Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 5117/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5117/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 5117/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 5117/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar C. E. I.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta . (FOSTĂ RA TERMOFICARE C.) PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SIOMAX SPRL în contradictoriu cu pârâtul S. L., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin consilier juridic J. S., care depune la dosar delegație de reprezentare la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 131 NCPC și dispozițiile art. 95 NCPC, instanța constată că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății și legal investită.
Se prezintă pentru reclamanta . doamna J. S., în calitate de reprezentant al Siomax SPRL, învederând instanței faptul că potrivit hotărârii nr. 363 din data de 18.03.2015 pronunțată de Tribunalul D. Siomax SPRL a fost numit administrator judiciar al .. Depune la dosar note de ședință, hotărârea nr. 363/18.03.2015, certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D..
Instanța va dispune conceptarea reclamantei prin administrator judiciar Siomax SPRL și apreciază că s-a acoperit lipsa de procedură cu reclamanta, prin prezența reprezentantului administratorului judiciar Siomax SPRL.
Instanța în temeiul art. 254 NCPC pune în discuția părților cererile de probatoriu.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Instanța încuviințează probele solicitate de părți și depuse odată cu cererea de chemare in judecata, respectiv întâmpinare, potrivit art. 258 raportat la art. 255 Cod de procedură civilă si constatând cercetarea judecătoreasca încheiata in conformitate cu art. 244 Cod de procedură civilă acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, conform cererii de chemare în judecată și răspunsului la întâmpinare. Depune la dosar concluzii scrise.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrată la data de 23.02.2015 la Tribunalul D., reclamanta . C. a solicitat instanței sa dispună obligarea pârâtului S. L. la restituirea sumei de 1923 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit in anul 2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca paratul are calitatea de salariat al societății, fiind încadrat cu contract individual de munca nr. 2333/2012 in funcția de fochist.
În anul 2012 salariați au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare, conform negocierii Contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2012.
Această majorare a fost încasată necuvenit întrucât prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi a fost stabilit un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea nejustificata in anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat 293/2011.
Conducerea societății a procedat la determinarea sumelor încasate de fiecare salariat, printr-un algoritm unic, susținând ca, in speța dedusa judecății, paratul a încasat in anul 2012 suma de 1923 lei, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare.
Cererea a fost întemeiata in drept pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
In scop probator au fost depuse înscrisuri: carte de identitate a paratului, contract individual de munca, centralizator cu sumele datorate de salariați, Hotărârea 154/2012 a Consiliului Local C., contract colectiv de munca pentru anul 2011 si pentru anul 2012, sent.civ. 997/2014 a Tribunalului D., Decizia 26/2013 a Curții de Conturi D..
In cauza a formulat întâmpinare paratul S. L.,prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Apreciază ca cererea reclamantei reprezintă o pretenție abuziva care încalcă dreptul de a fi retribuit corespunzător muncii depuse, precum si o nesocotire a interdicției de a pune salariatul in postura renunțării la drepturile sale recunoscute prin lege.
In continuare, s-a arătat ca Decizia nr. 26/01.04.2013 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi D. nu îi este opozabila si nu poate avea vreun efect in relația angajator-salariat.
De altfel, in prezenta cauza, in conformitate cu art. 5 pct. 5 din Legea nr. 94/1992 republicata, paratul considera că reclamanta poarta întreaga răspundere si nu poate fi absolvita de aceasta răspundere prin chemarea sa in judecata.
Pe de alta parte, paratul susține ca aceste creșteri salariale au fost avizate de către Ministerul Muncii- ITM D. conform adresei nr. 1012/24.02.2012, existând astfel încheiat un contract individual de munca la nivel de unitate, iar bugetul de venituri si cheltuieli a fost aprobat de Consiliul Local al Municipiului C. – hotărârea nr. 70/23.02.2012.
Or, cum contractul individual de muncă este convenția prin care se materializează voința angajatorului si a viitorului salariat de a intra . de munca, iar salariile deja încasate reprezintă un bun in sensul art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, paratul, sub aceste aspecte, apreciază ca cererea reclamantei este neîntemeiată.
Solicita judecarea cauzei si in lipsa.
