Acţiune în constatare. Sentința nr. 4928/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4928/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 4928/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4928/2015
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar C. S.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta B. (F. E.) A. în contradictoriu cu pârâta O. C. SCM C. - F. COOPERATIVA ARTA POPULARĂ, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta personal și asistată de avocat C. V. și consilier juridic M. - M. B. pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Fiind primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța supune discuției competența de soluționare a cauzei.
Având pe rând cuvântul, părțile apreciază că Tribunalul D. prin Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Verificând competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, instanța constată că este competentă general, material și teritorial.
Avocat V. pentru reclamantă și consilier juridic B. pentru pârâtă arată că nu mai au alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Instanța supune discuției excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare.
Consilier juridic B. pentru societatea pârâtă solicită admiterea excepției prescripției, arătând că au trecut mai mult de 3 ani de când reclamantul a ridicat carnetul de muncă.
Avocat V. pentru reclamantă solicită respingerea excepției, considerând că acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept este imprescriptibilă, întrucât nu este în realizare de drepturi și consideră că nu se impune admiterea excepției.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de dosar mai sus specificat, reclamanta B. (F. E.) A. a solicitat instanței ca prin hotarârea ce va pronunța să se constate ca activitatea desfășurată în cadrul pârâtei în perioada: 02.03._01 se încadrează în grupa a II a de muncă, potrivit pct. 165 din Anexa II din Ordinul 50/1990 și art. 2 din DL 68/1990 în proporție de 100 % din timpul de munca, activitatea desfășurată în perioada 01.04._01 se încadrează în condiții deosebite de muncă potrivit art. 15 si 16 din HG 261/2001 cu modificările si completările ulterioare in proporție de 100 % din timpul de munca si i sa oblige pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În motivare a arătat în esență că locul de muncă unde și-a desfășurat activitatea în perioada de mai sus era unul cu condiții deosebite, unde se lucra cu solvenți toxici.
În fapt a arata ca în perioada menționată în acțiune și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei O. C. SCM C.( fosta Cooperativa Arta Populara C. ) în funcția de țesător manual de covoare înnodate, țesător manual covoare românești și țesător manual covoare, activitatea desfășurată de reclamantă constând în pregătirea ițelor si firelor de urzeala necesare în procesul de țesere, fixarea urzelei si verificarea tuturor părților componente ale războiului de țesut .
În dovedirea acțiunii a solicitat următoarele mijloace de proba: proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu luat pârâtei, expertiza de specialitate protecția muncii, proba testimoniala .
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Ordinului 50/1990 Anexa II pct 165 raportat la art. 3 si 7 din același ordin, art. 2 din DL 68/1990, Art. 15 ,16 din HG 261/2001, art 13 indice 1 din HG 246/2007 art 272 Codul muncii, art 411 codul de procedura civila.
SOCIETATEA COOPERATIVA MEȘTEȘUGĂREASCĂ O. C. C. a depus întâmpinare pr, prin care pe cale de excepție invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond - respingerea acțiunii, considerând că reclamanta nu se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform ordinului MMSS nr. 50/1990, anexa II-a, poz. nr. 165.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 Cod de procedură civilă, excepția prescripției invocată de instanță, aceasta reține următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei cu contract individual de muncă și a desfășurat în perioada dedusă judecății activitate în meseria de țesător manual covoare, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă .
În vederea soluționării excepției prescripției, trebuie să se determine natura juridică a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul Muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nici o relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul Muncii.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul Muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții,instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art. 268 Codul muncii, republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
Pe de altă parte, trebuie reținut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
În conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 2 din Codul Muncii, termenul de prescripție este de 3 ani și începe sa curgă de la data nașterii dreptului.
În speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesată a cunoscut sau putea cunoaște refuzul angajatorului de a-i acorda grupa de muncă și anume momentul încetării activității sale în cadrul unității respective, când - conform legii – angajatorul avea obligația de a-i înmâna carnetul de muncă, cu toate mențiunile asupra activității sale, completate la zi .
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976 "Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea in munca, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntrerupta în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifara de încadrare și alte drepturi ce se includ in aceasta", iar potrivit art. 4 alin.1 și 2, carnetul se păstrează de unitate atât timp cât titularul este încadrat în muncă, acesta având dreptul să verifice exactitatea tuturor datelor înscrise în carnet, la încetarea activității sale, carnetul de muncă înmânându-i-se, completat cu toate înscrierile la zi.
Reclamantei i-au încetat raporturile de muncă cu societatea pârâtă la data de 01.12.2001, astfel că raportat la această dată, reclamanta avea la dispoziție un termen de 3 ani pentru a face demersurile necesare împotriva refuzului angajatorului de a-i recunoaște grupa de muncă.
Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate mai sus, având în vedere data luării la cunoștință a mențiunilor din carnetul de muncă reținută mai sus, respectiv de 01.12.2001, se constată că acțiunea reclamantului este introdusă cu depășirea termenului legal de 3 ani, fiind promovată la data de 11.03.2015, motiv pentru care instanța constată că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință o va admite, respingând acțiunea formulată ca fiind prescrisă.
Cererea subsidiară privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe urmează a fi respinsă, ca o consecință a respingerii capătului principal de cerere referitor la încadrarea activității reclamantului în grupă de muncă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiunea formulată de reclamanta B. (F. E.) A., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. C. V., cu sediul în C., .. 35, ..1, ., în contradictoriu cu pârâta O. C. SCM C. - F. COOPERATIVA ARTA POPULARĂ cu sediul în C., A. I. nr. 7, Județul D., și în consecință respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2015.
PREȘEDINTE,
M. A. C.
Asistent judiciar, M. V. C.
Asistent judiciar, C. S.
Grefier, L. R. M.
Red.Jud.M.A.C./Asist. Jud. CMV
4 ex/05.X.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4922/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 5119/2015.... → |
|---|
