta rotoarele și statoarele motoarelor de la un punct de lucru la altul, în acest fel fiind nevoită să inhaleze toate noxele produse în aceste ateliere (fum și gaze de la lipire, praf și pulberi de mică și de sticlă, toate noxele ridicându-se în atmosferă).
La standurile de probe transporta motoare de puteri și gabarit mare, la și de la probe care se făceau la tensiuni înalte de peste_ V și peste 2000 CP. Era zgomot foarte puternic, vibrații și trepidații, reclamanta suportând toate aceste noxe ca și ceilalți angajați din standuri (aceștia fiind încadrați în grupa a II-a de muncă).
În stațiile de vopsire manevra motoarele sau subansamblele pentru a putea fi vopsite. De cele mai multe ori vopsirea se făcea cu piesa de vopsit în cârligul macaralei, în afara stației. Neexistând o stație pe dimensiunile motoarelor din fabricație, vopsirea se făcea în afara stației, toate noxele (xilen, toluen etc.), se propagau în afara stației, la atelierele învecinate (bobinaj, montaj) și apoi în toată fabrica.
Atelierele pe care le deservea se aflau în aceeași hală deschisă, noxele produse în ateliere de la lucrările efectuate se ridicau în atmosferă, iar reclamanta se afla permanent la înălțime inhalând praful, gazele, pulberile de la materialele folosite, în atmosferă fiind în permanență un nor de fum, aerul fiind foarte greu de respirat.
Se executau lucrări de sudură cu autogen, cu plasmă, în argon sau electric, se făceau operații de polizare, toate noxele (fum, praf, gaze), se ridicau în atmosferă, fiind nevoită să inspire acest aer viciat.
Datorită acestor noxe mulți colegi s-au îmbolnăvit de boli profesionale.
Menționează că în fabrică nu existau ventilatoare, ventilația făcându-se natural prin deschiderea ușilor și ferestrelor, făcând referire în acest sens la Buletinul toxicologic cu nr. 20/22.03.1996 în care se concluzionează că în loc de aspirație se face suflare cu aer comprimat, deci noxele erau purtate în mediul din hală.
Susține că în aceste condiții grele a lucrat pe toată perioada contractului de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru (8 ore/zi din 8).
Invocă principiul nediscriminării aplicat și prin Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
De asemenea, invocă jurisprudența CEDO, cauza B..
Mai spune că unitatea a acordat unor colegi grupe de muncă, iar alții au obținut prin hotărâri judecătorești.
Înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și martori și orice probă utilă și pertinentă cauzei. Nominalizează ca martor pe M. M..
Își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, pct. 3 coroborat cu Anexa 2 art. 26, art. 34, art. 47, art. 51, art. 69, art. 79 și art. 160, Decizia 258/2004 a ICCJ, art.35 NCPC și art. 1528 C.Civ.
În scop probator, depune, în copie, carte de identitate, carnet de muncă, buletine de determinări toxicologice sanitare, adeverință emisă de DSP privind situația bolilor profesionale, anexele 6,7 la CCM, practică judecătorească.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, argumentat de faptul că locul de muncă al reclamantei nu se încadrează în grupa a II a de muncă.
Conform art.4 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupe de muncă se putea face numai dacă nivelul noxelor existente la locurile de muncă din anexe depășea nivelul maxim admis de Normele de protecție a muncii, trebuind astfel a fi îndeplinite două condiții, respectiv, noxe peste nivelul maxim admis cumulate cu poziția din anexele 1 și 2.
Reclamanta nefiind încadrată în grupă de muncă, pârâta învederează că a virat la Casa de Pensii contribuția C.A.S la un nivel mai redus, corespunzător salariaților care nu au lucrat în grupe de muncă.
A mai susținut că nu există temei legal pentru a nominaliza sau încadra salariații în grupe de muncă ulterior abrogării Ordinului 50/1990. Apreciază pârâta că reclamana și-a desfășurat activitatea în condiții normale de muncă și că nefiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 4 din Ordinul 50/1990, reclamantul nu poate fi beneficiar al dreptului solicitat.
În drept pârâta a invocat art. 205 C..
A depus anexa nr.7 la CCM MER și tabel nominal cu grupa I și a II a de muncă.
Instanța a procedat la audierea martorului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din carnetul de munca al reclamantei și declarația martorului, se reține că în perioada dedusă judecății aceasta a lucrat pentru angajatorul pârât în funcția de vopsitor și mașinist pod rulant, deservind toate atelierele din fabrică.
Reclamanta a lucrat ca vopsitor în atelierul de vopsitorie, fabrica MER, efectuând operații de vopsire prin șprițuire cu vopsele, lacuri, grunduri a tuturor motoarelor electrice, precum și a părților componente ale acestora, vopsire cu pensula și șpaclul, rașcheta și curăța cu peria de sârmă părțile componente ale motorului. Ca și vopsitor, reclamanta efectua și operații de degresare cu solvenți organici: tricloretilenă, diluant.
Activitatea desfășurată de reclamant presupunea lucrul la înălțime la poduri rulante și macarale, existând pericol de cădere de la înălțime la poduri rulante și macarale, existând tot timpul pericolul de cădere de la înălțime sau a electrocutării. În timp ce desfășura activitatea din fiecare atelier reclamantul era supus noxelor specifice fiecărui loc de muncă. Martorul declară că în atelierul de montaj, reclamanta lua piese de peste 500 Kg în cârligul macaralei, pe care le transporta în diferite locuri, transporta piese în standul de probe, stătea cu piesa în cârligul macaralei pentru a se realiza străpungerea la tensiuni peste_ V.
A mai declarat martorul că reclamanta desfășura activitățile descrise mai sus pe toată perioada programului de lucru, în condiții de temperaturi extreme, scăzute iarna( din lipsa sistemelor de încălzire) și foarte ridicate vara ( din lipsă de ventilație), în incinta halei. A mai arătat că unor colegi pârâta le-a recunoscut administrativ grupa de muncă .
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul Muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Din carnetul de muncă al reclamantei, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului se încadrează în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului 50/1990 art. 3 anexa 2 pct. 34 ,43, 69,104 și 160, în procent de 100%.. Instanța are în vedere la pronunțarea soluției și prevederile art 3 din Ordinul 50/1990 potrivit căruia,,Beneficiază de încadrarea în grupele I si II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr.1 ș și 2.".
În consecință, instanța va admite acțiunea și va constata că activitatea desfășurată de către reclamantă în perioadele 29.10.1985 – 15.01.1998, 18.05._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă cf Ord. nr. 50/1990, pct. 3 și Anexa 2 pct. 34, 47, 51, 69, 79 și 160 în procent de 100% .
În temeiul art. .40 alin. 2 lit. h) din Codul muncii, va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamanta S. M.(CNP –_), domiciliată în C., .. 26, Județul D., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., Calea București nr. 80, Județul D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamantă în perioadele 29.10.1985 – 15.01.1998, 18.05._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. nr. 50/1990, pct. 3 și Anexa 2 pct. 34, 47, 51, 69, 79 și 160 în procent de 100% și obligă pârâta să elibereze adeverință în acest sens.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2015.
PREȘEDINTE,
C. Uncheașu
Asistent judiciar, M. V. C.
Asistent judiciar, L. M. S. B.
Grefier, L. R. M.
Red. Jud. CU/ asist jud. CMV
4ex/09.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1107/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