Reclamanta, prin răspunsul la întâmpinare, solicita respingerea apărărilor si argumentelor paratului invocate prin întâmpinare, apreciind ca salariatul este obligat sa restituie suma încasata in plus, obligație care subzista chiar daca nu i se poate retine o culpa in privința modului in care a fost stabilit salariul sau.
De asemenea, apreciază ca si tichetele de masa sunt considerate venituri din salarii începând cu data de 1 iulie 2010, contravaloarea lor incluzându-se in venitul brut lunar obținut, si, astfel, influențând suma încasată de persoana îndreptățita. In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri.
Administratorul judiciar SIOMAX SPRL depune note de ședință, prin care învederează instanța că . este în procedura insolvenței prevăzută de Legea 85/2014, prin sentința nr. 363/18.03.2015 pronuntata de Tribunalul D. în Dosarul nr._ fiind desemnată administrator judiciar SIOMAX SPRL, care își însușește cererea formulată de că .,solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată.
Reclamanta a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acțiunii, conform prevederilor art. 256 alin 1 din Codul muncii, invocând totodată Decizia Curții Constituționale nr. 274/2011, precum și art. 93 și art.117 din CCM.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Reclamanta . C. a solicitat instanței sa dispună obligarea pârâtului la restituirea unor drepturi salariale ce reprezintă majorare coeficienți de ierarhizare. Reclamanta a considerat că aceasta majorare a fost încasata necuvenit, întrucât prin Decizia nr. 26/2013 a Curții de Conturi a fost stabilit în patrimoniul societății un prejudiciu de 1.808.056 lei, cauzat de majorarea în anul 2012 a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea bugetului de stat nr. 293/2011.
Cererea a fost întemeiata în drept pe dispozițiile art. 256 Codul Muncii.
Referitor la temeiul în drept, respectiv invocarea plății nedatorate, instanța reține că potrivit art. 256 alin. 1 din Codul muncii, "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.".
Fără a nega faptul că este vorba de o prevedere specială din Codul muncii, instanța apreciază că regimul comun al plății nedatorate este aplicabil și în cadrul conflictelor de muncă, atâta timp cât legiuitorul nu a înțeles decât să enunțe incidența instituției plății nedatorate și în dreptul muncii, fără a detalia condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea vorbi de o plată nedatorată.
În consecință, și pentru plata nedatorată invocată în dreptul muncii, trebuie verificată îndeplinirea condițiilor impuse de dreptul comun. Astfel, prestația trebuie să fie efectuată cu titlu de plată, plata nu trebuie să existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre părți, iar plata nu trebuie să fi fost făcută din eroare.
Practic, plata nedatorată presupune executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria cuiva.
Noțiunea de plată are în vedere în mod evident executarea unei prestații în mod voluntar. În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 274/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 355/2011, analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 256 Codul Muncii, a reținut că “textul de lege criticat nu dă o definiție exactă a noțiunii de "sumă nedatorată" și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire.
El vine să acopere însă, prin excluderea tuturor celorlalte situații prevăzute de lege care antrenează răspunderea patrimonială a salariatului, cazurile când, fără a fi reținută vinovăția acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate de la angajator, întrucât acestea nu i se cuveneau, neexistând o justă cauză. De asemenea, având în vedere contextul reglementării, este evident că obligația de restituire se naște în legătură cu desfășurarea raporturilor de muncă."
În speță, se constată că plata sumelor a căror restituire se solicita a fost făcuta în baza contractului de munca și a dispozițiilor contractului colectiv de muncă în vigoare la data plății, nefiind întrunită condiția inexistentei unei juste cauze.
Astfel, prin Contractul Colectiv de Munca la nivelul regiei Autonome Termoficare, încheiat la 10.02.2012, au fost prevăzuți la art. 47.1 coeficienții minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați.
Clauza prevăzuta la art. 47.1 dîn CCM 2012 este perfect valabilă, nefiind solicitata de către vreuna din părți constatarea nulității acesteia, nici pe cale principală și nici pe excepție.
În prezent, există o reglementare expresă în art. 142 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, prin care legiuitorul a stabilit în mod clar mijloacele procesuale de constatare a nulității clauzelor din contractele colective de muncă, negociate cu încălcarea drepturilor minimale prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă încheiate la nivel superior în favoarea salariaților și le-a circumscris principiului disponibilității.
În noua reglementare sunt semnalate instrumentele concrete de înlăturare din ordinea juridică negociată a clauzelor lovite de nulitate [art. 142 alin. (2)-(4) din Legea nr. 62/2011], cauza de ineficacitate a actului juridic trebuind a fi constatată pe cale judecătorească, la cererea părții interesate.
Efectul nulității constatate pe cale judecătorească face ca până la renegocierea clauzelor, acestea să fie înlocuite ex lege cu prevederile legii mai favorabile salariaților, cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă ce se impun cu forța obligatorie garantată constituțional au același regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative, salariatul neputând renunța la aceste drepturi, indiferent de sorgintea lor contractuală sau legală.
Prin urmare, atâta timp cât nu s-a constatat nulitatea clauzei, nici pe cale principală și nici pe excepție, nu suntem în ipoteza unei plăți nedatorate.
Mai mult decât atât, în cauza de față se constată că suma pretinsă pârâtului este eronat determinată. Astfel, din modul de calcul prezentat în răspunsul la întâmpinare, reiese că s-ar fi făcut un raport procentual între valoarea depășirii salariilor + tichete de masa din anul 2012 fata de anul 2011 (1.331.133 lei) si suma salariilor brute + tichete de masa pe anul 2012 (20.396.026 lei), rezultând un procent de 6,5265%, aplicat asupra drepturilor salariale încasate de fiecare dintre angajați (1.331.133: 20.396.026 x 100 = 6,5265%).
Sub acest aspect, Tribunalul retine că, așa cum rezultă din cuprinsul Deciziei 26/01.04.2013 a Camerei de Conturi D., prejudiciul în cuantum de 1.808.056 lei reprezintă diferența dintre nivelul cheltuielilor de personal efectuate de reclamanta în anul 2012 ( aceste cheltuieli fiind compuse din salariile în bani plătite angajaților, c/valoarea tichetelor de masa si contribuțiile către bugete) si cheltuielile de personal efectuate de societate în anul 2011. Potrivit aceleiași Decizii a Camerei de Conturi D., creșterea cheltuielilor de personal în anul 2012 se datorează atât majorării coeficienților minimi de ierarhizare pentru anumite categorii de salariați, cât si suplimentarii numărului de salariați ai regiei.
Acest mod de calcul este incorect stabilit, salariaților fiindu-le imputate sume care depășesc cu mult creșterea rezultata prin majorarea coeficienților de ierarhizare stabilită prin contractul colectiv de muncă.
Or, pentru a fi în ipoteza unei plăți nedatorată întemeiată pe dispozițiile art. 256 CM, trebuia să fie solicitată restituirea exact a sumei încasată necuvenit și în nici un caz imputarea unui procent identic pentru toți salariații, dintr-o sumă care a fost stabilită prin raport al Camerei de Conturi.
Astfel, se mai poate constata ca reclamanta a urmărit recuperarea de la salariați, în mod greșit, a întregului prejudiciu, în care chiar personal recunoaște că sunt incluse, în plus față de salariile în bani efectiv plătite salariaților, c/valoarea tichetelor de masa (care nu a făcut obiectul prezentei acțiuni), dar și alte cheltuieli de personal .
În raport de toate argumentele expuse, instanța va respinge acțiunea formulată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 451 și urm. din noul C.p.c. instanța va obliga reclamanta să plătească pârâtului suma de 30 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată – onorariul avocatului, conform chitanței depusă la dosar.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta . (fostă RA TERMOFICARE C.),cu sediul în C.. ..14, jud. D., în insolvență, prin administrator judiciar Siomax SPRL Tg-J., cu sediul in ., P+E, Tg. J., Jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâtul S. L., cu domiciliul în C., . A, având CNP_.
Obligă reclamanta către pârât la plata sumei de 30 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 08.10.2015.
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar C. E. I.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier L. S.
Red/ Jud. M. G. și asist. jud. S.M.C./4 Ex./12.10.2015
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 5119/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
